De ce a fost mai bine în iarna lui 54

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.

Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.

Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc și câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat. Era o gospodină care știuse să-și producă în bătătură tot ce trebuia familiei ei.

Și, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica și cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat niște tuneluri până la șură și până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale și să avem cu ce face focul. După câteva zile au reușit să sape un șanț adânc și până la poartă, dar acolo au făcut trepte ca să putem ieși pe drum, că zăpada era cât gardurile și pe drum. Și nenea ne-a făcut o sanie din niște crengi de salcâm și o scândură și ne-am dus să ne dăm cu sania”.

Seara când au revenit acasă mamaie încinsese soba care încălzea camera de dormit și bucătăria în același timp. În bucătărie soba se prelungea cu o plită. Nu aveau lemne, se încălzeau cu ciocanii și cocenii rămași de la vacă. După ce încingea bine soba și ăia ardeau, punea pe jarul rămas o tavă mare cu varză murată, tocată, cu untură, din care mâncau toți, cu mămăligă. La urmă, lapte acru și către dimineață probabil se grăbeau toți către șură, al cărei spate servea și drept budă. Tot ce se consuma era produs în gospodăria proprie. Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orășenilor să le ducă mâncare. Știau de cu toamnă că vine iarna și că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Așa era la țară, mamă, dar așa e și acuma, ăștia de urlă la TV sunt puturoșii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.

Pentru că, orășenii aveau altă grijă, nu să facă chete la chemarea iRealității. Trebuiau să facă planul în fabrici și uzine, pentru construirea comunismului și propășirea neamului, vezi bine. Prietenul mamei era în 54 maistru la o întreprindere din București. Își amintește că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ținuți oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului și am reușit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, așa era pe străzi, cum arată ăștia în poze, cu nămeții cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”.

Și la sat și la oraș oamenii știau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ține munți de ajutoare numai pentru el, și niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninși ai cetățenilor manipulați în războiul zăpezii. Deși nu credeam că o să ajung vreodată să spun asta, cred că principalele rele care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani sunt astea: televiziunea de știri și reporterul apocaliptic care transmite de la locul faptei.

Atitudinea de asistați pe care o afișează oamenii în așteptarea armatei, a primarului, a premierului, după ce Dumnezeu, pe care-l invocau în mod curent, le-a răspuns cu troiene, este rodul celor 20 de ani de democrație în care s-a demolat vehement munca patriotică, dar s-a păstrat ipocrit așteptarea intervenției paterne a statului. Înjurăm comunismul, vrem libertate, dar când dăm de greu înjurăm statul că nu e suficient de grijuliu cu cetățeanul.

Iar televiziunile se fac că nu văd nimic și nu învață nimic din ultimii zece ani de inundații și alte calamități în care, an de an, negreșit, se petrece același lucru ca acum – soldații construiau diguri sau dădeau la lopată, iar bărbații satului stăteau la cârciumă sau în poartă. Pentru că nimic nu aduce rating mai mare decât să înjuri autoritățile că nu ne fac, nu ne dau, nu ne ajută. Iar cultivarea în mentalul colectiv al acestei sintagme – autoritățile nu și-au făcut datoria – asigură păstrarea publicului captiv, prin perpetuarea generațiilor de asistați social pe care statul va trebui să-i ajute în curând să se șteargă și la cur, în regia și sub luminile reflectoarelor de la marile televiziuni naționale.

Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.

***

Un PS necesar (pentru unii) –  Atunci când am scris această postare nu am vrut să arăt nici că omenirea trăia mai bine în 54, nici că autoritățile noastre competente sunt demne de laudă. Am vrut să subliniez mentalități care îi împiedică pe oameni să evolueze, pentru că se încăpățânează să aștepte ceva de la un stat incapabil să-i ajute. Nu am scris (de data asta) și despre autorități nu pentru că ar fi fost fără prihană, ci pentru că nu era nimic nou de spus despre niște instituții care dau încă o dată măsura incapacității cronice. Până la urmă statul suntem tot noi. De ce am fi mai breji pe drumurile naționale, dacă în curțile proprii nu ne descurcăm? Dar oamenii ăștia, care azi se plâng de primari, că nu le-au dat suficiente ajutoare, ghici ce vor face la vară? Vor vota cu aceiași primari, pentru o pungă cu ajutoare. Sunt gata să pariez pe asta.

Celor care ați înțeles mesajul acestei postări vă mulțumesc pentru vizită, că ați citit și share-uit în număr copleșitor de mare. Vă mai aștept. Cei care nu rezonați cu acest punct de vedere, sunt sigură că veți găsi suficiente alte locuri unde se scrie pe placul vostru. Nu e nevoie să ne înjurăm pentru atâta lucru. Mai ales că nu ne datorăm nimic.

 

Tags: , , , , , ,

331 Responses to “De ce a fost mai bine în iarna lui 54” Subscribe

  1. Stefan Olaru 14/02/2012 at 12:53 #

    Nu sunt foarte surprins de reactiile unora dintre cei care au comentat la acest articol, este limpede ca multi vorbesc din auzite sau din ce se prezinta la TV, realitatea este putin altfel. Pentru ca activitatea imi permite, iarna stau in oras, iar din aprilie pana in octombrie stau la tara, pentru ca imi place si pentru ca lucrez mult mai bine de acolo, asa ca stiu bine cum se face pregatirea pentru iarna la tara.

    Oamenii au ramas „sinistrati” in mare parte pentru ca „nu se merita sa muncesti”, ca se gaseste la magazin, dar iata ca atunci cand e viscol magazinele nu mai primesc marfa. Taranii vara nu mai pun un strat de ceapa, morcov sau patrunjel, rosiile se maneaza sau trebuie udate des, vaca si porcul miros urat, gainile le mananca vulpea si oricum sunt pulpe congelate la magazin la 5lei/kg etc, deci „nu se merita”. Daca vara nu fac nimic, toamna nu au ce conserva si implicit iarna trebuie sa cumpere aproape tot.

    Femeile tinere de la tara nu stiu si nici nu vor sa invete sa faca o paine de casa sau un cozonac; paine, „panetone” si fursecuri sunt la magazin si nu e necesar, borsul si ciorba se inlocuiesc cu supe instant.

    Problema e ca nu cei batrani si neputiinciosi fac asa, ci aceia care sunt buni de munca, iar copiii lor urmeaza atent exemplul. Bineinteles, sunt si multe exceptii si acei oameni gospodari se descurca binisor in orice situatie si nu se plang nimanui.

    Si nu, nu e mai scump sa tii animale cum spunea cineva mai sus, e doar mai comod sa nu le tii. Sa tii 30 de gaini nu e mare efort si e suficient cat sa treci iarna, insa cunosc oameni de peste 80 de ani care cresc 3-4 vaci, porci, oi, pasari, nu au pensie deloc si nu se vaita la tv, ba chiar isi aprovizioneaza constant si copii plecati la civilizatie.

    Sper ca intamplarile din aceste saptamani sa le aduca aminte multora ca „iarna n-a mancat-o lupul” si ca e de bun simt sa ai in camara niste faina si conserve si in magazie niste lemne care sa-ti permita sa supravietuiesti o perioada. Daca vor astepta in continuare sa vina primarul, guvernul sau presedintele sa le faca partie prin zapada si sa le amestece in mamaliga vor fi la fel de „sinistrati” si la anul.

  2. Andrei 14/02/2012 at 13:03 #

    Doamne, Doamne….nu ai sa vezi asa ceva…pai comparam neo-stalinismul din 54 cu ce se intampla in 2012? Vai si amar…

  3. dana 14/02/2012 at 13:08 #

    Ca sa tii animale ,sa ai provizii ,sa ai rasaduri ,sa ari ,sa sapi, sa faci paine etc iti trebuie multi bani,e simplu sa spui cu fundul intr-un fotoliu de la oras ca oamenii sunt lenesi.Cand lumina si apa ,gazele s-au scumpit asa mult de unde credeti ca au oamenii de la sate bani ?Articolul acesta comandat in ton cu injuraturile liderilor portocalii la adresa oamenilor de la sat arata cat de jos poate sa ajunga presa platita .

    • andrei 14/02/2012 at 13:37 #

      Dana, daca nu au bani, de ce toate casele de la tara au atarnate antene digi tv, dolce etc….?

    • hatru 14/02/2012 at 13:59 #

      Exact. Ca sa tii animale, sa ai o mica gradina iti trebuiesc bani. Ca sa stai pe coada nu-ti trebuie decat tuica si tigari. De mancare tre sa ne dea statul, ca d’aia-i stat. Carciumile sunt pline, pamantul parloaga, bautura fara bataie si bataia fara cutit/topor sunt ca nunta fara lautari. Si intre doua tuici injuram guvernul ca nu ne da. Ca sa nu mai zic ca femeile au inceput sa bea mai tare decat barbatii.

  4. NV 14/02/2012 at 13:27 #

    pppfff….mi-a crapat monitorul de la atata basism :))))

    • QW 14/02/2012 at 14:20 #

      ghici?! lumea nu se imparte intre pupincuristii lu’ Basescu si lingaii lu’ Voiculescu; mai sunt si oameni care au creier si-l folosesc! si astia nu sunt de parere ca tot ce descrie un alt roman si nu e conform cu ineptiile lu’ Diaconescu, Realitatea TV samd e pro-Basescu! pana la urma voi posta comentariul…desi nu meriti, ca nu vei intelege, la tine existenta (sau perpectia?)e mult prea redusa … da’ ma gandesc ca… e bine sa stie si cine a scris articolul si cine mai intra pe aici ca nu suntem toti rupti de creier!

  5. strumfa bucatareste 14/02/2012 at 14:12 #

    ai foarte mare dreptate, tot asta ziceam si eu, stam si ne plangem de mila. Caz concret, eu imi deszapezesc locul de parcare, dau la lopata si vine puturos, care da 2-3 ture de bloc si pandeste sa plec din parcare, ca sa-si vare masina. La servicu la fel, dau la lopata si vin 3 barbati si se uita la mine, mai si comenteaza si pleaca….e mai usor sa te uiti, decat sa faci ceva. E PLINA TARA DE PUTUROSI.

  6. voda dreaqu 14/02/2012 at 14:13 #

    Bine spus. Aprob si sunt de aceeasi parere, puturosii si betivii stau in birt desi sunt in putere, iar batranii de peste 65 de ani singuri, fac si ei cat pot in ograda lor, dar e strigator la cer chiar si batran sa urlii si sa te plangi la autoritati ca nu ai lemne de foc. Stau si ma intreb daca nu ai macar lemne de foc, ce ai facut tot anul cum te-ai pregatit tu Roman harnic si constiincios de altadata, sau te-ai lenevit in cel mai mare pacat si ai asteptat asemeni unui sarman handicapat cu mana intinsa un ajutor de departe. Treziti-va cu totii constiinta si faceti-va singuri bucatica si asa o sa prosperam cu totii ca un adevarat intreg. Numai bine.

  7. Ana 14/02/2012 at 14:17 #

    Cata dreaptate ai.

  8. dumitru 14/02/2012 at 14:19 #

    Dotorita comunismului romani nu mai sunt cei din perioada anilor 50 .Copii de mici erau invatati cu munca,dupa mutarea fortata la bloc ei nu mai stiu sa faca nimic.Parinti lor invatati cu munca vazind ca nu erau renumerati dupa munca ci dupa pile relati si cunostinte s-iau pierdut drgostea de munca in favoarea ploconului.Dadeai 5 kg de vin si erai pontat o saptamina.Ei se faceu ca ne platesc noi ca muncim .Odata cu nationalizarea si colectivizarea a disparut si simtul propietati care a dus la dezvoltarea hotiei :las-al sa fure ca nu fura dela noi, daca nu-l prinde miine incercam si noi.In acea perioada cei din mass-media se aflau in faza de scolarizare in arta manipulari a deziformari cu ajutorul caruia sa format omul nou .Mincinos,puturos si hot

  9. strumfa bucatareste 14/02/2012 at 14:25 #

    si pt ca am vazut anumite comentarii vreau sa completez si eu. Vin de la tara si pot sa zic ca pt a avea in o gradina lucrata si cateva animale si pasari in ograda, nu inseamna multi bani. Am dat toata gradina la harlet in fiecare toamna (nu e musai sa ari cu plugul daca n-ai bani) sa ai rasaduri strangi seminte din legumele facute in vara, pasari iti tii de prasila…sunt metode ieftine de a te autogospodarii, e veche metoda de cand lumea, dar e mai usor sa strigam si sa ne vaicarim

  10. xxx 14/02/2012 at 14:25 #

    Iti doresc tie si intregii tale familii sa prindeti o iarna de asta intr-un catun, cu zapada pana la cosul casei, fara lumina (naturala sau artificiala), cu fantana acoperita (apa curenta nu e acolo, sa stii). Iar foc sa faci in soba (nu e nici incalzire centrala) doar daca esti sigur ca ai destul oxigen de impartit cu lemnele aprinse (oxigenul intretine arderea). A, desigur, iti doresc sa va prinda aprovizionati pentru exact atatea zile (saptamani) pentru cate veti sta sub zapada (care se va topi si va produce inundatii catastrofale – asta daca „lenesii” astia care au stat 2 saptamani sub zapada, flamanzi si inghetati, facandu-si nevoile acolo in casa, la 70-80 de ani nu isi vor cara zapada din ograda pe camp cu… galetile (caii si celelalte animale le-au murit in grajd, unica lor sursa de venit). A, sa nu cumva sa uiti sa-ti platesti impozitele statului care are indadorirea, conform celor spuse de tine, sa administreze banii stransi si sa-i cheltuiasca pe… nu stiu, ajuta-ma tu! Sa ne vedem iarna viitoare asa cum sper („neisterizata la camera” si „neasistata social”). Asa sa-ti ajute zeul tau, Baselu’!!!

    • Alina Urdea 14/02/2012 at 18:24 #

      corect, bine zis!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.