Asta seara, la mama in lift, am inteles de unde vin reglementarile europene impotriva fumatului in locurile publice.
Dupa ce a ras, mama s-a intrebat: „vai, dar oare asa vecini agramati sa avem noi in bloc?!”. Eu ma intreb cum o fi omul care a scris, totusi, chestia asta? Cred ca ar fi fascinant de cunoscut. Voi nu?
Vancouver și oamenii lui (VII)
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
Alberta: munți, petrol și urși (V)
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
Trei săptămâni în Canada (I)
Toshiba, 2010-2026
Toshiba, 2010-2026
Vancouver și oamenii lui (VII)
Alberta: munți, petrol și urși (V)
Trei săptămâni în Canada (I)
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
Bogdan: Mulțumesc! Am citit cu plăcere toată seria de a...
Andrei Popescu: Doar 12 arhitecți în doi ani? Mă mir că ați m...
Om bun: Frumos filmuletul. Era mai frumos daca intrai si t...
Om bun: Uite asa mai afli lucruri noi. Care e treaba cu Ro...
alina: Foarte fain serialul despre Canada.
Despre 4 a...
Sergiu: Treaba asta cu gardienii care iti spun ca nu ai vo...
Sergiu: Canada este frumoasa, la fel ca si Statele Unite, ...
Dollo: Noi mulțumim, poate mai facem :)...
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată
Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma
Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.
Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.
Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.
Totusi, trebuie apreciat ca a stiut sa scrie 'vecii'. 95% din personajele din categoria pe care i-o atribui autorului ar fi gresit.
Pe de alta parte, observ ca a pierdut ocazia sa mai adauge niste 'i'-uri pe ici, pe colo: de ce nu 'LIIFT', 'FIITII', daca tot sint gratis 'i'-urile astea?
Da, si eu cred ca putea sa mai adauge pe icii pe colo 😉
O, dar cate minuni de genul asta tot vad. Nu doar anunturi scrise de mana (corectura cu rosu imi apartine, nu m-am putut abtine) ci si chestii printate – la covrigarie au covrigi "simplii" (nu mai zic nimic de faptul ca lipseste un "l" sau un apostrof si au ramas doar cu "siru"), intr-un supermarket au struguri "negrii".
Pe langa astea, cratima disparuta a devenit parfum…
Da, suntem tributari limbii vorbite, si punem i-urile dupa cum ne suna mai lung in ureche – cazul covrigilor „simplii” sau a strugurilor „negrii”, dar asta cu fumatul parca n-are nici macar scuza asta. Apoi, ma gandesc, la anunturile alea tiparite cu covrigii, oare chiar n-a vazut nimeni, nici macar in tipografie?
Poate ca persoana care a scris are o obsesie cu obiecte si simboluri lungi si inguste. Le vede peste tot.