Stendhal, la masaj cu Vera

E ram cu fata in jos, la masaj, si aud vocea incantata a maseuzei care o saluta pe una Vera. Timp de jumatate de ora nu i-am auzit decat vocea subtire si usor stridenta, povestind diverse, fara pauza de punct si virgula, cam ca Dan Diaconescu in direct. „Mi-am luat carteaaa! Rosu si negru. Acuma am toata seria, 47 de volume. Sunt asa bucuroasaaaa! Bine, dar n-am citit niciuna…”, zice Vera asta. Maseuza reuseste sa-i strecoare replica: „Pai eu chiar as vrea sa te vad pe tine citind…!”. „A daaa, cred ca doar daca as fi internata in spital, Doamne fereste, dar nici asa, ca imi gasesc io si acolo pe cineva de vorba. Ma si mir ca am reusit sa citesc alea pentru examen, ca stii ca am dat examen de carnet….”, turuie in continuu Vera.De la un moment incolo nimeni n-o mai poate intrerupe pe Vera. Povesteste cum de i-a luat politia carnetul si cum s-a dus ea sa-l recupereze: „Am dat examen degeaba, pana la urma, ca cica am prea multe abateri in ultimii doi ani. Abateri, adica mi-a luat carnetul de doua ori, mi-a dat puncte, ca centura, ca am luat-o pe linia de tramvai, d’astea, intelegi? Ca n-am facut infractiuni, adica n-am fost beata sau mai stiu eu ce. Nuu, am avut abateri. Dar acuma gata, nu mai fac fata, ca mi-e frica. Bine, am venit acuma cu masina, normal, ca doar n-o sa merg cu reatebeu, dar nu mai merg, gata, o sa vin cu taxiu. Da, si am fost sa dau examen, am plecat intr-o dimineata la 7 de acasa, si am fost prima la Udriste acolo. Si am intrat, era un politist din asta tampit. Striga la noi cum sa completam foile alea. De parca eram tampiti. Ca stii, eu acasa am facut alea pe calculator. Dar la politie, astia, inapoiati, pe hartie. Ma rog, si am gresit o intrebare, si stiu care, dar ma rog, am fost nebuna… Si la sfarsit pune politistul aia pe foaie, stii, sablonul ala. Si zice: gata, doamna, ati luat. 14 puncte din 15. Io bucuroasaaa, am iesit de acolo, m-am dus la ghiseul 8. Cand colo, politistul de la ghiseu se uita pe calculator si zice: doamna, nu pot sa va ajut. Aveti prea multe abateri. Pai zic, cum dom’le, si io am dat examen degeaba? Pai zice nu degeaba, auzi, ca cica imi luase permisul pe 120 de zile, dar asa, cu examenul am ramas cu 90. Cum 120? zic io. Pai ce ati inebunit? sa nu am io masina de sarbatori, in decembrie? Aaaa, am inebunit. Si bineinteles ca tot cu masina circul, ce naiba? Da sa vezi, si io nebuna, ca am stat intr-o zi 50 de minute in trafic de acolo de la Tineretului pana pe Cutitul de Argint. 50 de minute ma, iti dai seama? Nu mai puteam, eram disperata. Imi venea sa ies afara din masina si sa dansez, dar ma gandeam ca ma filmeaza naibi cineva. Aveam in masina muzica tare, din asta Michael Jakson, si imi venea sa ma dau jos si sa dansez, asa tare ma plictisisem de stat in masina. Si cand ajung acolo la maica-mea, era o masina de politie oprita. Stii, siguranta si incredere. Si ma dau jos la ei si le zic: pai cum dom’le, e posibil asa ceva, sa stau in trafic 40 de minute?”. Maseuza reuseste sa intervina scurt: „Tu care circulai fara carnet, te-ai dat la politie?!”. „E, da, normal, dar ce stiau ei? Ca stii ce mi-au zis? Ca ce doamna, sa va facem noi sosea separat?  Auzi, sa stai atata in trafic……”.

Cand ma ridic de pe masa de masaj fac si cunostinta vizual cu Vera. E slaba si epilata inghinal, are chiloti rosii tanga si un top negru stranse pe corpul colorat la solar. Probabil era imbracata in acord cu romanul pe care tocmai il achizitionase, ca sa dea bine in biblioteca.  Alaturi de masa pe care i se face masaj stau pantofii aurii strident si geanta Louis Vuitton. Cand am plecat, Vera ajunsese la povestea despre serbarea fiului ei la gradinita…

Tags: ,

4 Responses to “Stendhal, la masaj cu Vera” Subscribe

  1. Oana B. 02/10/2009 at 18:25 #

    :)) M-ai inveselit 5 minute… Auzi, ti-ai dat locul de masaj din Iancului pe unul din Dorobanti?

    • Dollo 02/10/2009 at 20:30 #

      He, he, nu, tot langa casa fac si masaj si gimnastica. Dar cred ca o fi fost colonizata zona de neamuri bune 🙂

  2. Raluca 03/10/2009 at 03:47 #

    Doamne, dar ca don'soara "Stendhal" sunt cu zecile de mii… Eu nu stiu de ce ti-ai mai ocupat memoria cu ineptiile ei… E-adevarat ca e pitoresc… dar si trist…. ca vorba lu' Lapusneanu – "prosti, dar multi"…

  3. Radu Vasile 08/10/2009 at 22:33 #

    Si eu abia acum constat, dupa ce am plecat din bucuresti, ca am locuit 3 ani unu pe langa altul.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?