Rulada împăcării Tanței cu Ghiță

Ghiță a dat cârnatul, Tanța două ouă, Gulu-Gulu și-a pus pieptul pe tavă. Mama le-a condimentat, fiert/copt si îmbrăcat în prosciutto de la Cora. Eu am mâncat

Și cu Gulu-Gulu, dar nu mai avea loc în titlu 🙂 Au contribuit, așadar, la rețetă, după posibilități, următorii: porcul Ghiță cu doi cârnați, găina Tanța cu două ouă, curcanul Gulu-Gulu cu pieptul lui generos, și hypermarketul Cora cu niște fâșii de prosciutto (în realitate sunt niște felii subțiri de bacon). Mama a făcut cinste cu condimentele și mâna de lucru. Eu am pozat rezultatul și vă spun cu toată gura că e bună rău.

Procedura a fost așa: pieptul de curcan, crud, a fost subțiat și bătut bine, până când a ajuns ca o clătită mare și groasă. În paralel într-o tigaie s-a făcut rapid o omletă simplă dintr-un ou.

Pieptul de curcan a fost uns cu mirodenii (sare, piper, muștar, ceva pastă de usturoi și niște pătrunjel proaspăt mărunțit. Peste „clătita” asta de piept a fost așezata „clătita” de omletă, iar la mijloc un cârnat, care a fost astfel înfășurat bine în cele două „clătite” suprapuse. Rulada obținută a fost înfășurată strâns în folie de plastic alimentară și pusă la fiert pentru 15-20 de minute.

După fierbere rulada e scoasă din plastic și înfășurată măiastru în câteva fâșii de prosciutto, și înțepată apoi în două trei locuri cu scobitori, ca să fiți siguri că feliile de prosciutto nu se desprind când devin crocante.

Astfel bandajată cu prosciutto, rulada se pune într-o formă de cozonac unsă cu ceva ulei și se bagă la cuptor pentru alte 15 minute.

La final prosciutto o să fie ușor crocant, pieptul lui Gulu-Gulu bine făcut, omleta Tanței și condimentele lasă și ele ceva suculent la mijloc, iar cârnatul lui Ghiță e picant cum l-am făcut înainte de Crăciun.

Mama a făcut două rulade, de aici și cantitățile duble pe care vi le-am enunțat la început.

Rulada merge și așezată pe o garnitură de orez cu ciuperci sau ca aperitiv. Cum vă place. Mamă, și ce-o să vă mai placă 🙂

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Rulada împăcării Tanței cu Ghiță” Subscribe

  1. matrixbrain 19/02/2011 at 22:26 #

    Tot mama, sireaca!
    S-o luam metodic si sa punctam ca la …….ez pentru tine:
    1.- Expunere scurta, nu necesita RAM mult, sa te pierzi cu capu’ in cantitati imposibil de masurat (pasmet varf de cutit de sare, gen:))))
    2.- Personificarile insufletesc reteta, rulada devine un adevarat omagiu … chiar vesnica pomenire, daca-mi consult papilele.
    3.- Sincer, rulada asta imi miroase a nuvela … (vezi pct.2)
    4.- Regimul termic insuficient de explicit, nefiind precizat riscul de a atinge faza scrum (mama stieeee!);
    5.- Stupefiere totala la auzul (citit al) ingredientului „folie de plastic alimentară” … poate nu trebuia sa-mi recunosc ignoranta, dar … asta e!;
    6.- Am decis, particip la degustare:))))) (sau 7)
    7.- Plescaitul din final/confirma gustul bestial (scuzati rima, cautam ceva rimand cu cozonac … asa , de forma:))))
    8.-Delir total cand te gandesti la bacon (precis e usor afumat, fhuaiiii), piept de gluglu, ou de Tanta, carnat de Ghita+mana mamei …
    9. A propos, a doua portie nu-i la dispozitia comment-amatorilor?
    10. Gata, asta-i nota!!!!!

    • Dollo 19/02/2011 at 22:44 #

      Mai Matrixe, asculta aci:
      1. expunerea lunga e saracia omului, iar varful de cutit se incarca cu condiment fix atat cat te tin papilele personale
      2. personificarea innobileaza carnatul 😉
      3. avand in vedere 1 si 2, nuvela a iesit taman bine de picanta
      4. faza scrum nu poate sa ajunga dupa 15 minute de tinut la cuptor, chiar si la 220 de grade, cat are maxim cuptorul mamei. Fiertul iar e o chestie de ochi, cat sa nu-ti parleasca flacara aragazului fundul oalei. cititorii mei sunt mai destepti ca mine, oricum 😉
      5. folia de plastic alimentara e aia care se vinde la sul, alaturi de folia de aluminiu, de asemenea alimentara, iar scopul celor doua folii e uneori acelasi. nu si in cazul de fata. oricum, folia e strict pentru tinerea ruladei la un loc in timpul fierberii. inainte de cuptor se scoate.
      6. degustarea s-a incheiat la prea scurta vreme dupa incheierea sedintei foto :))
      7. nu plescaim decat virtual
      8. nu era afumat, era feliat si bagat in plastic. alimentar, desigur 🙂 dar reteta poate fi imbunatatita
      9. a se vedea punctul 6
      10. te mai astept si cu alta ocazie! 🙂

  2. matrixbrain 20/02/2011 at 01:05 #

    1. 10-10 … asta-i scor de maidan.
    Si be) Am numerotat ideile sa nu le uit.
    & c) Primul punct e din oficiu macar, pentru concizie meta(eu)forica.
    2. In general nu uit. De-acolo mi se trage si personificarea, malitiosii zic (si eu, ofticosii) ca am creieru’ matricial.
    3. „Avand in vedere” e una, degustand e alta, avantaj … ca-n tenis.
    4. Mi-am expus retina indelung sa inteleg cum (de)vine asta: „fiertul e chestiune de ochi”.:))))
    5. ‘ai ca am glumit, la chimie parc-ai fi fata lu’ Mendeleev.
    6. Si n-a mai ramas nimic, inteleg. Mai puneti mana pe dictionare, degustare non saturare est!
    7. Vitual plescai si eu:(((
    8. Pentru imbunatatirea retetei, propun sa fie afumat. Degustatorul! Cum cu ce? C-o tuica fiarta, gen. Intelesei dintr-o privire, fiertul e chestie de ochi, doar stabiliram la pct.4.
    9. Conduc detasat si esti in criza de timp … fac pariu!
    10. In curand sper sa revin! Jur ca m-am straduit sa leg, dar n-a crescut. Rima, adica. Revin/ Sanda Marin. Ori cuptoru’? Cre’ca.:)))))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.