Stendhal, la masaj cu Vera

E ram cu fata in jos, la masaj, si aud vocea incantata a maseuzei care o saluta pe una Vera. Timp de jumatate de ora nu i-am auzit decat vocea subtire si usor stridenta, povestind diverse, fara pauza de punct si virgula, cam ca Dan Diaconescu in direct. „Mi-am luat carteaaa! Rosu si negru. Acuma am toata seria, 47 de volume. Sunt asa bucuroasaaaa! Bine, dar n-am citit niciuna…”, zice Vera asta. Maseuza reuseste sa-i strecoare replica: „Pai eu chiar as vrea sa te vad pe tine citind…!”. „A daaa, cred ca doar daca as fi internata in spital, Doamne fereste, dar nici asa, ca imi gasesc io si acolo pe cineva de vorba. Ma si mir ca am reusit sa citesc alea pentru examen, ca stii ca am dat examen de carnet….”, turuie in continuu Vera.De la un moment incolo nimeni n-o mai poate intrerupe pe Vera. Povesteste cum de i-a luat politia carnetul si cum s-a dus ea sa-l recupereze: „Am dat examen degeaba, pana la urma, ca cica am prea multe abateri in ultimii doi ani. Abateri, adica mi-a luat carnetul de doua ori, mi-a dat puncte, ca centura, ca am luat-o pe linia de tramvai, d’astea, intelegi? Ca n-am facut infractiuni, adica n-am fost beata sau mai stiu eu ce. Nuu, am avut abateri. Dar acuma gata, nu mai fac fata, ca mi-e frica. Bine, am venit acuma cu masina, normal, ca doar n-o sa merg cu reatebeu, dar nu mai merg, gata, o sa vin cu taxiu. Da, si am fost sa dau examen, am plecat intr-o dimineata la 7 de acasa, si am fost prima la Udriste acolo. Si am intrat, era un politist din asta tampit. Striga la noi cum sa completam foile alea. De parca eram tampiti. Ca stii, eu acasa am facut alea pe calculator. Dar la politie, astia, inapoiati, pe hartie. Ma rog, si am gresit o intrebare, si stiu care, dar ma rog, am fost nebuna… Si la sfarsit pune politistul aia pe foaie, stii, sablonul ala. Si zice: gata, doamna, ati luat. 14 puncte din 15. Io bucuroasaaa, am iesit de acolo, m-am dus la ghiseul 8. Cand colo, politistul de la ghiseu se uita pe calculator si zice: doamna, nu pot sa va ajut. Aveti prea multe abateri. Pai zic, cum dom’le, si io am dat examen degeaba? Pai zice nu degeaba, auzi, ca cica imi luase permisul pe 120 de zile, dar asa, cu examenul am ramas cu 90. Cum 120? zic io. Pai ce ati inebunit? sa nu am io masina de sarbatori, in decembrie? Aaaa, am inebunit. Si bineinteles ca tot cu masina circul, ce naiba? Da sa vezi, si io nebuna, ca am stat intr-o zi 50 de minute in trafic de acolo de la Tineretului pana pe Cutitul de Argint. 50 de minute ma, iti dai seama? Nu mai puteam, eram disperata. Imi venea sa ies afara din masina si sa dansez, dar ma gandeam ca ma filmeaza naibi cineva. Aveam in masina muzica tare, din asta Michael Jakson, si imi venea sa ma dau jos si sa dansez, asa tare ma plictisisem de stat in masina. Si cand ajung acolo la maica-mea, era o masina de politie oprita. Stii, siguranta si incredere. Si ma dau jos la ei si le zic: pai cum dom’le, e posibil asa ceva, sa stau in trafic 40 de minute?”. Maseuza reuseste sa intervina scurt: „Tu care circulai fara carnet, te-ai dat la politie?!”. „E, da, normal, dar ce stiau ei? Ca stii ce mi-au zis? Ca ce doamna, sa va facem noi sosea separat?  Auzi, sa stai atata in trafic……”.

Cand ma ridic de pe masa de masaj fac si cunostinta vizual cu Vera. E slaba si epilata inghinal, are chiloti rosii tanga si un top negru stranse pe corpul colorat la solar. Probabil era imbracata in acord cu romanul pe care tocmai il achizitionase, ca sa dea bine in biblioteca.  Alaturi de masa pe care i se face masaj stau pantofii aurii strident si geanta Louis Vuitton. Cand am plecat, Vera ajunsese la povestea despre serbarea fiului ei la gradinita…

Etichete: ,

4 comentarii la “Stendhal, la masaj cu Vera” Subscribe

  1. Oana B. 02/10/2009 at 18:25 #

    :)) M-ai inveselit 5 minute… Auzi, ti-ai dat locul de masaj din Iancului pe unul din Dorobanti?

    • Dollo 02/10/2009 at 20:30 #

      He, he, nu, tot langa casa fac si masaj si gimnastica. Dar cred ca o fi fost colonizata zona de neamuri bune 🙂

  2. Raluca 03/10/2009 at 03:47 #

    Doamne, dar ca don'soara "Stendhal" sunt cu zecile de mii… Eu nu stiu de ce ti-ai mai ocupat memoria cu ineptiile ei… E-adevarat ca e pitoresc… dar si trist…. ca vorba lu' Lapusneanu – "prosti, dar multi"…

  3. Radu Vasile 08/10/2009 at 22:33 #

    Si eu abia acum constat, dupa ce am plecat din bucuresti, ca am locuit 3 ani unu pe langa altul.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.