Stendhal, la masaj cu Vera

E ram cu fata in jos, la masaj, si aud vocea incantata a maseuzei care o saluta pe una Vera. Timp de jumatate de ora nu i-am auzit decat vocea subtire si usor stridenta, povestind diverse, fara pauza de punct si virgula, cam ca Dan Diaconescu in direct. „Mi-am luat carteaaa! Rosu si negru. Acuma am toata seria, 47 de volume. Sunt asa bucuroasaaaa! Bine, dar n-am citit niciuna…”, zice Vera asta. Maseuza reuseste sa-i strecoare replica: „Pai eu chiar as vrea sa te vad pe tine citind…!”. „A daaa, cred ca doar daca as fi internata in spital, Doamne fereste, dar nici asa, ca imi gasesc io si acolo pe cineva de vorba. Ma si mir ca am reusit sa citesc alea pentru examen, ca stii ca am dat examen de carnet….”, turuie in continuu Vera.De la un moment incolo nimeni n-o mai poate intrerupe pe Vera. Povesteste cum de i-a luat politia carnetul si cum s-a dus ea sa-l recupereze: „Am dat examen degeaba, pana la urma, ca cica am prea multe abateri in ultimii doi ani. Abateri, adica mi-a luat carnetul de doua ori, mi-a dat puncte, ca centura, ca am luat-o pe linia de tramvai, d’astea, intelegi? Ca n-am facut infractiuni, adica n-am fost beata sau mai stiu eu ce. Nuu, am avut abateri. Dar acuma gata, nu mai fac fata, ca mi-e frica. Bine, am venit acuma cu masina, normal, ca doar n-o sa merg cu reatebeu, dar nu mai merg, gata, o sa vin cu taxiu. Da, si am fost sa dau examen, am plecat intr-o dimineata la 7 de acasa, si am fost prima la Udriste acolo. Si am intrat, era un politist din asta tampit. Striga la noi cum sa completam foile alea. De parca eram tampiti. Ca stii, eu acasa am facut alea pe calculator. Dar la politie, astia, inapoiati, pe hartie. Ma rog, si am gresit o intrebare, si stiu care, dar ma rog, am fost nebuna… Si la sfarsit pune politistul aia pe foaie, stii, sablonul ala. Si zice: gata, doamna, ati luat. 14 puncte din 15. Io bucuroasaaa, am iesit de acolo, m-am dus la ghiseul 8. Cand colo, politistul de la ghiseu se uita pe calculator si zice: doamna, nu pot sa va ajut. Aveti prea multe abateri. Pai zic, cum dom’le, si io am dat examen degeaba? Pai zice nu degeaba, auzi, ca cica imi luase permisul pe 120 de zile, dar asa, cu examenul am ramas cu 90. Cum 120? zic io. Pai ce ati inebunit? sa nu am io masina de sarbatori, in decembrie? Aaaa, am inebunit. Si bineinteles ca tot cu masina circul, ce naiba? Da sa vezi, si io nebuna, ca am stat intr-o zi 50 de minute in trafic de acolo de la Tineretului pana pe Cutitul de Argint. 50 de minute ma, iti dai seama? Nu mai puteam, eram disperata. Imi venea sa ies afara din masina si sa dansez, dar ma gandeam ca ma filmeaza naibi cineva. Aveam in masina muzica tare, din asta Michael Jakson, si imi venea sa ma dau jos si sa dansez, asa tare ma plictisisem de stat in masina. Si cand ajung acolo la maica-mea, era o masina de politie oprita. Stii, siguranta si incredere. Si ma dau jos la ei si le zic: pai cum dom’le, e posibil asa ceva, sa stau in trafic 40 de minute?”. Maseuza reuseste sa intervina scurt: „Tu care circulai fara carnet, te-ai dat la politie?!”. „E, da, normal, dar ce stiau ei? Ca stii ce mi-au zis? Ca ce doamna, sa va facem noi sosea separat?  Auzi, sa stai atata in trafic……”.

Cand ma ridic de pe masa de masaj fac si cunostinta vizual cu Vera. E slaba si epilata inghinal, are chiloti rosii tanga si un top negru stranse pe corpul colorat la solar. Probabil era imbracata in acord cu romanul pe care tocmai il achizitionase, ca sa dea bine in biblioteca.  Alaturi de masa pe care i se face masaj stau pantofii aurii strident si geanta Louis Vuitton. Cand am plecat, Vera ajunsese la povestea despre serbarea fiului ei la gradinita…

Etichete: ,

4 comentarii la “Stendhal, la masaj cu Vera” Subscribe

  1. Oana B. 02/10/2009 at 18:25 #

    :)) M-ai inveselit 5 minute… Auzi, ti-ai dat locul de masaj din Iancului pe unul din Dorobanti?

    • Dollo 02/10/2009 at 20:30 #

      He, he, nu, tot langa casa fac si masaj si gimnastica. Dar cred ca o fi fost colonizata zona de neamuri bune 🙂

  2. Raluca 03/10/2009 at 03:47 #

    Doamne, dar ca don'soara "Stendhal" sunt cu zecile de mii… Eu nu stiu de ce ti-ai mai ocupat memoria cu ineptiile ei… E-adevarat ca e pitoresc… dar si trist…. ca vorba lu' Lapusneanu – "prosti, dar multi"…

  3. Radu Vasile 08/10/2009 at 22:33 #

    Si eu abia acum constat, dupa ce am plecat din bucuresti, ca am locuit 3 ani unu pe langa altul.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

soldati-jandarmi

Un Pilat din Pont grăsuț și chel a stârnit polemici în rândul audienței de la răstignirea lui Iisus – ediția 2014

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.