Justitia romana, sectia auto

De ce tine Tribunalul Bucuresti sase Dacii ponosite in fata sediului de pe Bulevardul Unirii?

Nu stiu ce asteptari au unii de la justitia romana, dar eu de cate ori trec prin fata Tribunalului Bucuresti ma intreb de ce sunt afisate la intrare Daciile astea ponosite, in care e evident ca nu se mai urca niciun grefier respectabil, darmite vreun judecator inamovibil sau cum le-o zice lor acolo.
Si de fiecare data mi-a venit in cap alt motiv:
– ca justitia nu are incredere in programul Rabla al guvernului Boc
– ca e masochista
– ca strange bani pentru un Duster

-ca e legata la ochi

– ca judeca mai cu sete dintr-o rabla romaneasca, mai ales atunci cand in boxa acuzatilor e un smecher intr-o limuzina de fite cum e alaturatul

Ma gandesc cum o arata parcul auto de la o judecatorie de provincie?

Tags: , ,

2 Responses to “Justitia romana, sectia auto” Subscribe

  1. Gilbert 22/07/2010 at 09:59 #

    Se pare că doar CE mai are (încă) aşteptări din partea justiţiei române… 🙂

    Şi în provincie parcul auto al judecătoriilor arată cam la fel ca cel din imagine, că tare dă bine ca argument atunci când justiţia se plânge de lipsuri (n-au bieţii de ei nici bani de timbrat citaţiile). Însă dacă e să ne uităm la parcul auto al angajaţilor…

    • Dollo 22/07/2010 at 12:52 #

      E, in curtea domnilor judecatori n-am acces, ca e propitate privata 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.