Viața în Militari

Cum a luat țeapă Mic.ro-ul lui Patriciu pe strada Maratonului.

Am așteptat pe cineva în stația Gorjului, din Militari. Lângă ieșirea din metrou, trotuarul transformat în târg de mașini second hand. Culmea tupeului – mașinile sunt parcate chiar sub semnul pe care primăria sectorului 6 promite că le ridică. Sunt cel puțin 20 de mașini de vânzare. O Dacie rablagită care servește drept anunț pentru un cumpărător de rable, o Nova, vreo două Logane aproape noi, câteva rable străine, și una roșie și frumoasă, de pițiponc, lângă care le curgeau balele unor puști de liceu, în așteptarea primelor lor mii de euro.

Cândva primarii de sector se înfoiau ca curcanii, că eliberează trotuarele de mașinile de vânzare, că fac, că dreg, cu domeniul public. Sunt curioasă ce mai inventează în campanie. Că situația asta nu e doar în sectorul 6. Și nici nu cred că o asemenea ocupare a domeniului public e făcută ad-hoc, de către niște tovarăși aflați în nevoie, care vor să-și vândă mașinile.

***

După ce a venit persoana pe care o așteptam am intrat printre blocuri și am aflat o poveste de succes despre cum a luat țeapă un Mic.ro al lui Patriciu, pe strada Maratonului. Ca să se instaleze în cartierul respectiv a cumpărat afacerea unui buticar de la parterul unei case. I-a dat proprietarului dublul valorii afacerii. Ăla, după ce și-a luat banul, s-a mutat peste stradă, la parterul altei case, unde și-a deschis un magazin mai mare, cu care concurează Mic.ro. Și e pe cale să-l falimenteze, pentru că mușterii tot la el vin. Pentru că e de-al locului și pentru că vinde „pe caiet”. Să nu-i fi dat prin cap avocatului care a făcut afacerea asta să-l pună pe ăla să semneze că nu mai deschide un magazin concurent în zonă?

 

Etichete: , ,

8 comentarii la “Viața în Militari” Subscribe

  1. BogDan 18/11/2011 at 01:21 #

    Da’ shawormăria, aia de lângă aşa-zisul târg, la rulotă, mai este? :))
    Altfel, cine nu are cap, de el să sufere, zic.

    • Dollo 18/11/2011 at 02:14 #

      Da, târgul ocupă tot trotuarul între stația de metrou și shaormărie. Pe trei rânduri.

      • BogDan 18/11/2011 at 03:33 #

        Groaznică toată nebunia aia de acolo. Deşi sunt de-al casei, în cartierul ăla am crescut, acolo am stat 30 de ani din viaţă, nu sunt sigur că aş mai putea să mă întorc în el. Altfel, ştiu că s-a încercat cândva desfiinţarea târgului ăla, sau aşa auzisem, şi am înţeles că ar fi fost nişte proteste de la domni care se ocupă de aşa ceva. Poate că aşa o fi 🙂

  2. mircea 18/11/2011 at 10:32 #

    „Ăla, după ce și-a luat banul, s-a mutat peste stradă, la parterul altei case, unde și-a deschis un magazin mai mare, cu care concurează Mic.ro.”
    Epic!

  3. Liviu Filip 18/11/2011 at 12:00 #

    Eh, tot romanu crede ca se imbogateste din buticuri. O afacere se face cu cap. Trebuie sa ai vad comercial, sa n-ai concurenta, de preferat sa ai exclusivitate (de examplu la restaurante, daca ai cel mai bun bucatar, poti sa fi pe o strada plina de restaurante, tot o sa ai clienti).

    Dollo, vezi ti-am trimis un mesaj cu o propunere de afaceri pe FB. Ce faci? De ce nu raspunzi? Ma lasi cu banii pe mana bancherilor?

    • Dollo 18/11/2011 at 12:30 #

      Dragă Liviu, n-am primit nimic. Dar oricum te atenționez că nu mă pricep să înmulțesc banii, dacă asta cauți 😉

      • Liviu Filip 18/11/2011 at 12:55 #

        Am retrimis mesajul. Daca nu l-ai primit tu, atunci l-a primit Toshiba sigur, ca era poza ei pe profil. Continuam discutia pe FB daca vrei. Daca nici acum n-ai primit mesajul, da-mi un FB Friend request, poate merge asa.

        • Dollo 18/11/2011 at 13:10 #

          Nu am primit mesaj, când dau căutare numele tău îmi apar 0 results, nu mă împrietenesc pe Fb cu oameni pe care nu-i cunosc. Scrie-mi pe email dacă vrei să discutăm ceva. Găsești adresa la pagina de contact. Merci.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.