Am petrecut jumatate din ziua de sambata intr-o sala de la Romexpo unde s-au adunat cateva sute de amway-isti ca sa se aplaude reciproc, sa se felicite pentru diversele niveluri/nivele de aur, platina, rubin, diamant atinse prin vanzari record sau prin atragerea in retea a altora. Am avut senzatia ca sunt la o adunare sectanta, dar am stat pana la final mai mult ambitionata de spusele unuia de la intrare, care zicea ca asta ar fi un fenomen care necesita o deschidere intelectuala si psihica pe care nu o au toti oamenii. Adica sa n-am io deschiderea asta, mi-am zis!?
Intrunirea a debutat mobilizator, cu „Let’s get loud!” urland din boxe si majoritatea adunatilor batzaind din fund si batand din palme pe ritmul muzicii. Numai zambete, strangeri de maini si batai pe umeri. Cand am vazut scris pe ecranul mare de pe scena „Amway” am avut un flash back despre o intrunire similara a Herbalife, la care ma dusesem acum vreo zece-cincisprezece ani. Acolo coloana sonora era Tina Turner – Simply the best, dar aplauzele erau aceleasi. Oamenii erau de o factura mai modesta pe vremea aia, iar persoanele cheie care conduceau adunarea si te indrumau pe calea succesului veneau din Republica Moldova.
Aici, la „American Way”, cum se traduce cica Amway, intrarea era contra cost – 30 de lei, mai scump ca un film la Mall – dar ca sa fiu corecta pe noi nu ne-a costat nimic, pentru ca fusesem invitati de un cunoscut la ceva ce habar n-aveam ce va fi…
Pe scena au fost amfitrioni doi soti, oameni relativ simpli, imbracati in costume sobre, care s-au recomandat economisti si care au prezentat cu emotie si admiratie vizibila cuplurile de „reusiti” ai retelei, asezati undeva in fata la o masa, cu spatele la restul salii. Astia erau „familiile de smaralzi si de diamanti”, adica tot ce putea fi mai bun in sala aia. „Smaralzii si diamantii”, imbracati elegant, doamnele coafate corespunzator, s-au ridicat de la masa, s-au intors catre sala si s-au lasat aclamati. Evident, totul pe fond muzical.
Doi doctori scosi din foame de Amway
Prima vorbitoare a fost o doctorita pediatra, jumatatea uneia dintre familiile de smaralzi, care a povestit lumii despre cum a ajuns ea doctorita, din pasiune si ideal, dar cum a descoperit dupa aia ca din salariul mizer de doctor nu va reusi niciodata sa-si cumpere casa si masina asa cum a vazut pe la clientii la care s-a dus ca sa-i trateze. Sotul ei, tot pediatru, dar chirurg, un tip charismatic, a avut un discurs mai putin autobiografic si mai degraba initiatic pentru incepatorii intr-ale afacerii si nu numai. Cuplul de medici a facut de departe cea mai buna impresie. Limbaj evoluat, prezente placute, chiar daca doctorul a mai facut si glumite usoare, dar per total impresia a fost buna si a lasat un mare semn de intrebare: cum naiba au devenit doctorii astia seriosi, din creierii Ardealului, vanzatori de iluzii si de produse Amway?
Cei doi au fost aplaudati frenetic pe parcursul discursurilor si mai ales la final, iar de departe cea mai patrunsa de adevarurile spuse acolo se arata a fi o doamna tot de smarald, careia nu i s-a sters zambetul larg de pe fata pe toata durata reuniunii. Femeia dadea din cap a incuviintare tot timpul, mai ceva ca maimutoii aia de catei care erau pusi pe vremuri in spatele Daciilor, ca sa miste din cap cand se hurduca masina.
Discursul doamnei doctor a fost presarat cu fotografii ale cuplului din numeroasele calatorii-bonus pe care le-au facut in cei 12 ani de cand sunt ei amway-isti prin lume. Piepturile audientei slobozeau in cor oh, ah, eee, aaa, la vederea doamnei relaxandu-se in jacuzzi, sau obraz langa obraz cu alte cupluri celebre de amway-isti din lume de la care s-au alimentat cu intelepciune si altii de-a lungul timpului. Apogeul a fost atins cand pe ecran s-a afisat poza copilului de 3 ani al cuplului de smaralzi. O doamna mai din spate plangea pe infundate, alta ii dadea servetele, altii au ramas extaziati de smaraldul cel mic, iar cei mai multi au dat din cap aprobator la concluzia doctoritei: numai un parinte care a pierdut ani din copilaria plodului lui din cauza serviciului poate aprecia corespunzator atuurile Amway, care iti ofera posibilitatea sa castigi bani si sa ai si timp sa-i cheltuiesti, adica iti da LIBERTATE.
Structura piramidala, dar de bine
Intre discursuri s-au consumat momentele de recunoastere a realizarilor mai mici sau mai mari. „Sa ridice mana cei care au facut 200 de puncte valoare de la ultimul BPS pana acum”, indemna doamna de pe scena. Un punct valoare, aveam sa aflam, e cam 5 lei si ceva, si acest barem de 200 e minimul de la care incepe orice afacere de succes Amway. Doctorul spunea in discursul lui ca 200 de puncte se fac foarte usor numai din consum propriu, dat fiind ca produsele Amway sunt asa de bune si orice familie le necesita.
Aia cu 200 de puncte n-au fost prea multi, insa scena s-a umplut de posesorii a 500 de puncte si mai mult, care s-au prezentat cu nume, ocupatie si crez la microfon. Procedura s-a repetat pentru fiecare nivel, oameni urcati pe scena ca sa se mandreasca cu realizari ce poarta denumiri nefiresti, caraghioase chiar, rezultate fara indoiala dintr-o traducere neinspirata din engleza. Am vazut „persoane cheie”, „pacesetteri”, „dublupacesetteri”, „platina executiv” sau „platina fondator”. Nu mai retin exact cat trebuie sa fi vandut fiecare, dar in principal fiecare a reusit, intr-o perioada oarecare de timp, sa convinga si alti oameni sa devina distribuitori Amway si asa si-au facut propria retea piramidala dedesubt, de pe urma careia castiga ceva bani.
„Piramidal” este de fapt un cuvant pe care toti il evita acolo, pentru ca are o conotatie negativa de cand cu escrocheriile financiare piramidale cu care s-au fript multi romani. Totusi, atat cat apuci sa-ti dai seama la o astfel de intrunire, reteaua functioneaza piramidal in cel mai sigur sens cu putinta, in varful ei fiind „diamantii” si „smaralzii”, prezentati ca modele de succes, dar ai caror bani vin cu siguranta din activitatile celor de la baza, incurajati o vreme numai cu aplauze.
O minoritate pozitiva si neafectata de criza
Doctorita pediatra, citita si cu ceva studii de psihologie la baza, a insistat ca familiile asezate in fruntea bucatelor nu sunt „de invidiat”, ci sunt „modele de admirat”, la fel cum „Noi ce de aici suntem niste oameni speciali, o minoritate care nu dorim sa schimbam lumea, ci sa nu ne lasam influentati de lume”. Pentru ca, nu-i asa, lumea e rea si nu face decat sa te traga in jos cu prejudecatile si sfaturile negative cu care te influenteaza. Nou venitii, ca noi, au fost sfatuiti sa nu se lase intorsi din drum de prieteni sau familie, daca sfaturile acestora nu duc catre Amway, ci sa persevereze in incercarea de a ajunge diamanti sau alte pietre pretioase, pentru ca la capatul liniei, peste 4 ani, ii asteapta marele premiu: 200.000 de euro si/sau o calatorie de vis cu un vas de croaziera de lux.
De altfel, despre lux si viata de cinci stele au vorbit fiecare dintre cei care au trecut pe scena, fie ca deja le dobandisera, fie ca visau la ele, desi unii dintre vorbitori erau imbracati modest, iar altii se recomandau ca fiind doctori, profesori, ingineri, economisti, psihologi. Nici vorba de criza sau de scaderea vanzarilor, numai indemnuri mobilizatoare, sfaturi pozitive si povesti de succes.
Am plecat de acolo cu sentimente amestecate. Aparentele vorbeau despre o spalare a creierelor, dar persoana care ne-a invitat ne-a spus ca in primele opt luni a refuzat sa intre in afacere din aceleasi motive: n-a crezut in asta si prima intrunire i-a indus senzatia de secta. Dupa ce a ramas fara job, insa, a inceput sa ia in serios treaba, si acum, dupa aproape doi ani, castiga un salariu de aproape 2000 de euro lunar. A ramas stabilit ca ne mai intalnim, si ne divulga si noua secretul. Azi, dupa ce am dat o cautare pe goagal, am descoperit ca un american a scris si o carte despre mafia si ilegalitatile din marea familie Amway, iar o ziarista tot din state spune ca marile castiguri clamate in concern vin de fapt din vanzarile de carti, cd-uri si taxele percepute pentru intruniri si nu neaparat din vanzarea de produse, care nu sar cu nimic in evidenta fata de cele de supermarket. Deci ar fi vorba de o industrie a seminariilor de asa-zisa „dezvoltare personala”, dupa cum se zice in anumite medii.
O sa va mai tin la curent cu decizia pe care o luam, ne bagam sau nu in secta Amway? 😛
Asa mult imi place cum scrii!!! Mi-ar place sa te cunosc candva. Eu sunt din Sighisoara.
Multumesc! 🙂 Cine stie, Sighisoara e la o aruncatura de bat de Bucuresti 😉
ai dreptate. pare o secta. produsele sunt bune insa. numai ca nu inteleg cum consuma ei de 200 de puncte lunar cand toate produsele sunt in cantitati enorme si nu ai cum sa termini. si mama distribuie amway si consumam, dar moderat, adica la modul maxim 60 de puncte lunar (vanzari si consum). ceea ce evient nu da bine, dar asta e.
nu se duce la intalniri de genul asta pentru ca, intr-adevar, pare spalare de creier.
si eu cred ca au venituri consistente din seminarii si alte chestii de vanzare.
Pai da, probabil ca acei guru ar spune ca nu reusiti sa faceti cele 200 de puncte pentru ca nu ati citit/ascultat destul din intelepciunea diamantilor si smaralzilor 😉
Deci…Dumnezeule mare :). Ai scris o epopee despre Amway… Acum, cateva sfaturi de bine (pentru care sunt sigur ca o sa-mi iau…):
1. Produsele Amway/Oriflame/Avon sunt de cacat! Cel putin, cat am folosit eu deodorante, creme de ras, parfumuri, geluri de dus (nu mai vorbesc de rujuri si truse de machiaj 😀 )…erau de cacat. Prima oara o sa le vinzi prietenilor, care o sa cumpere de jena..si apoi o sa te blesteme :D. Adica asa am ajuns eu sa cumpar de cateva ori, si m-am lecuit pe vecie. Prietena mea a fost reprezentant AVON…ajunsese sa bage pe gat familiei produse de 2-3 milioane lunar, ca sa aiba vanzari :). Sper ca ai observat ca oamenii v-au si zis ca faceti 200 de puncte din "consum propriu". Acum, eu nu-s genul de om care sa-si permita gel de dus Hugo Boss si lotiune de ras Armani, dar, iti spun sincer ca produsele alea sunt mai proaste decat orice din gama: Adidas/Nivea/Gilette (hai c-am facut la reclama aici, de o sa te gaseasca toata lumea din google 🙂 ).
2. Aia care sunt doctori au reusit sa vanda mult tocmai pentru ca sunt doctori si e usor sa prosteasca pacientii, plus ca au o "baza de date" enorma.
Stiu ca nu par un om care ar putea da sfaturi de bine (intrucat n-am un cuvant frumos de spus despre aproape nimeni), dar produsele astea chiar sunt proaste :).
O sa-ti fac eu cinste cu un after shave, ceva, vedem, poate te cooptam in echipa 😛
Si mie asa mult imi place cum scrii!!!.. De asemenea, "mi-ar place sa te cunosc candva"… Eu locuiesc in sectorul 2…. 🙂
E, in sectorul 2 e mai greu sa ajung, pentru ca mi-e frica de primarele tau 😛
Mie mi-e frica de vecinii care si-au insusit locurile publice ca sa-si parcheze masinile… Si nu cred ca l-au intrebat pe "primarele" nostru daca au voie… Sa vezi cum pun unii niste bolovani din beton, ca sa-si marcheze "proprietatea privata"… Mai ceva ca-n goana dupa pamant a imigrantilor veniti pe continentul Americii de Nord…Intr-o zi, ma gandesc cu groaza cum o sa-mi dea unul cu un bolovan in cap, pe motiv ca i-am luat locul fara sa ghicesc ca e al lui… 😀
Pai pune mana si cauta si tu un Tom Cruise, ca sa te ajute sa infigi steagul mai repede intr-un loc bun, cu parau si verdeatza 😛
Din cate imi aduc eu aminte, Nicole Kidman a infipt prima steagul… asa ca… Zoe fii "barbata"! 😀
Da, dar a jucat si amaratul ala un rol motivational un pic, macar ca a luat niste scatoalce de la concurenta…
Bine ca mi-ai dat accept la comentariu….era doar pentru tine! Te rog sterge-l, dupa cum Banuiesti Sighisoara nu e o metropola, si cine stie cati cititori mai ai pe aici:)
Chiar si unul, dar fidel, e suficient 🙂
Eu zic, daca tot am intretinut un dialog asa plin de temperament, sa ne cunoastem cu totii…. la Sighisoara…. 🙂
Apropos, cum mai sunt festivalurile medievale… tot asa "pitoresti" sau au schimbat etniile conlocuitoare "registrul" muzical si artistic… ca la Marea Neagra? 🙂
Mai bine o punem de un forum, aci pe blog, dar nu stiu daca merge sa adaug acest accesoriu sexy micii mele realizari artistice 🙂 Sau tu te gandesti de fapt sa infigi steagul deja la Sighisoara? 😛
Ai intuit-o cu festivalurile, daca vrei parerea mea proprie ele sunt momentul in care Sighisoara arata cel mai jalnic. Cat despre infiptul steagului ma gandesc mai incet, nu scapa din vedere faptul ca sunt ardelean:)
PS: Cand spui cu totii, pe cine mai ai in vedere?
PPS: Ai adresa mea de mail, idem id de mess, ti-as fi recunoscator pana la nivelul unei prajituri:) sau beri:) la Sighisoara daca mi-ai raspunde in una din cele doua variante.
Stiu cum arata Sighisoara in si in afara festivalului… Am trecut pe-acolo de 3 ori… ultima data – cand era liniste si pace….Am fost socata sa vad diferentele… Intrebam doar daca s-au mai schimbat "peisajul si fauna" in timpul festivalurilor…:)
Cand spuneam cu totii, glumeam putin… ca sa destind dialogul… 🙂
Steagul era si el tot o gluma a "proprietarei" Glob-ului….:)
Am raspuns corespunzator…? 🙂
Regulamentar chiar 😛