Am ramas fara biciclete

bicicletele-noastre-fara-aparareAm venit de la mare aseara si am constatat, cu uimire, ca bicicletele noastre nu mai sunt acolo unde le lasasem. Adica legate de balustrada de la etajul 5. Au rezistat totusi mai bine de o saptamana, n-am ce zice. Cand a aflat, mama a exclamat: „Pai normal, voi ce va asteptati!?” Mda, ce sa zic, e normal sa ti se fure bicicleta daca o lasi legata cu lacat de o balustrada. Ce mi se pare anormal e cum dracu de se fura atatea biciclete  in orasul asta care le e atat de ostil biciclistilor? Adica piste de biciclete nu sunt decat pe alocuri, si pe ele merg de regula pietonii, ca le e drag de dungile alea galbene. Deci pana la urma suntem o natiune de iubitori de biciclete, ale altora cu precadere, chiar daca pe sosele nu se vede neaparat asta.

Sunt cumva descumpanita ca totusi s-a intamplat furaciunea, desi nu pot sa zic ca nu m-am gandit la asta cand am decis sa le lasam pe hol. Ma gandeam, insa, ca pana la 5, intr-un bloc care are si portar, e mai greu de ajuns. Uite ca n-a fost, ba chiar cred ca indivizii au avut timp berechet sa si taie lacatele.  Ce sa zic, nu pot decat sa ii urez noului „proprietar” sa le stapaneasca sanatos, sa nu le lase legate de balustrada si, daca mai are drum p-aci, sa sune la usa ca sa-i dau si cosul de la bicicleta mea, ca tot a ramas cu suportul atasat degeaba 😉

UPDATE: Am sunat la politie si am vorbit cu plutonierul de serviciu, sau agent cum ii zice acuma. Mi-a zis ca trebuie sa ma deplasez pana la sectie ca sa depun o plangere. L-am intrebat daca merita sa fac drumul sau oricum nu le mai gaseste nici mama politiei. Mi-a zis ca: „ce sa va zic doamna, pe unele le gasim, pe altele nu, veniti si depuneti plangere, si vedem”.

Etichete: , ,

Trackbacks/Pingbacks

  1. Simțul proprietății la bloc | Dollo zice Bine - 10/02/2011

    […] Despre bicicletele furate […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Cum stăm cu moralitatea, noi ăștia educați în comunism

pionieri

Dacă e adevărat că predarea religiei în școli are rol de moralizare a maselor, atunci noi decrețeii, pionierii, șoimii patriei, de unde am învățat onoarea și moralitatea?