Picamere de la 7 dimineața

Să-mi explice și mie cineva care e graba de a sparge cu picamerul, la 7 dimineața, bordurile de pe trotuarul din spatele blocului meu. Borduri montate acolo anul trecut, pe trotuarul pe care nu circulă nimeni niciodată. Pentru simplul motiv că pe el sunt parcate mereu mașinile locatarilor din bloc.

Să-mi explice și mie cineva care e graba de a sparge cu picamerul, la 7 dimineața, bordurile de pe trotuarul din spatele blocului meu. Borduri montate acolo anul trecut, pe trotuarul pe care nu circulă nimeni niciodată. Pentru simplul motiv că pe el sunt parcate mereu mașinile locatarilor din bloc. Și de ce dracului primăria lu pește, a sectorului 3 desigur, care vrea să schimbe bordurile de la 7 dimineața, cu picamerul, nu repară mai întâi gropile care datează de anul trecut în străduțele din același cartier liniștit din sectorul 3? Liniștit până azi dimineață la ora 7, când șase muncitori, dintre care unul dotat cu picamer, au omorât mișelește foșentul diafan al frunzelor încărcate de roua de la 7 dimineața, precum și ciripitul păsărelelor! Negoiță, să mori în chinuri cu picamerele tale cu tot, și tu Videne cu fabrica ta de borduri, pe care vrei să le montezi pe toate trotuarele din oraș!

P.S. Acum, la 10 dimineața când postez aceste gânduri zen, picameriștii lu pește stau la umbra Bobkat-ului și se odihnesc!

P.S.2 – Cele două rable care zac pe trotuarul cu pricina de câțiva ani, vor zace în continuare tot acolo, nederanjate. Bordurile din dreptul lor nu se schimbă.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Picamere de la 7 dimineața” Subscribe

  1. Oana 03/06/2011 at 14:07 #

    Hihi, articolul tau imi aminteste de spatele blocului meu, acum vreo 2 ani de zile. Sparsesera bucata de asfalt si sapasera. Apoi au pus pamantul la loc si au montat borduri. Asfaltul a venit peste cateva luni. Asa ca eram fericitii posesori a unei limbi de pamant marginite de borduri. 🙂

  2. mircea 03/06/2011 at 19:38 #

    Daca ai sti ce inseamna sa spargi cu pickhammer-ul i-ai intelege. S-au grabit sa faca munca prafoasa pe racoare. Cind esti si transpirat si stai si in praf nu e un deliciu…

    • Dollo 03/06/2011 at 20:22 #

      N-am nimic cu munca omului. Mă deranjează că o face în creierii mei la o oră la care aș vrea să dorm. Plus că toată operațiunea asta a lor e complet inutilă. Pun niște borduri aiurea pe un trotuar pe care nu merge nimeni. Nu-l vede nici măcar soarele decât atunci când nu sunt mașinile parcate pe el. În timp ce gropile sunt bine merci. Desigur că nu muncitorii sunt de vină pentru asta. Sau pentru faptul că la final s-au apucat să înconjoare trotuarul cu borduri, și în față și în spate, adică acolo unde începe grădina. Cine naiba are nevoie de borduri pe ambele părți ale trotuarului? De parcă s-ar fi terminat treburile edilitare de făcut și n-au ce face cu banii.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.