Picamere de la 7 dimineața

Să-mi explice și mie cineva care e graba de a sparge cu picamerul, la 7 dimineața, bordurile de pe trotuarul din spatele blocului meu. Borduri montate acolo anul trecut, pe trotuarul pe care nu circulă nimeni niciodată. Pentru simplul motiv că pe el sunt parcate mereu mașinile locatarilor din bloc.

Să-mi explice și mie cineva care e graba de a sparge cu picamerul, la 7 dimineața, bordurile de pe trotuarul din spatele blocului meu. Borduri montate acolo anul trecut, pe trotuarul pe care nu circulă nimeni niciodată. Pentru simplul motiv că pe el sunt parcate mereu mașinile locatarilor din bloc. Și de ce dracului primăria lu pește, a sectorului 3 desigur, care vrea să schimbe bordurile de la 7 dimineața, cu picamerul, nu repară mai întâi gropile care datează de anul trecut în străduțele din același cartier liniștit din sectorul 3? Liniștit până azi dimineață la ora 7, când șase muncitori, dintre care unul dotat cu picamer, au omorât mișelește foșentul diafan al frunzelor încărcate de roua de la 7 dimineața, precum și ciripitul păsărelelor! Negoiță, să mori în chinuri cu picamerele tale cu tot, și tu Videne cu fabrica ta de borduri, pe care vrei să le montezi pe toate trotuarele din oraș!

P.S. Acum, la 10 dimineața când postez aceste gânduri zen, picameriștii lu pește stau la umbra Bobkat-ului și se odihnesc!

P.S.2 – Cele două rable care zac pe trotuarul cu pricina de câțiva ani, vor zace în continuare tot acolo, nederanjate. Bordurile din dreptul lor nu se schimbă.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Picamere de la 7 dimineața” Subscribe

  1. Oana 03/06/2011 at 14:07 #

    Hihi, articolul tau imi aminteste de spatele blocului meu, acum vreo 2 ani de zile. Sparsesera bucata de asfalt si sapasera. Apoi au pus pamantul la loc si au montat borduri. Asfaltul a venit peste cateva luni. Asa ca eram fericitii posesori a unei limbi de pamant marginite de borduri. 🙂

  2. mircea 03/06/2011 at 19:38 #

    Daca ai sti ce inseamna sa spargi cu pickhammer-ul i-ai intelege. S-au grabit sa faca munca prafoasa pe racoare. Cind esti si transpirat si stai si in praf nu e un deliciu…

    • Dollo 03/06/2011 at 20:22 #

      N-am nimic cu munca omului. Mă deranjează că o face în creierii mei la o oră la care aș vrea să dorm. Plus că toată operațiunea asta a lor e complet inutilă. Pun niște borduri aiurea pe un trotuar pe care nu merge nimeni. Nu-l vede nici măcar soarele decât atunci când nu sunt mașinile parcate pe el. În timp ce gropile sunt bine merci. Desigur că nu muncitorii sunt de vină pentru asta. Sau pentru faptul că la final s-au apucat să înconjoare trotuarul cu borduri, și în față și în spate, adică acolo unde începe grădina. Cine naiba are nevoie de borduri pe ambele părți ale trotuarului? De parcă s-ar fi terminat treburile edilitare de făcut și n-au ce face cu banii.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.