De unde vin lebedele?

- Vă plac lebedele, doamnă? - Da, foarte frumoase, dar de unde vin ele tocmai aici? - Păi, pe limba copiilor, din țările calde, doamnă! Hă, hă!

– Vă plac lebedele, doamnă?

– Da, foarte frumoase, dar de unde vin ele tocmai aici?

– Păi, pe limba copiilor, din țările calde, doamnă! Hă, hă!

– Ziceți? Cam frig, totuși, să nimerească ele tocmai la Piatra Neamț…

– Da, dar le mai dă lumea de mâncare. Noi ne bucurăm că cetățenii le dau de mâncare, dar din păcate mai există și alții care le mănâncă pe ele…

– E, na, serios? Cine?

– E, cine, parcă nu știți! Țiganii, doamnă, de ce credeți că mai stăm noi p-aci? Că deja s-au mai împuținat. Mai sunt câteva și la celălalt pod, și noi patrulăm între poduri ca să le păzim!

Polițiștii erau mai zgribuliți ca lebedele din apa rece a Bistriței, deși stăteau doar pe mal și admirau priveliștea. Un stol de vreo 30 de lebede se aciuase de câteva zile pe sub podurile din Piatra Neamț, împreună cu o puzderie de rațe sălbatice. Duminică pe la prânz se lăsau în voia valurilor și a soarelui care-i luase prin surprindere pe meteorologi. Mercurul, însă, era căzut binișor sub zero. Nu știu să vă spun de unde veneau ele, lebedele. Probabil că din țările calde, cum zicea domnu polițist 😀 Nu știu nici dacă poliția chiar a prins vreun țigan jumulind lebedele de pe Bistrița, sau doar am avut parte de un episod discriminator bazat pe stereotipuri și prejudecăți, generat de „pogromul” de la Viena 🙂

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “De unde vin lebedele?” Subscribe

  1. Messa 14/02/2011 at 21:45 #

    Probabil că ai dat de un pic din amândouă… or fi prins ei pe careva, nu neaparat minoritar, nu neapărat asupra faptului. 🙂

    • Dollo 14/02/2011 at 22:22 #

      :)) Prin contrastul cu lebedele, oricine poate sa para un pic „minoritar” 😉

Trackbacks/Pingbacks

  1. Tweets that mention De unde vin lebedele? | Dollo zice Bine -- Topsy.com - 14/02/2011

    […] This post was mentioned on Twitter by dollo, Ganduri Libere…. Ganduri Libere… said: Dollo: De unde vin lebedele? http://goo.gl/fb/Z87BA […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.