Stendhal, la masaj cu Vera

E ram cu fata in jos, la masaj, si aud vocea incantata a maseuzei care o saluta pe una Vera. Timp de jumatate de ora nu i-am auzit decat vocea subtire si usor stridenta, povestind diverse, fara pauza de punct si virgula, cam ca Dan Diaconescu in direct. „Mi-am luat carteaaa! Rosu si negru. Acuma am toata seria, 47 de volume. Sunt asa bucuroasaaaa! Bine, dar n-am citit niciuna…”, zice Vera asta. Maseuza reuseste sa-i strecoare replica: „Pai eu chiar as vrea sa te vad pe tine citind…!”. „A daaa, cred ca doar daca as fi internata in spital, Doamne fereste, dar nici asa, ca imi gasesc io si acolo pe cineva de vorba. Ma si mir ca am reusit sa citesc alea pentru examen, ca stii ca am dat examen de carnet….”, turuie in continuu Vera.De la un moment incolo nimeni n-o mai poate intrerupe pe Vera. Povesteste cum de i-a luat politia carnetul si cum s-a dus ea sa-l recupereze: „Am dat examen degeaba, pana la urma, ca cica am prea multe abateri in ultimii doi ani. Abateri, adica mi-a luat carnetul de doua ori, mi-a dat puncte, ca centura, ca am luat-o pe linia de tramvai, d’astea, intelegi? Ca n-am facut infractiuni, adica n-am fost beata sau mai stiu eu ce. Nuu, am avut abateri. Dar acuma gata, nu mai fac fata, ca mi-e frica. Bine, am venit acuma cu masina, normal, ca doar n-o sa merg cu reatebeu, dar nu mai merg, gata, o sa vin cu taxiu. Da, si am fost sa dau examen, am plecat intr-o dimineata la 7 de acasa, si am fost prima la Udriste acolo. Si am intrat, era un politist din asta tampit. Striga la noi cum sa completam foile alea. De parca eram tampiti. Ca stii, eu acasa am facut alea pe calculator. Dar la politie, astia, inapoiati, pe hartie. Ma rog, si am gresit o intrebare, si stiu care, dar ma rog, am fost nebuna… Si la sfarsit pune politistul aia pe foaie, stii, sablonul ala. Si zice: gata, doamna, ati luat. 14 puncte din 15. Io bucuroasaaa, am iesit de acolo, m-am dus la ghiseul 8. Cand colo, politistul de la ghiseu se uita pe calculator si zice: doamna, nu pot sa va ajut. Aveti prea multe abateri. Pai zic, cum dom’le, si io am dat examen degeaba? Pai zice nu degeaba, auzi, ca cica imi luase permisul pe 120 de zile, dar asa, cu examenul am ramas cu 90. Cum 120? zic io. Pai ce ati inebunit? sa nu am io masina de sarbatori, in decembrie? Aaaa, am inebunit. Si bineinteles ca tot cu masina circul, ce naiba? Da sa vezi, si io nebuna, ca am stat intr-o zi 50 de minute in trafic de acolo de la Tineretului pana pe Cutitul de Argint. 50 de minute ma, iti dai seama? Nu mai puteam, eram disperata. Imi venea sa ies afara din masina si sa dansez, dar ma gandeam ca ma filmeaza naibi cineva. Aveam in masina muzica tare, din asta Michael Jakson, si imi venea sa ma dau jos si sa dansez, asa tare ma plictisisem de stat in masina. Si cand ajung acolo la maica-mea, era o masina de politie oprita. Stii, siguranta si incredere. Si ma dau jos la ei si le zic: pai cum dom’le, e posibil asa ceva, sa stau in trafic 40 de minute?”. Maseuza reuseste sa intervina scurt: „Tu care circulai fara carnet, te-ai dat la politie?!”. „E, da, normal, dar ce stiau ei? Ca stii ce mi-au zis? Ca ce doamna, sa va facem noi sosea separat?  Auzi, sa stai atata in trafic……”.

Cand ma ridic de pe masa de masaj fac si cunostinta vizual cu Vera. E slaba si epilata inghinal, are chiloti rosii tanga si un top negru stranse pe corpul colorat la solar. Probabil era imbracata in acord cu romanul pe care tocmai il achizitionase, ca sa dea bine in biblioteca.  Alaturi de masa pe care i se face masaj stau pantofii aurii strident si geanta Louis Vuitton. Cand am plecat, Vera ajunsese la povestea despre serbarea fiului ei la gradinita…

Etichete: ,

4 comentarii la “Stendhal, la masaj cu Vera” Subscribe

  1. Oana B. 02/10/2009 at 18:25 #

    :)) M-ai inveselit 5 minute… Auzi, ti-ai dat locul de masaj din Iancului pe unul din Dorobanti?

    • Dollo 02/10/2009 at 20:30 #

      He, he, nu, tot langa casa fac si masaj si gimnastica. Dar cred ca o fi fost colonizata zona de neamuri bune 🙂

  2. Raluca 03/10/2009 at 03:47 #

    Doamne, dar ca don'soara "Stendhal" sunt cu zecile de mii… Eu nu stiu de ce ti-ai mai ocupat memoria cu ineptiile ei… E-adevarat ca e pitoresc… dar si trist…. ca vorba lu' Lapusneanu – "prosti, dar multi"…

  3. Radu Vasile 08/10/2009 at 22:33 #

    Si eu abia acum constat, dupa ce am plecat din bucuresti, ca am locuit 3 ani unu pe langa altul.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.