Zilele astea sunt peste tot, te iau in primire din scara blocului, te plimba pe strazi, te duc in parc si te insotesc inapoi spre casa. Se lipesc de ghetele tale si se incapataneaza sa moara acolo, in mici baltoace pe pardoseala din hol. Sunt facute din ceva mic, mic, microscopic aproape, dar de o perfectiune de care numai natura se poate face raspunzatoare. Zapezile de alta data, mor rapid daca nu esti pe faza ca sa le faci o poza…
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
Apocalipsa AI, după Harari
De toți banii
Ce-am găsit să fie al meu
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
Vechituri
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley
W G S...
Laura V: Un pic de spice erotic :)
Octavian Soviany - Vi...
Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?
La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.
Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea
Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.
Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.
Si noi, si noi venim cu zapezi frumoase. Aici, la Viena, ninge de zor din zori, des, linistit, cu stelute perfecte mici, mari. Va ajungem noi din urma!
Pozele sunt superbe.
Pai Viena nu are nevoie s-o acopere zapada, ca e frumoasa asa cum e 🙂 Ceea ce nu putem spune despre Bucuresti, din pacate. Ne bucuram si noi cand i se mai trage cate o "renovare" din asta orasului;)