Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă 😉
Archive | Nelinisti de dama
RSS feed for this section
Povara Crăciunului în familie
Multă vreme nu i-am înțeles pe românii emigrați care se chinuie să revină în țară cu ocazia sărbătorilor. Apoi am ajuns la concluzia că sărbătoare înseamnă momentul ăla în care te simți iubit și atât. Ceea ce vă doresc și vouă. Oriunde v-ați afla.
De ce vrei să știi cât costă cadoul?
Mama vrea să știe de fiecare dată cât de scump a fost cadoul primit de ziua ei. Anul ăsta vrea s-o duc în oraș când aprinde Oprescu luminile de Crăciun. Credeți c-o să-l întrebe și pe el cât au costat?
Frica
Înainte de orice drum lung mă apucă frica de moarte, și mă gândesc la ce-mi pare rău că las în urmă: pisica, pușculița, mașina neachitată, mama neconsolată…
De ce-i urăsc românii pe negri
Pentru că au p..a mare și le învață pe femei cu dimensiuni pe care românii nu au cum să le egaleze 😀 Și nu le place nici ciorba 😉
Când administratorul moare de grija vieții tale sentimentale
Îl trimite cu noaptea în cap pe portarul blocului să verifice dacă ești singură în pat sau mai e și altcineva cu tine în afară de pisică.
Doriți și usturoi pe panseluță sau o serviți natur?
Un articol lung, dar amuzant, despre un restaurant mișto din București, un bucătar sexy, despre binefacerile consumului de lapte, despre viața sexuală a asiaticilor și despre obsesiile femeilor bogate de a se înfometa sănătos.
Să ne înțelegem la un viol omenesc
Cum explică un congresman republican american violul clientei nimfomane asupra taximetristului din Tulcea: corpul lui Nicu nu a rămas insensibil la farmecele focoasei Luminița, și chiar și așa, cu cuțitul la os, și-a dat drumul la fluide și s-a lăsat violat.
Chinurile desfacerii gonflabilelor, la bărbați
Invariabil, preludiul oricărei relații dintre un bărbat și o gonflabilă este strivirea între arătător și degetul mare a „sfârcului” prin care este chemat afară duhul sfânt al saltelei. Restul ritualului poate fi văzut zilnic pe oricare din plajele lumii.
La marmacie
Nu știu dacă mi se întâmplă numai mie, dar de fiecare dată când intru într-o farmacie mă apuc să citesc ca nebuna denumirile medicamentelor afișate și uit cum se numește ăla pe care-l caut. Și când ajung în fața farmacistei intru în panică și mă bâlbâi.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
