Am schimbat cam abrupt luna trecută găzduirea pentru blog, pentru că firma la care l-am ținut în ultimii exact zece ani mi-a dublat peste noapte prețul de la 10 la 20 de euro/lună. Am decis să ne despărțim amiabil. Tocmai ce plătisem și domeniul pe încă cinci ani, așa că nu aveam opțiunea de a închide blogul. Nu că m-aș fi gândit la asta, dimpotrivă. Deși nu mai scriu aici cum o făceam în primii ani, sunt în continuare atașată emoțional de locul ăsta al meu și probabil că-l voi mai târî după mine o vreme.
Am găsit hosting neașteptat și gratuit, o vreme, oferit de omul care ar fi trebuit să mă ajute cu administrarea tehnică. Blogul e neactualizat de multă vreme, se mai destramă pe la unele cusături, iar eu nu mă pricep prea bine la chestiile tehnice din el, ci doar să scriu, să postez, să fac mici ajustări. E greu să găsești un admin de încredere pentru un site cu potențial, care-și permite să plătească bine pentru asta, darmite pentru un blog ținut doar ca hobby. Omul ăsta – care îmi fusese recomandat de un prieten – s-a străduit o vreme să-mi facă loc în programul lui dar nu a reușit, așa că, în compensație pentru refuzul de a-mi fi și admin, mi-a oferit găzduire pe serverul unde-și are el biznisul. Am zis bogdaproste și pentru asta, iar cu administrarea l-am pus pe domnul inginer cu ochii pe niște training-uri online, ca să învețe niscai wordpress, căci dintre noi el e mintea tehnică și eu aia care bate la cap mintea tehnică 😉
Cititorii lui Dollo, cu un ochi la blog și restul atenției la Facebook
Dar să ajungem la subiect. Schimbarea serverului se pare că a activat în fine programul prin care blogul trimite automat notificări abonaților, atunci când postez ceva. E un email cu link către articol și titlul: Iar a mai scris Dollo… În mod normal unii dintre voi trebuie să-l fi primit și înainte, dar probabil că nu se trimitea întotdeauna la toate adresele din baza de date. Aveam în jur de 1.500 de abonați în listă, în februarie-martie anul ăsta, când am schimbat acest program de transmis notificări. Nici precedentul nu mergea de câțiva ani. Ce vreți, blog fără admini. Când am schimbat programul în primăvară și au început să se transmită din nou emailuri, după o pauză de câțiva ani, pe sistemul „Băi ce m-am speriat când a vorbit calul ăla!” o parte dintre cei 1.500 s-au dezabonat. Mulți. Au rămas aproape 1000. Dar din ăștia nu toți primeau emailuri, că probabil s-ar fi dezabonat și ei. Conform raportului oferit de program doar vreo 350 deschid emailurile primite.
La ultimele două postări, publicate de când blogul este găzduit pe noul server, am primit înapoi pe email, de fiecare dată peste 90 de emailuri cu mesajul că la tot atâtea adrese nu s-a putut transmite notificarea pentru că… Motivele sunt în general că adresa aia nu există sau nu mai e valabilă. Le-am luat la mână pe toate, câteva erau ale unor oameni pe care-i cunoșteam, și i-am contactat. S-a dovedit că da, unii nu mai aveau adresa aia, alții o scriseseră greșit atunci când se abonaseră (un singur o în loc de doi la yahoo etc). Cu ocazia asta am luat toată lista de abonați la puricat, am șters acele adrese care păreau fake și pe cele despre care am aflat că nu mai există, dar sunt în continuare destule la care nu știu cum să procedez. Că nici nu-i cunosc pe oameni, nici nu știu dacă adresele alea ar putea fi greșite cumva.
Pe scurt, după ajustări succesive am rămas cam cu 700+ adrese de email în baza de date, dar nu știu câte din ele sunt valide și la capătul lor există cineva cu adevărat interesat de ce scriu eu pe aici. Și nu e nicio supărare să aflu că nu, căci oamenii și interesele se schimbă, așa cum și eu m-am schimbat. Am constatat de exemplu că erau printre dezabonați câțiva foști useriști pe care nu-i cunosc personal, dar probabil se abonaseră când am scris cu entuziasm de speranța politicii cetățenești 🙂 Între timp nici ei nu mai sunt în USR, nici de ce scriu eu nu sunt interesați, dar nu-i bai că nici eu nu mai sunt interesată de USR. Circuitul interesului în natură.
Ce vreau să zic cu toate astea este că am nevoie de niște feedback de la voi, cei care mai intrați pe aici. Întrebările ar fi:
- Primiți emailuri de la mine când postez ceva sau veniți aici doar câteodată, atrași de postarea de pe Fb eventual?
- Mai vreți să fiți abonați/să primiți emailuri? Clipiți de două ori 🙂
Întrebarea 2 are sens pentru că eu nu știu nici cât de bine funcționează și serviciul de dezabonare al acelui program, deși l-am probat cu adresa proprie și la abonare și la dezabonare. Deci folosesc această ocazie ca să vă iau și pulsul. Mai trăiți, mă mai citiți, astea…
Întrebarea 1 are sens pentru că am observat cu tristețe de-a lungul anilor că dacă nu postam și pe Fb ce scriam aici era ca și când aș fi vorbit singură în casă și eventual mă auzeau câțiva vecini. O chestie care li se întâmplă multor creatori de conținut, de orice fel ar fi el, de când rețelele sociale ne-au preluat publicul sub pretextul că îi arată acolo tot ce îl interesează, la un loc, să nu se mai chinuie el să intre separat în o sută de bloguri și site-uri de ziare. Iar acum îi arată pisica. Citeam deunăzi că Meta ne amenință cu o taxă între 9,99 și 12,99 euro pe lună, dacă nu închidem ochii că ne folosește datele în alte scopuri decât alea în care i-am dat noi voie. De fapt cine știe ce naiba i-am dat noi voie, că doar n-a citit cineva terms&conditions când a sing up. Acum UE îi cere să nu ne mai folosească datele pentru targetarea cu reclame, iar Meta a zis: a, păi să plătească cine nu vrea reclame. Cine vrea drepturi, să plătească!
Oricum, nu luați acest mesaj ca pe un apropos financiar. Dollo is „free and always will be”, vorba lui Zuckerberg. Am văzut că printre dezabonați sunt și oameni care mă urmăresc și comentează pe Fb. Deci interesul nu și l-au pierdut, dar probabil li se pare mai comod să citească doar un intro pe Fb și să dea cu ha-ha. Admit că și mie îmi e mult mai comod de multe ori să postez ceva scurt acolo decât să scriu aici mici flatulențe pretins amuzante care se pretează doar pentru social media. Pentru alea nu trebuie să stai să te gândești, să găsești unghiuri de abordare sau să te documentezi. Cum ies așa le dai.
Probabil nu mulți vor vrea să plătească taxa asta de Fb, dacă tot s-au obișnuit targetați până acum. Pe același principiu pe care acceptă și posibilitatea de a fi monitorizați de servicii: las că nu am nimic de ascuns. Dar problema cu datele folosite în alte scopuri nu se rezumă doar la reclame, ci la întregul mecanism de manipulare cu care ne țin captivi toate rețelele de socializare. Când accepți că e gratis, deci trebuie să dai și tu ceva ca să te distrezi, chipurile, accepți și că ești un hamster în labirintul de interese plătit și organizat de alții.
Iar Meta nu dă de la ea, să nu ne amăgim, a avut 116 miliarde de dolari venituri din publicitate în 2022. Deci suntem profitabili pentru că am renunțat să mai fim abonați la sursele de informații care produc conținut cinstit, verificat, și ne mărginim să stăm captivi într-o rețea care ne oferă părerile unora și altora, în funcție de cine-cum plătește. Conform raționamentului Meta, dacă nu ne convine asta, cu numai 9,99 euro ne putem întoarce la epoca Farmville, când eram prieteni pe Fb cu rude, colegi și prieteni și schimbam impresii despre cultura de artichokes. Eu n-aș vrea să plătesc banii ăștia lunar doar ca să văd ce mai zic prietenii mei, să pun poze cu pisici și să dau share la ce scriu pe blog. De banii ăștia mai bine beau lunar câte o bere cu câte un prieten și vă invit să vă abonați gratis direct la mine pe blog, ca să vedeți ce scriu. Că tot se pare că am reparat acum programul ăsta de trimis notificări 🙂
P.S. În fine, se pare că nu va fi chiar așa cu taxa asta, căci autoritatea europeană pentru protejarea datelor noastre nu-i lasă pe alde Meta să ne condiționeze respectarea dreptului de o taxă. Să vedem cine câștigă. Probabil tot capitalismul. Always did.
Buna. Te citesc folosind Feedly. Functioneaza ok, vad imediat postarile noi, le si citesc aproape imediat. Nu ma bazez deci pe email sau Meta. Ce vreau sa zic de fapt: keep up the good job, e unul din cele mai vii si adevarate bloguri, in care regasesc multe din preocuparile mele, de la casa la tara (mai des) la politica (apreciez echilibrul) si carti (mai rar, dar am reusit sa gasesc timp pentru cateva carti prezentate aici). Mi-ar placea sa am ragazul mental sa ajung si la cluburile de lectura,
Mulțumesc! Văd că Feedly ăsta e folosit de mulți, o să-l încerc și eu, poate mai scap de fb. Cu clubul de carte nu-i chiar așa greu, o oră-două într-o vineri sau sâmbătă seara pe lună, de la tine de pe canapea, jumate e despre carte, jumate bârfă socio-politică de prin mai multe țări, căci suntem împrăștiați prin lume 🙂 Și o dată în an ne mai găsim la vreo terasă la o bere când mai vin și diasporezii prin țară.
Io te aveam in feedly oricum, de multi ani, deci treaba cu mailul a fost doar stranie, n-a folosit si nici n-a iritat excesiv. Am vrut sa ma dezabonez, dar putea sa para prea brutal (lol); in mare masura, eram doar curios cum o fi ajuns mailul meu acolo, dar mi-a fost lene sa scriu un mesaj care sa nici nu para nepoliticos etc etc. In fond, nu era exclus sa ma fi abonat eu cu cine stie cati ani in urma si sa fi uitat, de la o varsta incolo e inconstienta pura sa ai asteptari de la propria memorie. Si se pare ca asa a si fost.
In fine, concluzia e ca acu ma pot dezabona linistit :))
Da, am primit mesaje de la unii care pretindeau că nu intraseră niciodată pe aici și amenințau cu GDPR. Când le-am trimis comentariile pe care le postaseră cu ani în urmă s-au dezabonat amiabil. Mersi pentru treaba cu Feedly și dezabonare ușoară în continuare 🙂
Eu folosesc Feedly, nu ma abonez la niciun blog pe mail. În Feedly vin articolele.
O să-l încerc și eu.
Odată ce primesc e-mailul rezultă că m-am abonat cândva, nu-i așa de deranjant momentan, chit că te citesc și pe Meta, nu renunța.
Nu știu așa de des cât să deranjeze, sper 🙂
Mie îmi vin notificări pe e-mail.Si mă bucur de fiecare dată că am ce citi, ceva interesant, documentat, scris cu stil.
Aș regreta dacă ai scrie mai rar sau deloc pe blog.
Mulțumesc!
Si mie imi vin notificari pe mail.
E ok asa, in ultima vreme folosesc sistemul asta de newslettere ca sa stau la curent cu site-urile care ma intereseaza.
Da, la câte newslettere au apărut în ultimii ani pare că sunt mai multe decât câtă presă a mai rămas 🙂
Si mie imi vin de ceva timp notificarile pe mail. Nu ma deranjeaza, desi eu oricum vizitam regulat blogul, nu ma bazam pe Facebook. Raman abonata, sigur!
Mulțumesc!
Eu folosesc în general Feedly, dar m-am bucurat când am început să primesc iar notificări pe mail şi aş vrea să rămân abonată în continuare.
Mulțumesc!
1) Pe scurt: da, primesc emailuri.
Sunt printre putinii dinozauri care nu au Facebook si niciun alt cont pe vreo alta retea de socializare (n-am nimic de comunicat posteritatii si timpul abia imi ajunge pentru treburile mele insignifiante).
Mailuri de la tine imi vin de putin timp (doua luni, sa zic).
2) Pe scurt: da.
Nu citesc cu sfintenie fiecare postare, dar de cand cu mailurile, am citit mult mai des.
In general ma enerveaza emailurile automate (sunt, mai degraba, genul „nu sunati, deschid eu din cand in cand”), dar, cumva, cele de la tine nu ma enerveaza (poate din motivul de mai jos).
Pe de o parte sunt foarte chitros si n-am inceput inca sa platesc pentru continut (de niciun fel), pe de alta parte am un sentiment de jena ca sunt free rider.
Imi dau seama ca, in conditiile in care venitul din publicitate este proportional cu consumul, continutul care-mi place mie are sanse spre zero sa faca bani din consumul de masa. Asa ca e clar ca urmeaza, in relativ scurt timp (pe durata vietii mele 😂), plata/abonarea si mi se pare corect sa fie remunerata munca. Doar atunci cand trebuie sa bag mana in buzunar nu imi mai este asa clar … 🤦
Nu ești singurul cu reținerea de a plăti pentru conținut. Am avut această discuție și la un club de carte cred, când cineva spunea că pur și simplu nu poate să plătească pentru chestii pe care dintotdeauna le-a obținut gratis pe Internet (de la filme la orice alt fel de conținut), deși își dă seama că nu e OK și că acel conținut este o muncă ce ar trebui recompensată într-un fel. Nu știu dacă e o problemă accentuată în România, unde pirateria e mai răspândită. Pot să spun, de exemplu, că dintre cei care au folosit de-a lungul timpului butonul ăla de like-uri în euro, 90% au fost români care trăiesc în străinătate. M-am gândit că ar fi două cauzele: faptul că au venituri mai mari și își permit, și traiul într-o cultură diferită, în care se valorizează altfel munca. Admit că și eu am această reținere, să plătesc, deși ar trebui să știu pe pielea mea ce înseamnă fie și doar un like sau un comment, darmite un ban. Deși citesc zilnic multă presă românească și străină, nu plătesc pentru niciuna. Am fost la un click distanță de câteva ori să fac un paid subscription pe la câțiva din afară. M-am răzgândit în ultimul moment pe criteriul că ei sunt oricum mai bogați decât ai noștri și nu mi-aș permite să plătesc abonament la toate pe care le citeșsc, că așa ar fi fair, deci mai bine nu plătesc la niciunul. La fel de fair 🙂 Am donat totuși în țară de câteva ori, pentru site-uri de presă pe care le apreciez și în care am încredere, și ca fun fact am folosit pentru asta banii strânși în pay pal, de la cititorii mei, deci într-un fel am dat mai departe aprecierea lor 🙂 Eu oricum am două job-uri, deocamdată îmi permit să-mi plătesc facturile, nu trăiesc din blog, iar pentru ei o donație pe an nu e suficient ca să se mențină în viață, dar e un semn de apreciere. Este, însă, o discuție care va trebui purtată serios la un moment dat cu publicul român care nu e obișnuit să plătească și constat cu tristețe în ultima vreme ci nici nu mai înțelege rolul și însemnătatea unei prese independente, în contextul scandalurilor recente Ringier și presa plătită de partide.
Pe scurt: mă bazez pe Feedly dar primesc și emailurile.
Mulțumesc!