Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania

Cât am cheltuit într-un an la supermarket în România, unde ajungem o dată pe lună, și în Franța-Germania, unde stăm permanent.

Dollo, față cu oferta de supermarket – văzută de AI

Pentru că se tot vorbește în multe medii despre cât de scumpă sau ieftină e România, la mâncare, comparativ cu vestul Europei, am zis să public tabelul meu comparativ de prețuri, pe care-l țin deja de mai bine de un an, de când trăim aici la intersecția dreilande, adică Franța-Germania și Elveția. Din motive pe care cred că nu e cazul să le mai explic, Elveția nu există în tabelul ăsta. Noi de fapt mergem în Elveția doar pentru distracție și niciun om întreg la minte, care trăiește în Franța sau Germania, nu se duce la cumpărături în Elveția, ci dimpotrivă, elvețienii sunt cei care vin aici la cumpărături. Cred că de când suntem aici am cumpărat o singură dată ceva dintr-un magazin de la Basel (pâine și lapte, parcă), și asta doar pentru că era deschis duminica, când e totul închis în Franța și Germania.

De altfel, din această cauză a vecinătății cu scumpa Elveție, și a faptului că mulți elvețieni trec râul ca să-și facă cumpărăturile din Franța de exemplu, prețurile în localitățile de graniță sunt ceva mai ridicate decât în mod normal, la supermarket sau la carburanți.  De chirii nu mai zic. Dar asta e altă discuție.

Explicarea tabelului

Tabelul nu e exhaustiv, ci conține doar produse pe care le cumpărăm noi de regulă, aici sau în România, de câte ori ajungem înapoi acasă (o dată pe lună sau mai rar). Dar mă gândesc că pe cititorii din România îi interesează mai degrabă prețurile de aici, că pe alea de acasă le știu mai bine.

De asemenea, în România am pus mai multe supermarketuri, pentru că acolo ajungem să cumpărăm din mai multe lanțuri, din fiecare câte ceva anume, așa cum ne-am făcut deja obiceiurile de consum în ani. În Franța cumpărăm mai ales de la lanțul local E.Leclerc, iar în Germania, peste Rhin, mergem pentru produsele de la Kaufland și în special pentru legume-fructe, care de regulă sunt mai ieftine decât în Franța.

De exemplu sezonul ăsta, cireșele au scăzut doar într-un singur week-end de la 9 euro la 5 euro, în timp ce în Germania s-au găsit mai tot timpul la sub 5 euro kg. Bine, dacă ne gândim că la Mega în România costa zilele trecute 33 de lei punga cu 500 de grame de cireșe, rezultă că aici erau chiar ieftine. Oricum, anul ăsta s-au făcut cireșe pentru prima dată și la moșie, așa că pot să zic că am mâncat aproape pe săturate și gratis, atunci când am fost în țară.

Pentru că mă chinui demult să găsesc o formulă mai vie/interactivă de publicare și nu am găsit-o, nici măcar cu AI-ul, am ales să pun tabelul pun în google drive și să-l completez în continuare, deci nu va rămâne neschimbat aici la data postării, ci va fi un instrument viu de comparație continuă, pentru cine e interesat.

Multe din prețuri au limite minime și maxime. Am ales soluția asta din două motive. Pentru că la unele produse prețurile fluctuează în funcție de sezon (legume-fructe mai ales) dar și pentru că de când am început să țin tabelul unele s-au scumpit. De exemplu apa îmbuteliată în Franța – bidoanele de 8l – s-a scumpit în acest interval, din 2025 încoace, de la 2,50 la 3,19 euro. Și probabil nu se oprește aici. La fel se întâmplă și la București, unde cumpărăm bidoane de 10l de Zizin, care a ajuns de la 12 la 15 lei.

Alt caz este că uneori prețurile aceluiași produs diferă în funcție de producător, chiar dacă conținutul e similar.

Limitele tabelului

Așa cum văd eu lucrurile, cel mai mare handicap al tabelului este că pe alocuri compară mere cu pere, adică produsele nu au evident nici același producător – chit că sunt luate de la Kaufland România sau Kaufland Germania – și nici nu se găsesc cu același gramaj. Așa că e posibil ca la brânză de capră, de exemplu, să găsiți preț la pachet de 200gr, sau preț la 800gr, adică cutie cu brânză în saramură.  De aceea am ales ca să pun în paranteză gramajul, din loc în loc, acolo unde se cerea.

Le produsele care se vând la legătură (mărar, pătrunjel, ridichi) iar e o discrepanță majoră între ce înseamnă legătură aici și ce e în RO. O legătură de mărar sau pătrunjel în Franța sau în Germania e pur și simplu monstruos de mare, un buchet de pus în apă care îți ajunge câteva săptămâni. Pe când la noi, abia dacă numeri cinci floace de mărar sau câteva fire de pătrunjel smotocit. La ridichi nu mai zic, că probabil are juma de kg o legătură aici.

La pâine, sortimentele sunt diverse și aici nu sunt de exemplu pâinile pe care le cumpărăm în România (lipiile de Mega/Kaufland de 1,49-2,49, pâinea pătrată multicereale de 4-5 lei sau pâinea cu ceapă de la Auchan. Dar există zeci de feluri de baghete, de la 60 de cenți în sus, sau alte sortimente de panificație, nu e chiar pâinea neagră a străinătății.

Cu toate aceste limite, veți găsi produse similare la prețuri destul de discrepante (vezi laptele) sau, dimpotrivă, similare, și până la urmă cred că ăsta e rolul tabelului, ca să ne facem o idee cât ne costă coșul zilnic în cele trei țări.

Evident că și în România, și aici, prețurile în afara rețelelor de supermarket diferă. La piața săptămânală din orășelul nostru nu sunt prețuri mult diferite față de supermarket, însă dacă te duci la Piața Obor în București vei putea să cumperi mai ieftin și mai variat, sau dacă trăiești în vreun oraș de provincie cumperi mai ieftin decât la București sau dacă ai furnizori alternativi, cum avem noi în satul de la moșie, niște producători de brânză de capră de la care o cumpărăm cu 40 de lei/kg. Dar tabelul nu compară aceste alternative, ci prețurile oficiale, din supermarket-uri, cu cotele lor diferite de TVA – pe care le găsiți în tabel la final.

O ultimă informație, așa ca o curiozitate, am adunat toate bonurile cheltuite la supermarketuri în București, în perioada februarie 2025-ianuarie 2026, și similar cât am cheltuit în supermarketurile din Franța și Germania. Sumele sunt doar cele cheltuite pe card, am mai plătit sporadic și cash, dar luăm doar grosul de pe card. Bilanțul a fost așa: în România am cheltuit 10.000 de lei (2000 de euro=166 de euro/lună), iar aici 5.000 de euro (416 euro/lună). Cu mențiunea, cum am mai spus, că aici stăm permanent, dar în România, o bună parte din bonurile noastre de cumpărături sporadice sunt grevate de costul hranei pentru animalele din curte – cele 11 pisici și câinele, care încă trăiesc la moșie și trebuie să fie hrănite, deci cumpărăm la fel de multă mâncare pentru ele, ca și atunci când trăiam acolo. În plus, în România de multe ori fac cumpărăturile și pentru mama. Dar chiar și așa, 800 de lei cheltuiți lunar în supermarketurile din România pare cam mult pentru cineva care nu stă acolo.

Evident, în tabel prețurile din Franța și Germania sunt în euro, iar cele din România sunt în lei, căci așa cum știm deja, România nu îndeplinește criteriile de trecere la eur. Dar sigur știți să faceți conversia 🙂 Pentru alte lămuriri sau curiozități, întrebați în comentarii, dacă simțiți nevoia. Cum am spus, voi continua să actualizez tabelul.

Tags: , ,

One Response to “Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania” Subscribe

  1. Florin 26/06/2026 at 22:18 #

    Nu știu dacă urmăriți canale românești.Se pare că există un clasament al celor mai mici prețuri, suntem pe al doilea loc, după Bulgaria.
    După părerea mea, ar trebui raportat la salariul mediu sau cam așa ceva. Dacă ne uităm la acest clasament, suntem cu cele mai mici salarii, cu excepția Bulgariei.
    Pănă la urmă, Bulgaria este salvarea noastră din totdeauna.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.