Zilele astea sunt peste tot, te iau in primire din scara blocului, te plimba pe strazi, te duc in parc si te insotesc inapoi spre casa. Se lipesc de ghetele tale si se incapataneaza sa moara acolo, in mici baltoace pe pardoseala din hol. Sunt facute din ceva mic, mic, microscopic aproape, dar de o perfectiune de care numai natura se poate face raspunzatoare. Zapezile de alta data, mor rapid daca nu esti pe faza ca sa le faci o poza…
Când mama se transformă în copilul care-ai fost
Cum am ajuns să-mi repar mașina cu ranga
Prețuri de supermarket, comparativ în România, Franța și Germania
Cea mai interesantă biserică făcută de un ateu
Când relele lumii te ajung și-n paradis
Ce cărți citim până în 2027, pe vremea asta
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
Lecții dintr-o viață aparent irosită
Cristina Toader: Si mama reacționează ca la tinerețe, din bună ...
Bogdan: Francezii sunt sigur nebuni! Am fost saptamana tre...
Raluca: Aceeasi problema o are constant si mama mea cu mam...
Dollo: Desigur, dacă ar putea să se și apere singură ...
Dollo: Ei, o animă multe pe ea și încă face multe pen...
Dollo: Nu mai ține minte așa multe despre ea, dar acum ...
Florin: Chiar nu înțeleg unde este boacăna. A acționat...
Ramona: Eu aș privi filozofic problema: încă o animă c...
Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.
Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o
Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.
Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.
Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.
“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1
Si noi, si noi venim cu zapezi frumoase. Aici, la Viena, ninge de zor din zori, des, linistit, cu stelute perfecte mici, mari. Va ajungem noi din urma!
Pozele sunt superbe.
Pai Viena nu are nevoie s-o acopere zapada, ca e frumoasa asa cum e 🙂 Ceea ce nu putem spune despre Bucuresti, din pacate. Ne bucuram si noi cand i se mai trage cate o "renovare" din asta orasului;)