Toshiba’s dinner

A devenit o gurmandă, mare amatoare de dulciuri dar si de mâncare de căței. Și dacă vrei să-i iei osul din gură mârâie chiar ca un câine. Cred că în Toshiba zace un suflet de maidanez oropsit.

Toshiba a avut parte de câteva aventuri în ultimele luni, când a rămas în grija mamei pe perioada cât am fost noi plecați prin lume. Și cum acasă e obișnuită să stea tolănită pe balcon, monitorizând din mustăți păsările și muștele de afară, la mama i-au lipsit deopotrivă provocările zburătoare și aerul. Mama are balconul închis și plase pentru țânțari la geamuri. Deci aer, ioc! Stând la ea Toshiba a avut două tentative de suicid prin aruncare de la etajul 6, agățându-se cu ghearele de plasele de țânțari, doar-doar le-o sfâșia ca să intre aerul. Mama, săraca, a fost de câteva ori la un pas de infarct văzând-o ba ieșind grațioasă pe pervazul balconului, ba zgâlțâind ca un condamnat la moarte plasele închise nemilos.

Întoarsă acasă, copila teribilă a familiei a primit și atenția cuvenită și răsfățul pe care mama i l-a cam refuzat. Deh, mama e din categoria „un copil n-ai crește, stai și-i sufli în cur pisicii toată ziua!”.

Ceva-ceva tot i-a făcut mama, însă, pentru că a devenit dependentă de dulciuri. A făcut mama de ziua mea niște prăjitură cu vișine, și ieri când am vrut să mănânc o bucată a trebuit să o împart frățește cu Toshiba, pentru că se cățăra pe mine de poftă. Aseară a poftit la o charlotă cu dulceață de fructe de pădure, pe care a servit-o direct din linguriță, până la ultima picătură.

În general a observat ea că poziția verticală, sprijinită pe labele din spate și agățată cu alea din față de masă, plus mieunatul și privirea cerșetoare îi oferă numai satisfacții culinare. Așa că aplică tactica asta la fiecare masă.

Faptul că a devenit o gurmandă începe să se vadă și pe silueta ei, dar îi afectează și manierele. Într-o după amiază când am venit acasă, la ușa vecinilor de vis a vis era o grămăjoară de mâncare pentru câini – boabe, puse pentru câinele blocului. Când am deschis ușa Toshiba a ieșit pe hol și a fost atrasă, firește, de grămăjoara de boabe. Cam de trei-patru ori mai mari decât cele pe care le mănâncă ea de obicei din mâncarea de pisici. După ce le-a amușinat, s-a uitat în stânga, în dreapta, a văzut că nu e nimeni care s-o alerge, a înșfăcat o boabă în dinți și a zbughit-o în casă, unde s-a oprit direct sub pat și n-a mai ieșit de acolo până nu a ronțăit toată boaba.

Iar isprava care pe mine m-a dat pe spate a fost când a furat un os de pui din gunoi, cu care a început să alerge prin casă în dinți. Când am încercat să i-l iau a mârâit la mine ca un câine. Încep să mă întreb dacă nu cumva sub aparența aia de pui amărât găsit pe stradă n-o zace un suflet de maidanez oropsit. Mama, însă, e de părere că în ea e dracul împielițat, după câte palpitații i-a dat cât a stat la ea 🙂

Etichete: , , ,

11 comentarii la “Toshiba’s dinner” Subscribe

  1. Ana 05/07/2011 at 12:30 #

    Vai, prima data cand am vazut lingurita in pozele mici am crezut ca e cu „aroma” de soricel, asa cum am eu (poza).

    • Dollo 05/07/2011 at 14:13 #

      He, he, mișto lingură 🙂 Toshiba, însă nu pare interesată de șoareci cât de prăjituri zilele astea. I-am adus un șoarece care merge întors cu cheița de la Londra și n-a fost deloc interesată de el.

  2. Escu 05/07/2011 at 22:38 #

    Daca mai continua asa..o sa pompezi liv52 in ea pentru ficat. Nu-i mai da mancare de „oameni” si nici nu o mai lasa sa manance mancare de catei… Se invata repede…dar dezvatul…e greu!

  3. spufi 06/07/2011 at 13:01 #

    dollo, trebuie sa fie altceva din compozitia prajiturii/sarlotei care ii trezeste toshibei interesul: pisicile nu percep gustul dulce. oricum, asta nu inseamna ca glucidele alea nu trebuie metabolizate cumva, si asta le suprasolicita pancreasul/ficatul… eu as tine-o departe de dulciuri.

    • Dollo 06/07/2011 at 13:09 #

      Da, văd ca toata lumea îmi zice asta cu dulciurile. O să-i refuz poftele, așadar. Deși era amuzanta 🙂 Constat că ti-ai schimbat avatarul, a aparut deja cangurul in pisaj… :))

  4. spufi 06/07/2011 at 15:58 #

    pai avatarul cu poza lui sasha era cam discriminant de cand e si macs in familie (not to mention all the cats); asa ca am considerat un cangur „lila” e mai emblematic si in orice caz mai corect politic!

  5. cristina 07/07/2011 at 11:03 #

    o postare absolut geniala! felicitari fotografului, delicioase si dulci poze 🙂
    pisica sora-mii (tot o negruta) era innebunita dupa dulciuri si dupa hartie. la analize s-a dovedit a avea diabet. ai un pic de grija.

    • Dollo 07/07/2011 at 11:09 #

      Păi m-ați cam băgat la griji toți, așa că am scos-o din porție de la prăjituri 🙂

  6. Dragos B 09/07/2011 at 09:03 #

    In pozitia bipeda seamana cu o chupacabra.

    =))

    • Dollo 10/07/2011 at 13:37 #

      Da, numai că ea zgârie și nu suge după aia sângele 😉

  7. Violeta 27/06/2012 at 16:13 #

    Hei, si eu am lasat pisica la mama vreo jumatate de an, si cand am recuperat-o, poftea la biscuiti dulci, ceva de groaza! Si eu am auzit ca nu e bine sa manance dulciuri, asa ca am taiat-o de la portie.

Lasă un comentariu