club de carte

Tag Archives: club de carte

Carte & alte arte 27/01/2016

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Poezia și melancolia stepei din „Testamentul francez” al lui Andrei Makine pot fi apreciate cu niscai grade alcool la bord, așa că vă invit să-l „degustăm” sâmbătă, la clubul de carte.

Cărțile pe care vreți să le citim în 2016

Alegeți 12 din cele 42 de cărți propuse pentru club și puteți spune că v-ați făcut anul cu mâna voastră

Ce cărți vreți să citim la anul?

Propuneți titluri citite sau dorite, până pe 5 ianuarie, ca să intrăm în noul an cu lista de lecturi pentru următoarele luni, la clubul de carte.

Eco – cum să scrii o carte cât un ziar prost

Dacă n-ați citit ultima carte a lui Umberto Eco – Numărul zero – nu e nicio pagubă. Trăiți asta de 25 de ani. Dar dacă nu veniți la ultimul club de carte de anul ăsta s-ar putea să fie o pierdere 😉

Despre popoare și nesăbuiții lor conducători

Sâmbătă, la clubul de carte, Memorialul mănăstirii, de Jose Saramago – despre cum au finanțat portughezii de la buget o megabiserică, acum 300 de ani, în timp ce poporul ardea pe rugul Inchiziției pentru diverse erezii

Cutia neagră a lui Oz – toți au fost de vină

Spre deosebire de pasagerii lui Adrian Iovan, ai lui Oz sunt prea legați cu centuri de siguranță, incapabili să iasă din „scaun” și să renunțe la propriile obsesii, de aia sfârșesc mistuiți de ură și dor.

Corecții, insectarul cu oameni al lui Franzen

Povestea unei familii normal de avariate, în care toată lumea aleargă după niște iluzii și sfârșește fără ele. Excelentul roman „Corecții” al lui Jonathan Franzen se discută la clubul de carte de vineri.

Când se încing discuțiile

10257987_675919172521311_781740576454625753_n

În ospitaliera Românie, credeți că ar fi posibil ca niște clienți prea gălăgioși să fie escortați afară dintr-o incintă, doar pentru că-i deranjează pe ceilalți?

Povestea de iubire cu șpriț se stinge

Hai la clubul de carte ca să vedem ce ar fi trebuit să facă băiatul bun, ca să nu mai sufere 40 de ani după fata nesăbuită a lui Mario Vargas Llosa.

Cum am devenit huligani

N-am devenit, așa ne-am născut, și nici viața (în România) nu ne ajută să depășim acest handicap. Un fel de cronică la cărțile despre evrei și societatea românească ale lui Mihail Sebastian.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Cărțile pe care vreți să le citim în 2016

Ce cărți vreți să citim la anul?

Eco – cum să scrii o carte cât un ziar prost

Despre popoare și nesăbuiții lor conducători

Cutia neagră a lui Oz – toți au fost de vină

Corecții, insectarul cu oameni al lui Franzen

Când se încing discuțiile

Povestea de iubire cu șpriț se stinge

Cum am devenit huligani

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Parcul meu IOR

Rulată Germania

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Dumnezeu preferă proștii

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Dacă-ți iubești copilul