Am să mă întorc mai socială

Vine o vreme în viața oricărui blogger în care trebuie să meargă la instrucție. Social Media Summit se cheamă ea

Sustin Social Media SummitVine o vreme în viața oricărui blogger în care trebuie să meargă la instrucție. Eu, ca orice copil de la țară, tot vedeam trecând pe uliță soldații, și mă tot întrebam, oare cum să fac și eu să ajung ca ei? Când și când se mai oprea unul din rând și se prezenta: „eu sunt un guru din soșăl media și dacă mă asculți pe mine o să fii mai bun, mai deștept, mai bogat, o să ai brandul mai mare și mai frumos!”

Până la urmă mi-am luat inima în dinți și m-am prezentat la recrutare. Așa că mâine mă duc dis de dimineață la Social Media Summit. O să vă povestesc la întoarcere cum a fost. Iar de poimâine încolo, să vă țineți bine de tastatură, că o să dăm milităria jos din pod. Nu mai mergem pe bâjbâite, o să scriem după rețetă și o să creștem într-un an cât alții în șapte. Și după aia închidem blogul, ca Zoso 😀

Hai că am glumit, eu chiar sunt curioasă cum e la conclavurile astea ale blogosfericilor, de asta vă zic, că am emoții ca la prima întâlnire 🙂 O fi ca la masoni sau ca la ritualurile de inițiere ale frățiilor din universitățile americane?

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Am să mă întorc mai socială” Subscribe

  1. BogDan 27/02/2012 at 20:10 #

    Cum să fie, totul e frumos, toată lumea laudă, fiecare învaţă lucruri pe care nu le ştia, vaiii, nu ştiam că se poate aşa ceva. Cum s-ar spune, momentul perfect de pupat unul cu altul, în speranţa unui pişcot viitor 🙂

    • Dollo 27/02/2012 at 20:22 #

      să înțeleg că ție ți-a plăcut 😛

  2. lupu 27/02/2012 at 22:05 #

    daca ziceai mai din timp imi luam medical si veneam si eu… 🙂

  3. NL 28/02/2012 at 01:39 #

    Pfff, ce ghinion am!
    Din „Dansez pentru tine” am vazut un singur episod. Din Teo la fel. State de la ProTV – asijderea, desi am inteles ca a avut mai multe „secheluri” de succes.
    Dar chiar asa? Si din celebrul zoso.ro sa citesc „decit” ultima postare?? Ca uneori ma intreb si eu pe ce lume am trait?

  4. Motanul Revoltat 28/02/2012 at 09:48 #

    Sa fii cuminte si sa asculti de „SPEAKERI”, bine?
    Ptiu, ptiu, sa nu-ți fie de deochi!

  5. spufi 28/02/2012 at 15:32 #

    dollo, tare mi-e teama ca te strica aia! de ce sa scrii ca un blogger, cand tu o faci asa de bine ca jurnalista indie?

    • Dollo 29/02/2012 at 03:18 #

      nu te îngrijora, că nu s-a prins mare lucru de mine acolo 🙂

  6. Velu 28/02/2012 at 19:34 #

    Sa speram ca si mai sociabila 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.