Archive | Reportaje RSS feed for this section

Dacă vreți să vă dați pe spate oaspeții

Crevetii lui Kopel
Read More 2 Comments

Alba-neagra la Londra

Cladirea ou din cartierul financiar al Londrei

„Where is the ball, my friend, where is the ball?”, striga un balaoacheș langa Tower Bridge, fluturand doua hartii de 20 de lire in mana. Cam așa mi s-a părut și mie Londra, ca alba neagra. Poți să simți că ai pierdut banii degeaba sau poate să-ți placă și atunci nu te simți păcălit. Eu una m-am simțit în ambele feluri.

Read More 6 Comments

Royal treatment, de 4 lire, la Londra

Niste englezi bautori care nu se lasa speriati de o ploicica
Read More 22 Comments

Lebedele din Viena și broaștele din București

Ratele din IOR, supravegheate de bastinasi

Banuiti pe nedrept ca au mancat lebedele din Viena, romanii isi spala rusinea hranind broastele testoase, peștii și rațele salbatice din Parcul IOR

Read More 3 Comments

Ce mi-a plăcut în Serbia

Statuia unui nene in fundul gol din Belgrad

Drumul pe lângă Dunăre, Cetatea Golubac, apusul de soare peste Noul Belgrad, mirosul teilor din oraș, Cevapcici cu bere Jelen și muzeul inventatorului Tesla.

Read More 5 Comments

Nikola Tesla a fost sârb

Palaria si lanterna lui Tesla

„Nature and Nature’s laws lay hid in night. God said: let Tesla be, and all was light”. – Mr. B.A. Behrend

Read More 6 Comments

Nu vă supărați, pe unde se iese din țară?

Micul trafic lung de la Portile de fier

Cum poti sa ratezi trecerea la sarbi daca nu esti mic traficant de frontiera

Read More 3 Comments

Noaptea cozilor lungi (la muzee)

Big Brother

Un lucru bun care se întâmplă orașelor turistice organizate a semănat cu o Apocalipsă pentru București. S-a mers în coloane lungi și greoaie pe trotuare, s-au împărțit flyere pentru diverse cârciumi, servicii și evenimente (toate transformate apoi în gunoaie), s-a stat la cozi descurajante la muzeele pe care, în viața cotidiană, nimeni nu le bagă în seamă, iar la final s-a mâncat și băut în formațiuni înghesuite în Centrul istoric, unde dacă se arunca cu gaz sarin murea cel puțin jumătate din populația activă a Capitalei.

Read More 0 Comments

Cum ești așteptat la Viena

Soferul turc e primul din stanga

Coborând la Viena am avut cinci minute de panică. Știam că trebuie să existe cineva cu numele meu scris pe o hârtie, la sosiri. Când am ieșit pe poarta de sosiri, ghici ce văd? Toată lumea avea hârtiuțe cu nume în mâini! Dar ce să vezi, numele meu nu era pe niciuna.

Read More 5 Comments

De ce s-au românizat țiganii

Spectatori de toate varstele

De la petrecerea organizată de Ziua internațională a romilor au lipsit țiganii

Read More 4 Comments

Oldies but goldies

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.