Vânzătoarea de la unul dintre cele trei magazine de cartier din jurul străzii mele fierbea azi în suc propriu. Se certase cu omologul de la containerul umblător al lui Patriciu, unul din faimoasele Mic.ro, care de vreo săptămână adăstează și pe strada noastră, în diverse poziții. Și după ce că simpla lui prezență le face comercianților din cartier să li se zbârlească vânzările pe șira spinării, azi, culmea tupeului, s-a mai instalat și fix în fața magazinului doamnei despre care vă spun.
„Auzi, mă, dar ție nu ți-e rușine așa un pic, cum să te așezi chiar în fața ușii magazinului meu?!”, l-a apostrofat vânzătoarea pe „microb”. Pentru că lucrează aici de vreo 10 ani, femeia se leagănă la gândul că e un pic și magazinul ei. În fapt e al unei doamne care și-a transformat jumătate din apartamentul de la parter în magazin, iar în cealaltă jumătate locuiește cu fiica ei.
„M-a spart la vânzare de când a venit pe stradă. Și stă toată ziua. Vine dis de dimineață și nu pleacă până după opt”, îmi zice femeia.
Păi și, are prețuri mai mici?, o întreb mai mult ca să empatizez cu supărarea ei, că deja mă uitasem la prețurile Mic.ro și nu mi se păruseră de dat pe spate. „Nu sunt mai mici, dar lumea cumpără de curiozitate. Și să știți că se cunoaște, de când a venit ăsta la noi au scăzut. Că are de toate, al naibi!”
Da, dar aveți onoarea să vă bateți cu Patriciu, zic și eu ca s-o consolez 😉 „Al, dracu, nu s-ar mai sătura și ăsta, nu-i mai ajung banii de ne face nouă concurență acuma? După ce că și așa abia merge vânzarea… Ăsta are de gând să stea aici o lună de zile…!”
„Ăsta” și-a mutat până la urmă mașina mai încolo, dar tot lângă magazinul ei e. De departe, pe înserat, Mic.ro arată prietenos, luminos, i-ar mai lipsi niște muzică veselă care să atragă clientela, dacă se poate mai mult decât acum.
Oricum, dincolo de magazinele plimbătoare, observ de la o vreme că Patriciu aspiră să-l înlocuiască pe celebrul „Ali Mentara” de pe vremea lui Ceaușescu, că prea ne-au invadat Mic.ro-urile peste tot. Chiar așa, nu se mai satură și ăsta?
Cuie. Roti. Problema rezolvata.
Pai daca-i bagi cuie in roti te vede vanzatorul, ca ala e la locul de munca, nu pleaca peste noapte sa lase masina acolo. O ia cu el.
2 beri la baietii de cartier care scuipa seminte la tanti la magazin de 10 ani.
poate reuseste sa il sperie pe sofer
Ale3n – noi suntem cartier serios, n-avem baieti d-ăia 😉
Mircea – Ai si tu dreptate, dar magazinele de care spun au rezistat, totusi, asaltului tuturor carrefurilor, realilor sau billelor. Au rostul lor si de vreme ce rezista de atat vreme inseamna ca au si vanzare. Noi mergem cam la doua-trei saptamani la un hyper ca sa facem cumparaturi, dar o data la zi sau la doua zile tot mai luam cate ceva din cartier, in afara de paine. Iar magazinele umblatoare ale lui Patriciu, ca si alea puse la parterul multor blocuri, nu sunt nici ele altceva, ci tot niste chioscuri un pic mai spalate. Diferenta o face patronatul, deocamdata.
Acum, sa fim seriosi: si magazinele de parter de bloc sint anacronice. Apogeul lor a fost in anii '90. Apoi au venit super- si hypermarketurile si i-a pus pe butuci pe multi. Acum a venit si conu' Patriciu cu gaselnita asta si le-o trage ultimilor buticari de bloc ramasi.
Asta-i capitalismul.
Măi Dinu Patriciu! Ai ajuns să arunci flacăra violetă în curtea (pardon, pe tejgheaua am vrut să zic) omului muncii? Să-ţi fie ruşine!…
Astfel de chioşcuri umblătoare (unele, precum cele cu îngheţată, sigur vi le amintiţi de prin filmele americane) nu sunt o noutate în sine. Dim Sum ori Japa Dog sunt exemple de mare succes pe unele meleaguri. Patriciu nu face altceva decât să testeze piaţa, dacă "gustă" din reţetele de succes de prin alte părţi.
P.S. Pentru cine vrea să încerce reţeta: alea de junk-food/fast-food au mult mai mare succes decât minimarket-urile. Sau cel puţin prin alte părţi aşa e…
Ale3n – noi suntem cartier serios, n-avem baieti d-ăia 😉
nu mai stai in bucureti?
nu cred ca exista scara de bloc fara astfel de "baieti"
:)) E uite ca la mine exista. Sunem ori prea maturi ca sa ne mai pupam in scara blocului sau sa injuram tot pe acolo, ori prea tineri ca sa avem copii de varsta asta. Asa ca e taman bine, deocamdata 🙂
oare ce prefer? un boutique care imi da rest guma de mestecat,marfa expirata,fara casa de marcat si POS la usa caruia se aduna betivi cartierului sa bea bere la pet pe datorie etc…sau mic.ro?
Lukes, înțeleg ce preferi tu, dar nici magazinele de cartier nu sunt chiar asa cum le descrii. Da, erau așa prin anii 90, dar acum (mai) dau si ele bon, restul la centimă. Cel putin la mine in cartier ti se si multumeste de cumpărătură și ți se urează o zi bună. Am mai evoluat și noi, nu e chiar asa civilizator Patriciu 😉
Magazinul de bloc mai primeste o lovitura de la Micgros: http://www.ziare.com/dinu-patriciu/micro/patriciu-vinde-pe-datorie-la-mic-ro-de-la-1-aprilie-1073131
Cred ca e pacaleala de 1 aprilie 🙂