Archive | Reportaje RSS feed for this section

Dacă vreți să vă dați pe spate oaspeții

Crevetii lui Kopel
Read More 2 Comments

Alba-neagra la Londra

Cladirea ou din cartierul financiar al Londrei

„Where is the ball, my friend, where is the ball?”, striga un balaoacheș langa Tower Bridge, fluturand doua hartii de 20 de lire in mana. Cam așa mi s-a părut și mie Londra, ca alba neagra. Poți să simți că ai pierdut banii degeaba sau poate să-ți placă și atunci nu te simți păcălit. Eu una m-am simțit în ambele feluri.

Read More 6 Comments

Royal treatment, de 4 lire, la Londra

Niste englezi bautori care nu se lasa speriati de o ploicica
Read More 22 Comments

Lebedele din Viena și broaștele din București

Ratele din IOR, supravegheate de bastinasi

Banuiti pe nedrept ca au mancat lebedele din Viena, romanii isi spala rusinea hranind broastele testoase, peștii și rațele salbatice din Parcul IOR

Read More 3 Comments

Ce mi-a plăcut în Serbia

Statuia unui nene in fundul gol din Belgrad

Drumul pe lângă Dunăre, Cetatea Golubac, apusul de soare peste Noul Belgrad, mirosul teilor din oraș, Cevapcici cu bere Jelen și muzeul inventatorului Tesla.

Read More 5 Comments

Nikola Tesla a fost sârb

Palaria si lanterna lui Tesla

„Nature and Nature’s laws lay hid in night. God said: let Tesla be, and all was light”. – Mr. B.A. Behrend

Read More 6 Comments

Nu vă supărați, pe unde se iese din țară?

Micul trafic lung de la Portile de fier

Cum poti sa ratezi trecerea la sarbi daca nu esti mic traficant de frontiera

Read More 3 Comments

Noaptea cozilor lungi (la muzee)

Big Brother

Un lucru bun care se întâmplă orașelor turistice organizate a semănat cu o Apocalipsă pentru București. S-a mers în coloane lungi și greoaie pe trotuare, s-au împărțit flyere pentru diverse cârciumi, servicii și evenimente (toate transformate apoi în gunoaie), s-a stat la cozi descurajante la muzeele pe care, în viața cotidiană, nimeni nu le bagă în seamă, iar la final s-a mâncat și băut în formațiuni înghesuite în Centrul istoric, unde dacă se arunca cu gaz sarin murea cel puțin jumătate din populația activă a Capitalei.

Read More 0 Comments

Cum ești așteptat la Viena

Soferul turc e primul din stanga

Coborând la Viena am avut cinci minute de panică. Știam că trebuie să existe cineva cu numele meu scris pe o hârtie, la sosiri. Când am ieșit pe poarta de sosiri, ghici ce văd? Toată lumea avea hârtiuțe cu nume în mâini! Dar ce să vezi, numele meu nu era pe niciuna.

Read More 5 Comments

De ce s-au românizat țiganii

Spectatori de toate varstele

De la petrecerea organizată de Ziua internațională a romilor au lipsit țiganii

Read More 4 Comments

Oldies but goldies

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.