Vuittoane de papură

Barcagiul fusese în Spania, dar n-a găsit de lucru așa că s-a întors. În Deltă măcar ai ce mânca. Bagi bățu-n apă și scoți pește. Până și ambulanța pleacă plină cu pește de la pacient. Avem (încă) o Deltă bogată cu oameni săraci.

Cât am stat la Sfântu Gheorghe am învățat să fac o poșetă împletită din papură, despre care Valentina, tipa care mi-a ghidat mâinile începătoare într-ale păpuritului, a zis la final că „nici Elena Udrea nu are una așa frumoasă!” 😉 Evident era o glumă. Oamenii din Deltă au un simț al ironiei pe care nu ezită să-l folosească și pe orășenii veniți acolo chipurile să-i ajute să iasă din sărăcie.

     

Un băiat de vreo 25 de ani, ars de soare și insensibil la tăunii de care noi ne apăram ca de klongonieni, ne-a plimbat într-o zi până la grindul de nisip care separă Dunărea de mare. Am admirat de la distanță pelicanii de pe el. Dacă ne-am fi apropiat oricum ar fi zburat. În plus barca s-ar fi înțepenit în nisip dacă mai înaintam. Barcagiu de ocazie, atunci când există turiști dornici să dea câteva sute de ron pe o plimbare de câteva ore, băiatul ne-a povestit că a fost plecat și el în Spania, dar s-a întors repede. Că acolo sărăcia i-ar fi fost și mai mare. Aici, „de bine de rău bagi bățu-n baltă și ai ce mânca. Doar banii ne lipsesc!”.

       

Are de gând să-și facă o pensiune turistică. Fără fonduri europene, că nu știe să le acceseze. Dacă-l întrebi de unde are, totuși, bani pentru o pensiune, schimbă subiectul. Zice că în Deltă încă se mai fură mult. Pe unul din canelele pe care ne-a dus să admirăm nuferii galbeni era în ruină o fostă cherhana. Pe lângă asta oficială, închisă de ani de zile, există alte două ilegale, zice băiatul. Până și vaporașul ambulanță care vine când și când în satul lor izolat de ape pleacă încărcat cu pește înapoi. E cea mai sigură cale de a scoate pește din zonă, că doar n-o să controlezi ambulanța să vezi dacă face braconaj, nu?

De altfel peștele și țânțarii sunt singurele lucruri pe care Delta ți le oferă, încă, din abundență. Doar bomboane cu pește n-am mâncat zilele astea, în rest zacusca, salatele, icrele, hamburgerii, sarmalele, chiftelele și frigăruile, toate conțineau pește. Cu siguranță că din gâlmele care mi-au crescut după ce m-am scărpinat  de mușcăturile de țânțari o să-mi iasă niște aripioare de pește. Că solzi am deja, pe porțiunile arse de soare 😉

Ca turist, un sejur acolo îți încântă simțurile și ochii. Căsuțele amenajate în complexul Green Village sunt exact așa cum îți închipui că ar trebui să fie un sat de pescari. Acoperite cu stuf și placate cu lemn, încadrate de apă plină de nuferi. Înăuntru ai tot confortul urban, de parcă atunci când intri de pe ulițele prăfuite și pline de balegi de vacă în camera răcoroasă cu frigider, televizor plat și scară interioară pășești printr-o poartă stelară.

       

Evident, tot ca turist te indignezi când vezi că sătenii sunt insensibili la trendul întoarcerii la tradiție, și preferă să-și bage banii puțini în termopane din plastic, acoperișuri așijderea, din tablă sau cel mult ardezie. Indignarea îți mai trece când afli că de fapt un acoperiș din stuf a devenit un soi de Vuitton al acoperișurilor. Ca să acoperi o căsuță modestă cu stuf te costă până la 6-8000 de euro, zice un localnic. Probabil nu face căsuța banii ăștia. De ce e așa scump? Pentru că nici stuful nu mai e cum era, zice Valentina, tipa cu împletitul. Papura nu mai e de calitate, cum era pe vremuri. Cică s-a degradat ecosistemul. Cum, s-a degradat în ciuda banilor „pompați” de ani de zile de niște ONG-uri care au salvat Delta până acum? E, na! ***

În rest a fost bine. Cum vă spuneam și data trecută, am ajuns în Deltă cu Apa Nova, care a transportat acolo peste o sută de oameni din toate țările dunărene, ca să le explice cum e cu conservarea biodiversității la capătul apei în care ne vărsăm toți supărările în restul anului. „Do something that will last” a fost sloganul de anul ăsta. Iar pe partea ei Apa Nova a făcut o stație de clorinare a apei la Sfântu Gheorghe, o investiție de 30.000 de euro pentru cei 1000 de locuitori ai satului. Și pentru turiști, că în sezon numărul locuitorilor de aici se mărește de cinci ori.

Dacă n-ați ajuns niciodată acolo vă recomand, ca destinație de vacanță. Prețurile sunt comparabile cu litoralul, și există oferte pentru toate buzunarele. Se poate sta în regim de hotel de patru stele, dar și cu cortul în camping. Singurul neajuns ar fi că drumul durează, totuși, cam mult: din București ar fi cam 4 ore cu mașina, plus alte 2-3 ore cu vaporul din Tulcea. Iar apa mării la gura de vărsare a Dunării nu e chiar îmbietoare pentru scăldat. Partea bună e că nu există manele, discoteci, aglomerație. Ci țânțari, broaște, mugete de tauri și țârâit de greieri.

La plecare, pe șosea, am așteptat mult la o barieră prin Hârșova. Într-un final a trecut agale, cu o viteză enervantă, un marfar luuung cu containere pe care scria Shipping China. Era transportul de Vuittoane adevărate către cei care nu dau doi bani pe biodiversitatea noastră.

*** Cine nu știe despre ce vorbesc să dea o căutare pe google cu cuvintele „atelier stuf papură”. O să înțeleagă 😉 

 

Etichete: , , , , , , ,

28 comentarii la “Vuittoane de papură” Subscribe

  1. Daniel 18/06/2012 at 13:46 #

    Bai nene, sa dea naiba, bine ar face daca te-ar copta guvernul in promovarea turismului !!!
    Teribil ce mi-au placut articolele astea doua !

    • Motanul amuzat 18/06/2012 at 14:47 #

      @Daniel: Coane, m-ai facut sa rad! II zici unei femei „bai nene”?!:). Si scrii „copta”.

      @Dollo: Imi pare sincer rau ca trebuie sa-ti fac observatii, dar pozele nu sunt prea bine facute.
      Probleme: poze facute „contra luminii”(aia cu barcile de ex.), incadratul pozelor(mai ales a farfuriilor cu mancare), subiectele alese(paturile nefacute:) ), si unele au probleme cu expunerea(sunt intunecoase). Dar textul e fara cusur:).

      • Dollo 18/06/2012 at 15:25 #

        Ești chiar amuzant!

        • Motanul amuzat 18/06/2012 at 16:30 #

          https://www.facebook.com/photo.php?fbid=300776846663993&set=a.226809227394089.53152.100001950411901&type=1
          😉

          • Dollo 18/06/2012 at 16:36 #

            Nu pot să cred, tu rău? Cred, oricum, să te duce în eroare display-ul computerului. Fotografiile mele sunt oricum dincolo de orice bănuială 😉

  2. daniel 18/06/2012 at 16:45 #

    Dollo,ne-ai descris si pozat „toata” delta…numai pe tine nu…trebuie sa folosesc google ca sa te vad la fata???…ioi ioi ioi,dar esti si tu o frumusete care cadreaza frumos cu orice peisaj.Fii barbata,Dollo..:)

    • Motanul 18/06/2012 at 18:13 #

      Dollo e ca boala Lyme(hm, ce compliment:)!). Are o mie de fete. Cand e blonda, cand e bruneta, cand are maini de femeie, cand are maini de barbat(in pozele de pe blog) :).

      • Dollo 18/06/2012 at 19:35 #

        N-ar trebui să vă preocupe atâta cum arăt, dacă nu aveți de gând să-mi faceți o propunere concretă 😉 Altfel, vorba bunicii mele, am un pod plin de promisiuni 😛
        Oricum, cred că citindu-mi blogul mă cunoașteți mai bine decât văzându-mi poza publicată de vreun blogger anonim care simte nevoia să mă atace deși nu mă cunoaște.
        @Daniel, mi-ai dat ocazia azi să mă caut și eu pe goagăl și să mai găsesc niște deștepți din ăștia care simt nevoia să mă muște de fund. Uitasem că există 😉

        • daniel 18/06/2012 at 19:52 #

          1.a nu ma confunda cu Daniel de mai sus (fiind „apropitara” de blog,poti verifica sursa),deci please….no confusion
          2.ma simt penibil,aproape vinovat,ca eu sunt „initiatorul'” gasirii celor destepti care-ti pun poze pe net…in sensul „muscarii de fund” desigur

          Dollo,respectul ca sa fie respect,trebuie sa fie reciproc

          • Dollo 18/06/2012 at 20:10 #

            nu te confund, ție ți-am răspuns cu căutatul pe google și nu ai de ce să te simți vinovat… dar nu pricep care-i treaba cu respectul? ți se pare lipsit de respect răspunsul meu sau ce?

          • daniel 18/06/2012 at 21:11 #

            da

          • Dollo 18/06/2012 at 21:30 #

            Fii mai explicit, altfel mie nu mi se pare.

          • daniel 19/06/2012 at 05:30 #

            la primul comment este un Daniel cu ‘D” mare.La el ma refeream cand spuneam sa nu ma confunzi.In reply-ul tau ai scris Daniel

          • Dollo 19/06/2012 at 08:36 #

            Deci te-am jignit pentru că ți-am scris numele cu D în loc de d… ? Hm, oare e cazul să-mi cer scuze?

        • Motanul rau 18/06/2012 at 23:15 #

          Despre „aratat”. Cand vad cate o femeie care isi ascunde fata(musulmance cu burka de ex.) ii sunt de-a dreptul recunoscator. De obicei persoana respectiva are sprancenele impreunate, nasul coroiat, gusa, e stirba, etc. O fatza din aia imi strica saptamana. Dollo, daca n-areti ca Angelina Jolie la tinerete sau Scarlett Johansson, iti pui poza degeaba pe blog din punctul meu de vedere.

  3. ady 18/06/2012 at 20:32 #

    daca-i arat livingu’ ala lu’ mama o apuca damblalele si vrea si ea. da’ cum o stiu, e in stare sa-i scoata lu’ tata masina in arsita si ger (dupa anotimp, nu in acelasi timp) si sa redecoreze garaju’.
    da’ sa-i zici lu’ barcagiu ca nu prea stie sa faca afaceri. cateva sute lei o plimbare cu barca?! am dat o suta si un pic pe tren pan’ la viseu, la cuseta, la accelerat (sau rapid??). aia de au banii astia vin ei cu salupele si alte motorizate pt apa, aia de s-ar plimba, n-ar da banii astia p-o plimbare nici beti manga.
    merci de info cu preturile. sunt rezonabile, nu m-a luat cu tremurici la inima.

  4. ady 18/06/2012 at 20:34 #

    ps. nu inteleg cum n-au femeile alea mainile praf si pulbere. stufu’ ala nu pare chiar mohair sa-l tricotezi.
    daca faceam eu geanta aia, cred ca era facuta cu sange, la cel mai propriu mod posibil. 🙂

    • Dollo 18/06/2012 at 20:42 #

      nu e chiar așa de rigidă cum ai crede, tocmai pentru că trebuie împletită e moale și maleabilă. se mai și stropește din când în când.

  5. Niki 18/06/2012 at 21:10 #

    Vreau Vuittonul! E de vanzare?

    • Dollo 18/06/2012 at 21:29 #

      E neprețuit 🙂 Dar dacă ți-l dorești așa mult… negociem 🙂

  6. Niki 18/06/2012 at 21:41 #

    Ok. incep cu niste gem de capsuni negocierea.

    • Dollo 18/06/2012 at 21:49 #

      O, ești prea generoasă. Eu zic să vezi mai întâi live vuittonul, și apoi te decizi 🙂

  7. Gogu 19/06/2012 at 01:01 #

    Problema sociala, ca problema sociala, iar problema morala ca problema morala. Adica etica sa fie. Zic!

    Eu, inginer fiind, sunt altfel, stau drept si gandesc stramb:
    Oare Apa Nova sau Veolia asta de te-a dus pe tine la delta nu e la fel ca Rosia Montana ?
    Tot un fel de promovare este. Poate mai subtila si mai placut mirositoare decat aia montana, dar promovarea miroase!
    Nu zic de tine, dar mi se pare tare naspa ca eu, jurnalist impartial sa fiu purtat pe meendrele concretului sa vad ce bine-mi face ala de ma poarta.
    Adica, plimbat fiind si dezmierdat cu toate celea mai bune, cum pot eu sa zic de rau de ala de-mi vrea binele. Automat, orice vad negru, inchid ochii si zic ca poate are si-o nuanta de pantera roz care a fost omisa.

    Daca pe propriile etici si simtiri te simti asa de sigura, te-ntreb eu acu: De ce nu vine oare la mine ApaNova sau Rosia Montana sa ma trimita in zori de vara in NouaGuinee sau poate, mai stii, in delta. Problema e ca tu si restul de jurnalisti sunteti factori care influentati opinia mea, deci aveti putere asupra mea. Cu gura lui Decebal sunt comandati toti dacii pseudo-liberi, dar gura lui Decebal trebuie sa vorbeasca adevarul nepartenitor si ne-infloritor.

    PS: Sper ca pe Decebal sa nu-l doara gura sa zica si de rau cand e cazul sau macar sa tina-n coltu’ gurii steguletu’ cu P de la gen de Piersici cand zice d-alea dulci.

    • Dollo 19/06/2012 at 08:35 #

      Gogule, stegulețul cu P l-aș fi pus dacă luam bani de la respectiva firmă ca să-i fac reclamă (ceea ce nu e cazul) sau dacă mi-ar fi trasat anumite informații pe care ar fi trebuit să le comunic pe blog sau aiurea (ceea ce iar nu e cazul). Desigur că principial tu ai dreptate, dar eu zic că în cazul de față nu se aplică. Ce am scris eu se referă la oamenii de acolo și la viața lor, care nu are legătură cu Apa Nova decât în măsura în care prin poarta lor trece același râu în care ne vărsăm și noi canalizarea până la urmă. De asta Apa Nova a ales să facă acolo anumite investiții, care până la urmă nu intră în contractul lor (care e doar cu Bucureștiul), ci e treaba autorităților locale. Nu știu ce ți se pare părtinitor sau înflorit în unica frază în care am pomenit acest lucru, din tot textul?
      Puteam să nu scriu cu cine am mers acolo și să nu zic nimic despre cele două investiții. Sau să nu scriu deloc timp de câteva zile pe blog. Ți se părea mai obiectiv? Dacă dai o căutare pe Google – că tot e la modă, văd, printre cititorii mei – după numele meu și Apa Nova o să găsești o parte din articolele pe care le-am tot scris din 2004 încoace despre contractul cu Apa Nova și bubelele lui. Niciodată nu le-am făcut reclamă celor de la AN, dimpotrivă.
      Și da, AN poate să vină și la tine să-ți propună să te ducă acolo, la anul, dacă între timp participi la niște activități eco pe care le organizează de-a lungul anului sau faci parte din vreun ONG de mediu. Doar câțiva dintre cei peste o sută de participanți au fost ziariști.

      • Gogu 19/06/2012 at 11:12 #

        Asaaaa, asaaaaa … imi sari la jugulara. Ceea ce-nseamna ca am atins punctul sensibil sau macar am deschis ochii asupra unui subiect mai putin bagat in discutie (indrumarea – mai mult sau mai putin etica – din partea unor persoane interesate de anumite realitati).

        Sa ne luam de ApaNova:
        1) E problema lu’ Apa Nova ca
        a) sa-mi dea apa de o anumita calitate
        b) apa menajera de la mine s-o trateze astfel incat sa fie ca noua.
        2) Pentru serviciile prestate la pct 1 eu sunt taxat corespunzator la un pret stabilit de ApaNova care e cam monopol. Ceea ce nu e OK !
        3) ApaNova, ca orice companie are si un buget de marketing/pr cum vrei sa-i zici. Pe mine nu ma intereseaza in ce consta asta, fie ca-nseamna statii de epurare in delta sau piscoturi la jurnalisti/ongisti/etc. Pe mine ma intereseaza ca ApaNova sa-si faca treaba la pct 1 si sa fiu taxat corect la pct 2. Cand vad ca la fiecare ploaie ma simt ca-n Venetia, atunci imi dau seama ca asta ApaNova nu prea-si face treaba si-atunci mi se face coafura punk.

        Sa ne luam de tine:
        Chiar daca eu nu-ti dau 100 lei s-o angajezi pe cumnata Marioara la tine la bloc, dar te scot la o masa, tot stegulet P se cheama. Chestia asta cu serviciu contra serviciu (CHIAR DACA POATE NU E CAZUL TAU AICI !!!) a devenit asa de inglobata in realitatea noastra ca uitam de ea si reprezinta un mare mare rau la care nu ne mai asumam partea (ca deh, asa face toata lumea).
        Important e sa constientizam ca cadourile sunt cadouri si chiar daca nu cer imediat bunavointa necesara, aceasta trebuie sa vina odata si-odata.
        Sunt destui bloggeri care se plimba un weekend cu mertzanu ca sa zica o vorba buna de firma X care le-a oferit onoarea. Nu zic ca e lucru rau in totalitate. E o metoda de publicitate si-o tolerez intr-o masura, atat timp cat nu imi lezeaza inteligenta.
        Important e sa rupi pisica, nu doar s-o rascracesti nitel: „Da frate! Aia m-au purtat in delta. Mi-au aratat ce-au facut ei cu banii mei si-ai tai pentru oamenii aia. Lucru bun ! I-am intrebat si de-alea rele ( cand trag apa/canal si pe la aia de n-au? cum mai e cu ploile ?) si-au zis asa si pe dincolo.”

        • Ileana 19/06/2012 at 13:42 #

          Auzi, da nu mai bine il intrebi tu pe oprescu cum e cu apa pe care o bei si cu aia pe care o tragi? Ma gandesc ca e mai simplu…
          Ca AN are un contract beton cu primaria pe care o pastoreste el.

        • Dollo 19/06/2012 at 13:51 #

          Nu-ți sar la jugulară, îți dau niște explicații pentru că țin să fiu înțeleasă. Noi românii avem o extraordinară obsesie a faptului că cineva vrea să ne fure/înșele, deși nu avem niciun contract cu acea persoană. De aceea sper să te lămuresc de data asta 😉
          La 1.a. ai dreptate. La 1.b. conform contractului nu e treaba AN să epureze apele, ci a municipalității, care nu s-a achitat până acum decât de jumătate din datorie. Am scris aici ce și cum.
          La 2. iar ai dreptate, dar pentru asta trebuie să le mulțumești domnilor primari Ciorbea și Lis care au dat pe 25 de ani acest monopol local pe mâna francezilor, printr-un contract păgubos pentru oraș. Și tuturor primarilor de după ei că n-au putut/vrut să-l amendeze. Despre asta am scris ani de zile, din 2004 încoace, ceea ce ți-am recomandat să cauți pe Google. Am fi scutit timp și bănuieli dacă ai fi făcut-o.
          La 3. AN nu e obligată să facă astfel încât ploile venețiene să aibă pe unde se scurge. Tot conform contractului primăria trebuie să îi predea în stare de funcționare rețeaua dimensionată la capacitatea ploilor. Ghici ce, rețeaua e aia de pe vremea lui Ceaușescu, iar caseta de sub Dâmbovița abia acum a intrat în reabilitări. Francezii se prevalează de faptul că în fiecare an trebuie să atingă un anumit nivel de servicii, așa cum a fost trecut în contract. Eu de exemplu l-aș lua la întrebări pe un anumit domn Berevoianu – fost director la regia de apă, unul dintre negociatorii contractului, acum consilierul lui Oprescu – despre toate lucrurile astea pe care le întrebi tu. Dar știu că e inutil așa că îți zic și ție: relax! Ia o gură de apă și lasă să treacă, mai sunt 15 ani din contract 😉

          Să ne luăm de mine acum, că văd că ne place să le ținem socoteala oamenilor pe care-i plătim 😉
          – da, am acceptat acest cadou din partea AN dintr-un motiv personal. Nu are legătură nici cu părerea mea despre ei, nici cu blogul, nici cu cititorii lui, pe care deocamdată nu i-am înșelat. Cel puțin nu cu intenție.
          – nu a existat o obligație din partea mea să scriu ceva din această deplasare, și nu am scris despre ce minunată e AN pentru chestia asta. Am scris într-o singură frază motivul pentru care am ajuns acolo. Am considerat că e normal s-o fac, în contextul poveștii.
          – în ciuda părerii mele despre AN (vezi ce am scris mai sus), personal apreciez proiectele pe care ei le fac în Deltă, deși nu erau obligați.
          – n-aș vrea să fiu judecată după ce fac alți bloggeri și alți jurnaliști. Am suficiente păcate pe care mi le puteți reproșa, de ce să mi le imputați și pe ale altora? Mai ales că pe unii dintre ei îi cunosc mai bine decât vă imaginați.
          – sunt de părere că atâta vreme cât nu plătești accesul pe un blog, poți să tolerezi și eventuala reclamă de pe el, dacă ea există, pentru că și omul care muncește la blogul ăla poate ar fi câștigat bani altfel dacă nu stătea să scrie pe blog.
          – scriind de opt ani despre contractul AN și bubele lui consider că nu mai am nicio pisică de rupt. Mă creditezi cu prea multă putere dacă crezi că prin scrisul meu pot schimba contractul sau pot să-i determin pe primari să lucreze în interesul cetățeanului. Nu am reușit asta 16 ani în presă, mă îndoiesc că aș reuși cu un blog personal, oricât ar fi el de citit.

          Oare ne-om fi lămurit de data asta?

  8. Gogu 19/06/2012 at 16:31 #

    Hai s-o luam de la cap ca ne-ntelegem pana la un punct, dar nu de tot. Si-i pacat sa lasam lucrurile asa.

    1) Eu nu te banuiesc de nimic. Ai zis frumos despre delta si despre ce-a facut AN acolo. BRAVO LOR !
    2) Nu municipalitatea epureaza apele menejere, ci AN. Ca nu se duce Oprescu sau consiglierii sa se bage-n „apele menajere”. Primaria doar plateste operatiunea asta din impozite, biruri etc. Deci e treaba AN. Daca primaria nu plateste, AN trebuie sa dea in judecata primaria si s-o execute. Bottom line e ca AN TREBUIE sa refaca apa. Daca nu o reface in apa de izvor, AN ar trebui judecata pentru atentat la sanatatea publica.
    3) Contractul e ala care e. Ciorbea si Lis sunt pe la Oanele lor, banutii au fost papati. Esti naiva daca crezi ca li se poate intampla ceva lui Ciorbea & Lis & co pe contractul cu AN. Noi cu AN am ramas de gat si cu AN trebuie sa ne razbeluim cand vin ploile.
    4) Eu nu-ti tin socoteala ca te-ai dus singura sau cu AN in delta. Este treaba ta, esti majora, vaccinata, nu te trage nimeni la raspundere. Am vazut insa o problema de etica: Daca cineva imi face un cadou, fara a ma obliga sa fac ceva pentru el, automat eu voi fi conditionat sa-i demonstrez bunavointa acelei persoane. Poate e adevarata sau poate e o falsa problema. E ca la clubu’ de carte: unu vede problema neagra altu’ alba si pana la urma e cum vrea autoru’. M-am simtit obligat sa trag semnalul de alarma. Fie ca problema exista in realitate sau nu.
    5) Nu sunt impotriva reclamei pe blog. Sa fie! Sa traiesti doar din publicitate si sa-ti curga lapte si miere. Dar daca e reclama sa fie semnalata ca atare, ca sunt multe persoane mai slabe cu duhu’ si mie-mi place sa dorm bine noaptea.
    6) Nici nu-ti dai seama cata putere ai. Credeai ca ai putere cand scriai la ziar? Cati te citeau? Eu zic ca acum, cand scrii pe „internet” ai cu cel putin 1 ordin de marime in plus la numarul de cititori. De ce crezi ca este atata bataie pe toate prostiile astea „social media”? Crezi ca ele, intrisec, valoreaza mai mult de-o ceapa degerata? Ele sunt folositoare pentru ca cu ele se face propaganda! Pentru ca ele influenteaza bivolii ca mine care n-au punct de vedere(blog) si se duc la vot si dau cu stampila unde li se zice.
    E important sa intelegi ce putere ai si ca odata cu ea vine si-o oarecare responsabilitate de a-i schimba pe ceilalti in bine.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni