În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.
Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.
Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc și câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat. Era o gospodină care știuse să-și producă în bătătură tot ce trebuia familiei ei.
Și, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica și cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat niște tuneluri până la șură și până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale și să avem cu ce face focul. După câteva zile au reușit să sape un șanț adânc și până la poartă, dar acolo au făcut trepte ca să putem ieși pe drum, că zăpada era cât gardurile și pe drum. Și nenea ne-a făcut o sanie din niște crengi de salcâm și o scândură și ne-am dus să ne dăm cu sania”.
Seara când au revenit acasă mamaie încinsese soba care încălzea camera de dormit și bucătăria în același timp. În bucătărie soba se prelungea cu o plită. Nu aveau lemne, se încălzeau cu ciocanii și cocenii rămași de la vacă. După ce încingea bine soba și ăia ardeau, punea pe jarul rămas o tavă mare cu varză murată, tocată, cu untură, din care mâncau toți, cu mămăligă. La urmă, lapte acru și către dimineață probabil se grăbeau toți către șură, al cărei spate servea și drept budă. Tot ce se consuma era produs în gospodăria proprie. Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orășenilor să le ducă mâncare. Știau de cu toamnă că vine iarna și că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Așa era la țară, mamă, dar așa e și acuma, ăștia de urlă la TV sunt puturoșii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.
Pentru că, orășenii aveau altă grijă, nu să facă chete la chemarea iRealității. Trebuiau să facă planul în fabrici și uzine, pentru construirea comunismului și propășirea neamului, vezi bine. Prietenul mamei era în 54 maistru la o întreprindere din București. Își amintește că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ținuți oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului și am reușit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, așa era pe străzi, cum arată ăștia în poze, cu nămeții cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”.
Și la sat și la oraș oamenii știau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ține munți de ajutoare numai pentru el, și niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninși ai cetățenilor manipulați în războiul zăpezii. Deși nu credeam că o să ajung vreodată să spun asta, cred că principalele rele care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani sunt astea: televiziunea de știri și reporterul apocaliptic care transmite de la locul faptei.
Atitudinea de asistați pe care o afișează oamenii în așteptarea armatei, a primarului, a premierului, după ce Dumnezeu, pe care-l invocau în mod curent, le-a răspuns cu troiene, este rodul celor 20 de ani de democrație în care s-a demolat vehement munca patriotică, dar s-a păstrat ipocrit așteptarea intervenției paterne a statului. Înjurăm comunismul, vrem libertate, dar când dăm de greu înjurăm statul că nu e suficient de grijuliu cu cetățeanul.
Iar televiziunile se fac că nu văd nimic și nu învață nimic din ultimii zece ani de inundații și alte calamități în care, an de an, negreșit, se petrece același lucru ca acum – soldații construiau diguri sau dădeau la lopată, iar bărbații satului stăteau la cârciumă sau în poartă. Pentru că nimic nu aduce rating mai mare decât să înjuri autoritățile că nu ne fac, nu ne dau, nu ne ajută. Iar cultivarea în mentalul colectiv al acestei sintagme – autoritățile nu și-au făcut datoria – asigură păstrarea publicului captiv, prin perpetuarea generațiilor de asistați social pe care statul va trebui să-i ajute în curând să se șteargă și la cur, în regia și sub luminile reflectoarelor de la marile televiziuni naționale.
Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.
***
Un PS necesar (pentru unii) – Atunci când am scris această postare nu am vrut să arăt nici că omenirea trăia mai bine în 54, nici că autoritățile noastre competente sunt demne de laudă. Am vrut să subliniez mentalități care îi împiedică pe oameni să evolueze, pentru că se încăpățânează să aștepte ceva de la un stat incapabil să-i ajute. Nu am scris (de data asta) și despre autorități nu pentru că ar fi fost fără prihană, ci pentru că nu era nimic nou de spus despre niște instituții care dau încă o dată măsura incapacității cronice. Până la urmă statul suntem tot noi. De ce am fi mai breji pe drumurile naționale, dacă în curțile proprii nu ne descurcăm? Dar oamenii ăștia, care azi se plâng de primari, că nu le-au dat suficiente ajutoare, ghici ce vor face la vară? Vor vota cu aceiași primari, pentru o pungă cu ajutoare. Sunt gata să pariez pe asta.
Celor care ați înțeles mesajul acestei postări vă mulțumesc pentru vizită, că ați citit și share-uit în număr copleșitor de mare. Vă mai aștept. Cei care nu rezonați cu acest punct de vedere, sunt sigură că veți găsi suficiente alte locuri unde se scrie pe placul vostru. Nu e nevoie să ne înjurăm pentru atâta lucru. Mai ales că nu ne datorăm nimic.
Foarte bun articolulul . O mostra de „capodopera” a televiziunilor de stiri : „oameni izolati fara mancare si APA „.Oameni ingropati in zapada adica APA . O data ,de mult, in copilarie , cand m-am ratacit prin padure si a venit ploaia am baut apa dintr-un fir ce se scurgea printre copaci .Probabil in mentalitatea de azi ar fi trebuit sa injur salvamontul ca nu m-au gasit… chit ca nici nu i-am chemat si eram la 15 km de orasul natal 🙂
Frumos articol! Perfect de acord ca se exagereaza totul de catre „reporterii apocaliptici”. Nu inteleg cum de lumea nu isi face toamna faimoasele provizii de iarna, pana si eu care am 30 ani si locuiesc in Bucuresti la 2 pasi de 3 supermarketuri si imi pun ptr iarna legume la congelator, zacusca in camara si muraturi… Lumea sta la intinde mana..urat! Asta ii face pe cei tineri cu aptitidini sa doreasca sa plece in alte tari europene unde nivelul de trai dar si de cultura este mult mai ridicat. Mama mi-a povestit ca era copil (prin 65-67) si zapada era cat casa, intr-o comuna din Dobrogea. Ea se dadea cu sania de pe acoperisul casei, se vedeau doar varfurile copacilor. Din casa iesise pe geam, si sapase impreuna cu bunica tunel pana la animale. Ah..si bunica era femeie singura, fara barbat si nu mai venea armata in ajutor si acum daca mai traia saraca era la fel de razvratita ca si femeia din articol!
ce ne spui tu e ca suntem tot in anii 60 nu vine nici drak sai dezapezeasca pe aia statul nu are nici o indatorire in afara desigur de colectarea taxelor nu ai dat niciodata la lopata dar vorbesti uite de aia vor tinerii sa plece din tara cas prea multi prosti care vorbesc fara sa gandeasca
Pe langa faptul ca nu mi se pare normal ca autoritatile sa nu faca nimic si oamenii sa trebuiasca sa se descurce singuri, blocati fiind intr-o casa acoperita de 4-6m de zapada, nu se ia in calcul in acest articol o mare diferenta fata de anul 1954, si anume faptul ca zona rurala a zilelor noastre este caracterizata de o populatie imbatranita.
Se mentioneaza in aticol ca fratele cel mare care avea 19ani a participat la dezapezire. Dar cate case mai au astazi un tanar in forta care sa aiba conditia fizica necesara ca sa dea la lopata cantitati imense de zapada? Foarte putine! Cu totii avem bunici la tara. De exemplu, in satul bunicului meu, la 50 de case, gasesti doar 3 la care copii sa nu fi plecat la oras. Cum sa poata bunicul meu de 85 de ani, care mai este si bolnav, sa dea la lopata tone de zapada?
Si multi din acesti batrani mai sunt si bolnavi, si la fel de multi nici macar nu au bani suficienti pentru medicamente.
Este foarte usor sa spunem ca oamenii de la sat sunt lenesi si stau in casa la caldura in timp ce altii curata zapada. Dar intrebarea de baza este: ar fi putut s-o faca? Sub zapada respectiva se gaseste agoniseala lor de-o viata. Chiar credeti ca ar lasa-o acolo daca ar putea face ceva? Eu nu cred. Chiar credeti ca ar lasa sa se darame acoperisul pe ei din cauza greutatii zapezii daca ar putea face ceva? Eu nu cred.
Si nu cred ca trebuie sa generalizam pentru ca am vazut si oameni care au iesit sa dea zapada afara. A facut cineva un estantion reprezentativ din care a reiesit ca cei in putere de munca sunt lenesi si stau in casa? Mi se pare ca se arunca prea usor cu vorbe si cu generalizari in ziua de astazi.
dragule, una din muierile care se plangea ca ce se face ea doar cu un salam la 4 copii, avea o manichiura impecabila, de un roshu care mi-a provocat invidie!!
eu personal nu inteleg cum se poate ca la tara fiind sa nu ai mancare in casa pt 2 saptamani…sau lemne…
Avand in vedere ca in ultimii ani, ca sa nu zic zeci de ani, iernile au fost destul de blande, oamenii aia aveau lemne cat considerasera ca le ajunsese si in alti ani. Plus ca nu au cerut lemne, sau cel putin eu n-am vazut… dimpotritva, spuneau ca ar vrea sa cumpere dar bineinteles, acum nu mai au de unde.
Cat despre mancare, nu vad de ce ar fi asa evident ca la tara sa ai provizii pentru nu stiu cate saptamani. Nu toata lumea isi permite sa cumpere o data 10 cutii de pate, mai ales ca au si ei magazine, nu locuiesc in desert.
Ce usor se arunca cu pietre in toti oamenii, doar pentru ca un specimen mai idiot si mai cu tupeu a deschis gura, spre deliciul reporterilor.
Nu stiam ca la tara principalul aliment e pate-ul.
Vai de tine
Vai de incapacitatea unora de a filtra anumite mesaje. Cand iei totul ca atare si nu vrei sa intelegi sau sa iti imaginezi mai mult, te blochezi pe un cuvant si gata, sari la jignit.
🙂
nu cunosc f multe despre anii 54..nici de cei din prezent..pt ca momentan nu sunt in tara..ma uit la stiri..si da..imi dau seama ca e multa mediatizare proasta..dar ma gandesc la un singur lucru..pentru ca imi doresc sa ma reintorc..pentru ca iubesc Romania..un lucru m.a marcat..si am invatat..si daca ar fi mediatizat ar fi cu totul o alta tara..in primul rand..credinta in Dumnezeu..adevarata credinta..nu traditii..si nuvela Popa Tanda..o lectie de viata pentru orice an..mileniu..
Atata ura si pentru ce. Se vede si dumeavoastra asemenea multora nu stiti ce inseamna sa dai la lopata pe frig….iti trebuie forta sa rezisti si 30 de minute in continuu. Incercati, va rog si va garantez ca va veti cere scuze. Cat de speriat trebuie sa fie un om care se trezeste inchis ca intr-un sicriu in propria casa, fara curent….in plus banii sunt asa de putini pe timpurile astea ca oamenii nu isi mai permit.Ce mai…acest articol arata imaturitatea persoanei care l-a scris. Pacat ca sunt unii care disemineaza informattia
Total de acord cu ANC. Comparatia nu este deloc elocventa. Pe vremea bunicii tale, in sate traiau si tineri. daca te-ai interesa macar putin, ai realiza ca structura demografica s-a schimbat semnificativ. Acum satele sunt caminele parintilor celor de la oras, batrani ramasi singuri.
Sa certi niste batrani de 80 de ani ca nu si-au sapat tuneluri prin zapada, mi se pare nu doar obraznicie, dar si chiar lipsa de suflet.
Te rog doar sa incerci sa ti-o imaginezi pe mama ta singura, acum in varsta de 70 de ani, blocata de cateva zile intr-o casa fara caldura, pe care zapada o depaseste. Cu aceeasi vehementa ai acuza-o ca este lenesa?
Este suficient ca nu putem sa ii ajutam, nu trebuie sa ii si certam.
Cred ca sunt cele scrise sunt scrrise pe buda. cred ca au fost scrise de buda. Esti varza mai dollores. Si tu si mama ta. voi sunteti cei care trebuie sa dispara ca aceasta tara sa o duca mai bine. Lacheilor, obedientilor, iobagilor plecati!!!!
..so true.. dar intr-o Romanie parasita, la propriu,..de tineri cel putin…iar acei tineri care au ramas isi baga etnobotanice in vena sau nu mai exista, transformati fiind in oraseni – „italieni”, „englezi”, „spanioli” nu mai ai ce sa comentezi sau ce sa-ti doresti…CAM CUM O VEZI TU PE BUNICA (SAU MAMA TA) DAND LA LOPATA IN ZAPADA DE 3 Metri? Nu neg faptul ca mai sunt si „aia in putere” care si-au facut tunel pan’ la crasma sa mai bea un rachiu, si care, cand or sa vin apele (dupa topirea zapezilor) tot acolo vor fi, eventual band rachiul in barci pneumatice (ca deh.. „au rude la Italia si i-a trimis bani”)…asa ca „SA VINA ARMATA SA NE SCOATA CA MURIM DE FOAME”!!! WEYY !!! TREZIREA!!! MACAR ASTIA..PUTINII TINERI CARE MAI EXISTATI IN ROmanica!!!.hai la lopata!!!
Fain bilet si mai ai si dreptate!
Le zici bine! 🙂
Foarte prost articol! Cum sa faci comparatie cu perioada razboiului? Cum sa faci comparatie intre 2012 si 1954, pana la urma? Fa comparatie intre Romania si alte state din Europa.