Am ramas fara biciclete

bicicletele-noastre-fara-aparareAm venit de la mare aseara si am constatat, cu uimire, ca bicicletele noastre nu mai sunt acolo unde le lasasem. Adica legate de balustrada de la etajul 5. Au rezistat totusi mai bine de o saptamana, n-am ce zice. Cand a aflat, mama a exclamat: „Pai normal, voi ce va asteptati!?” Mda, ce sa zic, e normal sa ti se fure bicicleta daca o lasi legata cu lacat de o balustrada. Ce mi se pare anormal e cum dracu de se fura atatea biciclete  in orasul asta care le e atat de ostil biciclistilor? Adica piste de biciclete nu sunt decat pe alocuri, si pe ele merg de regula pietonii, ca le e drag de dungile alea galbene. Deci pana la urma suntem o natiune de iubitori de biciclete, ale altora cu precadere, chiar daca pe sosele nu se vede neaparat asta.

Sunt cumva descumpanita ca totusi s-a intamplat furaciunea, desi nu pot sa zic ca nu m-am gandit la asta cand am decis sa le lasam pe hol. Ma gandeam, insa, ca pana la 5, intr-un bloc care are si portar, e mai greu de ajuns. Uite ca n-a fost, ba chiar cred ca indivizii au avut timp berechet sa si taie lacatele.  Ce sa zic, nu pot decat sa ii urez noului „proprietar” sa le stapaneasca sanatos, sa nu le lase legate de balustrada si, daca mai are drum p-aci, sa sune la usa ca sa-i dau si cosul de la bicicleta mea, ca tot a ramas cu suportul atasat degeaba 😉

UPDATE: Am sunat la politie si am vorbit cu plutonierul de serviciu, sau agent cum ii zice acuma. Mi-a zis ca trebuie sa ma deplasez pana la sectie ca sa depun o plangere. L-am intrebat daca merita sa fac drumul sau oricum nu le mai gaseste nici mama politiei. Mi-a zis ca: „ce sa va zic doamna, pe unele le gasim, pe altele nu, veniti si depuneti plangere, si vedem”.

Etichete: , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Simțul proprietății la bloc | Dollo zice Bine - 10/02/2011

    […] Despre bicicletele furate […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai