E posibil ca Jose Saramago să-l fi citit pe Tudor Arghezi și să-i fi plăcut ideea acestui ultim capitol din best seller-ul arghezian, încât s-o dezvolte magistral în „Intermitențele morții” în 2005?
Clubul de carte și frica de moarte
Luna asta citim Pastorala americană a lui Philip Roth și dezbatem fricile cu care ne luptăm în viețile noastre reale sau virtuale
Amour. Sau frică?
Dacă persoana iubită ar vrea să moară, ca să evite o agonie nedemnă și pentru ea și pentru voi, ați fi de acord cu eutanasia?
Schengenul la pensionari
Doamna Oprea a murit la Luxembourg, soțul ei la, București. S-or mai întâlni ei după moarte dacă nu ne-au primit ăștia în Schengen?
Neamul ortodox cel degrabă vărsătoriu de ură
Mi se pare mai periculoasă manipularea și rescrierea istoriei zi de zi, de către formatorii de opinie din România democratică, decât a făcut-o Sergiu Nicolaescu în filmele lui pline de clișee, în comunism
Sicriul complet, doar cu talonul de pensie
Talonul de pensie a devenit în ultima vreme cel mai stabil lucru în România
Pe patul de moarte
Greu de ales între cele două nevoi: nevoia de intimitate și poate egoismul omului aflat pe moarte, și nevoia familiei de a-l mai avea alături fie și numai pentru câteva secunde. Câți dintre noi am ști care e alegerea corectă? Despre obiceiul păzitul mortului și o carte grea, scrisă de William Faulkner










