De cine se tem protestatarii

Tuesday, January 24th, 2012. Filed under: Românisme

Un tânăr abia ieșit din adolescență, îmbrăcat bine, decent, cu cuvintele la el. A fost săltat de jandarmi pe 14 ianuarie, în Piața Universității unde, zice el, stătea și se uita la proteste. Era împreună cu un prieten, amândoi susținători ai unei echipe de fotbal. Suporteri nu ultrași!, punctează prietenul care pare mai mare și mai bine informat.

Jandarmii i-au fugărit pe ăi cu pietre, dar pentru că ăia au fost mai iuți s-au mulțumit să rețină câțiva spectatori. Puștiul zice că senzația lui a fost că aveau „plan de amenzi”. Cu una a contribuit și el. „M-au luat, mi-au zis să țin mâinile la spate și m-au dus la dubă. Acolo m-au fotografiat și mi-au zis să semnez procesul verbal, că dacă nu, mă duc la secție. Am semnat, de frică!”, povestește puștiul.

A luat doar 100 de RON, jumătate din minimul amenzii pentru tulburarea liniștii publice, deși în procesul verbal scrie că ar fi „aruncat cu pietre și bucăți de asfalt, aflânduse în zona Piața Universității”. Tot jandarmul care nu le are cu cratimele, ci cu pulanele, mai scrie în procesul verbal că tânărul contravenient „recunoaște faptele și e de acord cu ce scrie în procesul verbal”.

Avocata de la APADOR-CH, la care l-a adus prietenul mai mare și mai informat, îl întreabă dacă a citit ce a semnat și dacă știe că avea dreptul să refuze să fie fotografiat. Recunoaște că nu. Dar oricum n-ar fi îndrăznit să se opună. A venit plin de speranțe că avocata îl va ajuta să conteste procesul verbal, ca să nu plătească amenda. Nu că ar fi mare, dar principiul e mai valoros. De ce să plătesc dacă n-am făcut nimic?

Avocata îi explică în termeni juridici realitatea implacabilă în care l-a băgat acea semnătură. Că un act pe care scrii că nu ai obiecții nu poate fi contestat decât în cel mai bun caz cu un martor, care să confirme presupusa presiune psihică la care te-au supus jandarmii. În plus, în instanță e cam imposibil de contestat afirmația unui agent constatator, atâta timp cât partea acuzată a semnat.

„Este o experiență care poate vă va servi pe viitor”, conchide avocata. Puștiul e dezamăgit. Avocata îi dă câteva sfaturi pentru eventuale alte situații în care s-ar afla la locul potrivit în momentul nepotrivit:

- poți să scrii pe procesul verbal că faptele consemnate în el nu sunt adevărate, sau că nu le recunoști. Caz în care, de asemenea, procesul verbal poate fi ulterior contestat.

- poți să refuzi să semnezi procesul verbal – în acest caz jandarmul e obligat să găsească un martor care să semneze. Procesul verbal întocmit îți este trimis acasă prin poștă sau curier și ai dreptul să-l contești în termenul legal de 15 zile calendaristice.

***

Să nu afle mama că m-au săltat jandarmii

Puștiul admite că nu știa nici care-i sunt drepturile, nici ce trebuia să facă într-un asemenea caz. Lucrurile în realitatea românească nu se întâmplă deloc ca în filmele americane. Nu-ți spune nimeni ce drepturi ai când te saltă, și e foarte probabil ca nici după aceea să nu-ți deschidă cineva capul. Iar probabilitatea ca un om, care nu a mai avut de-a face cu poliția, să-și cunoască drepturile este foarte mică.

Băiatul nu se temea, însă, de propria ignoranță civică, iar mai presus de frica de jandarmii care l-au silit să semneze a fost alta: frica să nu afle mama și tata că a fost săltat și amendat de jandarmi.

Cu tact aproape părintesc, avocata îl învață cum să facă să fie sigur că vestea nu ajunge totuși la părinți. Trebuie să plătească amenda și să trimită pe fax sau prin poștă dovada plătiții la sediul central al jandarmeriei. Așa va fi sigur că amenda n-o să apară la final de an pe înștiințarea de impozite locale pe care părinții o vor primi acasă de la primărie.

 

 

***

Scoateți legea din dubă

Cei de la APADOR-CH (Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki) sunt asaltați de telefoane și emailuri. De o săptămână curg cazurile de săltați de pe stradă, duși la secție, amprentați, fotografiați, uneori chiar bătuți. Niciuna din practici nu e conformă cu legea, în cazurile de conducere administrativă la secție, pentru identificare. Dar în situații speciale, cum e asta în care ne aflăm, jandarmii „mai abuzează. Sunt și ei oameni”, se admite neoficial în conferințele de presă.

De aceea, a da sfaturi legale preventive oamenilor poate fi o lamă cu două tăișuri în condițiile în care comportamentul „oamenilor legii” o poate lua foarte ușor pe arătură. În România lui 2012 o poți încasa și pe stradă și la secție, chiar dacă ai dreptatea în mână. Iar realitatea din ultimele zile a arătat că la secție scapi mai ieftin dacă taci și semnezi decât dacă ceri să ți se respecte drepturile. Așa se explică multe din solicitările de consiliere juridică primite de APADOR-CH.

Totuși, abuzurile nu au apărut acum, odată cu protestele, ci sunt vechi de ani de zile, favorizate de niște lacune legislative. APADOR-CH a pornit, în urmă cu câteva luni, un proiect de modificare a legilor poliției, jandarmeriei și adunărilor publice, tocmai pentru a preîntâmpina astfel de abuzuri. Modificările privesc în special procedura conducerii administrativă la secție, care nu trebuie să fie nici reținere, nici arestare. Insuficient reglementată în legislația românească, conducerea la secție se lasă cu abuzuri în multe cazuri.

De mâine puteți citi pe site-ul APADOR-CH campania de informare „Scoateți legea din dubă!”, o serie de articole despre acest demers, de modificare a legilor amintite. Despre oameni săltați de pe stradă de poliție sau jandarmi, despre ce drepturi legale au ei și ce se întâmplă în realitate într-o secție de poliție, după ce se închid ușile dubelor și se sting luminile reflectoarelor de la camerele de luat vederi.

20 Comentarii

Comenteaza

metoda rapida:

Connect with Facebook

sau completeaza datele de mai jos:
Nume Email Website ( optional ) Mesaj

Anunta-ma prin email cand apar comentarii noi.
        Te poti abona si fara sa comentezi.