Domnul Nicu si-a strecurat palma mare, neagra si batatorita, pe sub geamul in spatele caruia il astepta asistenta care urma sa-i verifice glicemia. „Aoleo ce maini aveti!”, nu si-a putut reprima sila doamna din spatele geamului. „Ce maini, doamna!? Muncite!” i-a replicat domnul Nicu, zambind totusi larg catre noi ceilalti, care ne bagasem mainile pe sub celelalte geamuri, pentru aceeasi operatie. „N-a zis domnu Basescu sa muncim la doua serviciuri daca n-avem bani? Muncim, ce dracu sa facem?”, a continuat domnul Nicu. Intre timp asistenta ii stersese degetul inelar cu iod si-i daduse cep la sange, scurt si intepator. Din doua manevre rapide asistenta a si bagat stropii de sange ai domnului Nicu in aparatele de masurat glicemia, asa ca pana sa vina urmatorul sub geam a avut timp sa-l intrebe: „nu va place Basescu, vad, dar care ati fi vrut sa fie in locul lui?”. Domnul Nicu si-a dezvelit dintii albi, din nou, catre asistenta si i-a raspuns: „Niciunul, doamna, ca toti care vine vine pentru ei, nu pentru noi!”.
L-am lasat pe domnul Nicu cu palma in mainile asistentei si mi-am vazut de traseul meu. Era 9.30 cand am ajuns la Institutul de Hematologie din Bucuresti ca sa donez sange in contul unchiului operat la Caritas. Doctorul lui ne rugase sa mergem sa donam, ca un gest de solidaritate si multumire pentru cei care or fi donat sangele primit de unchiul in timpul operatiei.
Nu mai donasem din 2008. Din neglijenta, ca nu pot sa zic ca nu mi-as fi putut face timp ca sa ma duc acolo intr-o dimineata. Aveam carnetul de donator la mine, am completat din nou fisa aceea, pe proprie raspundere, in care trebuie sa incercuiesti raspunsurile corecte: ati facut sex cu un partener pentru bani? – DA/NU; cu cati parteneri ati facut sex in ultimul an? Luati droguri? – DA/NU. Ati calatorit in ultima perioada in strainatate? – DA/NU. Ati suferit interventii chirurgicale, tratament stomatologic in ultimul an? – DA/NU. Aici, la etapa completarii fisei, l-am intalnit prima data pe domnul Nicu. Negricios putina burtica de bere, maieu fara maneci, bermude, slapi. Era insotit de o femeie imbracata cu un tricou roz, mulat pe trupu-i ca un caltabos. Domnul Nicu s-a asezat langa mine ca sa completeze fisa. Bombanea ca e nevoit de fiecare data s-o completeze, „de parca ma inscrie la facultate”!
Dupa asta ne-am despartit iar, desi ne-a luat tensiunea aceeasi doctorita. Dar ne-am reintalnit la etajul doi, in sala de asteptare plina de lume, cu urechile ciulite la asistentii care ieseau din cand in cand, cu fisele in maini, ca sa ne strige. Doamna in roz si-a pravalit suncile pe o banca, in timp ce domnul Nicu ne cantarea zambind pe toti, din picioare, rezemat de un perete.
Acolo, in sala aia plina, am implinit ora de cand intrasem pe poarta institutului, asteptand sa donez cei 400 de ml de sange. Ca mine mai erau cativa care se interesau de unde pot primi dovada ca au donat in contul unui anume bolnav. Altfel, gestul nostru, al rudelor, s-ar fi varsat in cazanul national al donatorilor anonimi de sange. Nu ca asa nu s-a varsat, dar era vorba de o formalitate birocratica menita sa ne salveze onoarea. Oricum unchiul fusese operat, si beneficiase de sange…
50 de lei in bonuri de masa si calatorii ieftine cu metroul/autobuzul
Intre ceilalti, veniti pentru bonurile de masa in valoare de 50 de lei, reducerea la calatoriile cu metroul si RATB sau ziua scutita de la serviciu, se numara si domnul Nicu. Avea relaxarea obisnuitului casei, chiar daca se deosebea – prin palmele batatorite de munca – de ceilalti cativa, pe care in mod normal ii vezi pe la colt de strada, combinand diverse, din varful pantofilor ascutiti, de cocalari scapatati. Daca sangele ar fi analfabet sau educat, bogat sau sarac, cinstit sau hot, poate ca ai face nazuri la gandul unei transfuzii anonime.
Mai era categoria studentilor, veniti cu grupa ca sa doneze, si care se distrau pe seama figurilor palide iesite din cabinetul de donare, cu tamponul de vata presat peste vena intepata.
Cealalta categorie era a oamenilor care nu au medic de familie sau bani pentru spaga in spitale, si vin ca sa doneze sange pentru analizele medicale gratuite, pe care oricum institutul e nevoit sa le faca la fiecare punga cu sange. Mai sunt si anumite analize speciale pe care nu le face nimeni in tara, decat institutul.
Astia eram toti, segmentul de romani care doneaza sange, accidental, ocazional sau regulat, pentru bani, onoare sau nevoie. Inauntru, in cabinetul cu scaune albastre am intrat tot alaturi de domnul Nicu. Un asistent intepat dar politicos ne-a intrebat din ce maini dorim sa ni se recolteze. „Care vreti, n-am preferinte”, i-a raspuns cu acelasi zambet domnul Nicu, ocupandu-si locul in asteptarea garoului.
Smiley, Marte si bugetarii
Lichidul grena a inceput sa curga repede din vena domnului Nicu, nerabdator sa umple punga care se balansa in cantar. Domnul Nicu zambea, asistentul imi punea mie garoul, iar la tv canta Smiley, ceva cu fugitul pe Marte. Asistentul comenteaza la fel de intepat: „ce tupeu si pe Smiley asta. In primul rand ca nu se poate sa ajungi pe Marte, si apoi el nici nu e bugetar, ca sa intelegi de ce ar vrea sa fuga pe Marte…!”. Domnul Nicu se uita la asistent ca la un martian. Nu pricepe nici cine e Smiley, nici ce-i cu Marte si care-i legatura cu bugetarii? Asisenul se intoarce pe calcaie dezamagit, dar ne arunca peste umar explicatia, cu naduful nereprimat deloc de la ziua de salariu incoace: „Pai de ce sa vrea Smiley sa fuga pe Marte? Inteleg sa vrem noi, bugetarii, ca poate acolo nu s-or fi taiat salariile, dar el? Are tupeu!”.
Domnul Nicu imi zambeste dezarmant, cu toata gura. Daca nu si-ar tine mana stanga sub cotul drept, ca sai sprijine pozitia corecta a acului in vena, cred ca mi-ar face un semn din ala, cu degetele rasfirate langa tampla, ca atunci cand vrei sa spui ca un om a luat-o razna. Asistentul a iesit pe hol ca sa mai strige alti donatori, apoi i-a asezat pe scaunele eliberate si a continuat sa faca aluzii despre salariul lui taiat. Parca nicaieri nu suna mai deplasat acest protest al asistentului – altfel indreptatit, poate – decat aici, in mijlocul oamenilor care vin ca sa-si dea sangele pentru 50 de lei in bonuri de masa.
Sangele domnului Nicu a umplut rapid punga si l-a eliberat pe stapan din stransoarea garoului. Si-a luat sacosa pe care era o reclama la o farmacie din Bucuresti si dus a fost. Pana data viitoare cand mai are voie sa doneze. Pentru el donarea e un fel de al treilea job, dupa celelalte care-i deformasera mainile muncite.
P.S. Programul la institut este zilnic, de la 7.30 pana la 12.00 pentru donatorii noi, respectiv 13.30 pentru donatorii vechi. Institutul national de hematologie transfuzionala din Bucuresti este pe strada Constantin Caracas nr. 2-8 sector 1, cum iesiti din Pasajul Victoria (spre gara), prima strada pe dreapta (se numeste Dr Felix), apoi urmatoarea pe stanga. Pierdeti cateva ore intr-o zi, dar poate salvati o viata.