Uite unde erau zapezile de altadata

Uite cum e cand nu vezi zapada de fulgi

Zilele astea sunt peste tot, te iau in primire din scara blocului, te plimba pe strazi, te duc in parc si te insotesc inapoi spre casa. Se lipesc de ghetele tale si se incapataneaza sa moara acolo, in mici baltoace pe pardoseala din hol. Sunt facute din ceva mic, mic, microscopic aproape, dar de o perfectiune de care numai natura se poate face raspunzatoare. Zapezile de alta data, mor rapid daca nu esti pe faza ca sa le faci o poza…

Piedone lucreaza pentru dumneavoastra. Prin intermediari Nimic nu e mai sexi ca o banca rece si umeda dimineata, intr-un parc pustiu Treaba voastra, va caliciti la seminte, dar va spun, mie mi-a promis mama o ciulama diseara... Mi-a inghetat labuta dreapta Sfat de la Happy feet: don't eat yellow snow I-am gasit certandu-se pe niste zapada galbena Rasarit in Parcul Tineretului Unii carora nu le pasa ca s-a interzis jocul cu mingea O fi ceva bun acolo de se duc toti O trecere fara trecere Masina, frate cu natura Cine zice ala e! Asta vara n-am bagat in seama gardul asta Care te bagi la o baie in prispa? Cum prinzi fulgii in cadru, cand ei sunt pe display?

Tags: , , , ,

2 Responses to “Uite unde erau zapezile de altadata” Subscribe

  1. cris 21/01/2010 at 17:56 #

    Si noi, si noi venim cu zapezi frumoase. Aici, la Viena, ninge de zor din zori, des, linistit, cu stelute perfecte mici, mari. Va ajungem noi din urma!

    Pozele sunt superbe.

    • Dollo 21/01/2010 at 19:14 #

      Pai Viena nu are nevoie s-o acopere zapada, ca e frumoasa asa cum e 🙂 Ceea ce nu putem spune despre Bucuresti, din pacate. Ne bucuram si noi cand i se mai trage cate o "renovare" din asta orasului;)

Leave a Reply

Oldies but goldies

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!