Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛
Ziua 3: Azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac
… și am aflat că pe noile cărți de identitate nu mai sunt trecute numele părinților. Suntem cetățeni europeni, fără mamă, fără tată.
Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….
Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!
Ziua 1: Două lozuri. Viceversa
În prima zi de „prerecensământ” am descoperit că aveam două serii (una pe geantă și una pe borderou) deși trebuia să am una singură. Și că șeful recenzor nici măcar nu e pila cuiva, dar are multe certitudini exprimate prin „nu cred că”, pe care le rezolvă „din pix”.
Recensământul, treabă românească
Șeful meu direct știe doar că e șef. Șefa lui, coordonatoarea, nici ea nu știe mai multe, dar are telefon. Împreună vom face recensământul populației. Recensământul unei țări de șefi și șefuleți.
România liberă anchetează morții
„Bărbatul care în urma accidentului, produs, duminică de realizatorul Tv Şerban Huidu, a ajuns la spital în stare gravă, a murit luni dimineaţă. El va fi externat din Spitalul Judeţean Braşov şi va fi dus la poliţie pentru audieri” – Romania liberă – 17 octombrie 2011
Cea mai bună halva
Se numea Unirea, era făcută la Iași și arăta ca o cărămidă învelită în hârtie unsuroasă. Azi am descoperit una la fel ca halvaua copilăriei mele. Feleacul, făcută la Cluj.
Ia-o p-asta de dinți!
Consumul de pastă de dinți în România e printre cele mai mici din Europa, așa că la Real Vitan se vinde la raionul de vinuri, doar-doar…
Hai că vă dăm un bilet de tramvai
Cum deosebești recenzorul de un hoț: primul circulă gratis cu RATB-ul 😀
… la poarta nouă
Spiritul portarului român se manifestă plenar într-un spațiu modern, de birouri corporate







