Sfârșit de week-end în Tineretului

A semănat mai degrabă cu sfârşitul lumii civilizate, pentru că o firmă de înghețată a ales să-și distribuie cel mai nou produs gratis în parc. Clienții s-au simțit datori să mulțumească aruncând ambalajele pe jos. Era o mare de ambalaje albastre pe alei și o mulțime de plimbăreți care lingeau la batoane de înghețată.

A nu se înțelege că pubelele erau goale. Nu. Debordau de ambalaje, asta pentru că în parc se vând floricele, înghețate, gogoși, clătite, cartofi prăjiți și nelipsitele semințe. N-am să pricep niciodată de ce trebuie ca oamenii să mănânce în parc? Nu e ca și când te duci la film și simți nevoie să mesteci de nervi. În parc se presupune că te duci să faci sport sau ca să fraternizezi cu natura, nu să mai pui niște șunci pe tine.

Ca o mărturie a faptului că eu sunt aia care gândește greșit, totuși, în chestiunea mâncatului/băutului în parc stă terasa care tocmai s-a supraînălțat cu un nivel și și-a dublat astfel suprafața. Asta pentru că toți primarii din București au dat cel puțin o dată din gură în campanie, promițând că vor desființa terasele din parcuri. Yeah, right!

Dacă ridicai ochii spre cer, puteai totuși să ignori realitatea de la picioare, pentru că de pe la 20.00 se arăta deasupra lacului plin de rațe un apus roșu de ciudă. Să tot stai în iarba deasă și să gogești semințe, cu ochii într-un asemenea spectacol gratis!

Etichete: , , ,

One Response la “Sfârșit de week-end în Tineretului” Subscribe

  1. Gasca Dragos Eugen 24/05/2011 at 08:37 #

    Ce draguta e rata … familista ! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist