În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.
Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.
Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate în zăpadă, ca acum. Mamaie era văduvă de război, cu trei copii, dar avea vacă, porc și câteva oi. Mama zice că nu era nici bogată, dar nici cea mai săracă din sat. Era o gospodină care știuse să-și producă în bătătură tot ce trebuia familiei ei.
Și, a venit armata? o întreb eu. „Nu, mamă, n-a venit nicio armată, mămica și cu nenea (fratele cel mare care avea 19 ani) au săpat niște tuneluri până la șură și până la grajd, ca să putem să dăm de mâncare la animale și să avem cu ce face focul. După câteva zile au reușit să sape un șanț adânc și până la poartă, dar acolo au făcut trepte ca să putem ieși pe drum, că zăpada era cât gardurile și pe drum. Și nenea ne-a făcut o sanie din niște crengi de salcâm și o scândură și ne-am dus să ne dăm cu sania”.
Seara când au revenit acasă mamaie încinsese soba care încălzea camera de dormit și bucătăria în același timp. În bucătărie soba se prelungea cu o plită. Nu aveau lemne, se încălzeau cu ciocanii și cocenii rămași de la vacă. După ce încingea bine soba și ăia ardeau, punea pe jarul rămas o tavă mare cu varză murată, tocată, cu untură, din care mâncau toți, cu mămăligă. La urmă, lapte acru și către dimineață probabil se grăbeau toți către șură, al cărei spate servea și drept budă. Tot ce se consuma era produs în gospodăria proprie. Nu aveau nevoie nici de armată, ca să-i deszăpezească, nici de solidaritatea orășenilor să le ducă mâncare. Știau de cu toamnă că vine iarna și că trebuie să se asigure cu provizii ca să reziste pe cont propriu. „Așa era la țară, mamă, dar așa e și acuma, ăștia de urlă la TV sunt puturoșii satului, dacă nu au ei ce mânca!”.
Pentru că, orășenii aveau altă grijă, nu să facă chete la chemarea iRealității. Trebuiau să facă planul în fabrici și uzine, pentru construirea comunismului și propășirea neamului, vezi bine. Prietenul mamei era în 54 maistru la o întreprindere din București. Își amintește că atunci au dormit o săptămână în fabrică, în sala de mese, ca să fie siguri că vor face planul. „Au fost ținuți oamenii în uzină, că dacă plecau acasă nu mai ajungeau înapoi. Dormeam în sălile de mese, ni se aducea pâine cu rucsacul de la Bariera Vergului și am reușit să facem planul, în ciuda înzăpezirii. Da, așa era pe străzi, cum arată ăștia în poze, cu nămeții cât tramvaiu, dar nu se văita nimenil!”.
Și la sat și la oraș oamenii știau ce aveau de făcut. Nu se revolta nimeni non-stop la televizor că primarul ține munți de ajutoare numai pentru el, și niciun om politic nu plângea demagog pe umerii ninși ai cetățenilor manipulați în războiul zăpezii. Deși nu credeam că o să ajung vreodată să spun asta, cred că principalele rele care i s-au întâmplat României în ultimii 20 de ani sunt astea: televiziunea de știri și reporterul apocaliptic care transmite de la locul faptei.
Atitudinea de asistați pe care o afișează oamenii în așteptarea armatei, a primarului, a premierului, după ce Dumnezeu, pe care-l invocau în mod curent, le-a răspuns cu troiene, este rodul celor 20 de ani de democrație în care s-a demolat vehement munca patriotică, dar s-a păstrat ipocrit așteptarea intervenției paterne a statului. Înjurăm comunismul, vrem libertate, dar când dăm de greu înjurăm statul că nu e suficient de grijuliu cu cetățeanul.
Iar televiziunile se fac că nu văd nimic și nu învață nimic din ultimii zece ani de inundații și alte calamități în care, an de an, negreșit, se petrece același lucru ca acum – soldații construiau diguri sau dădeau la lopată, iar bărbații satului stăteau la cârciumă sau în poartă. Pentru că nimic nu aduce rating mai mare decât să înjuri autoritățile că nu ne fac, nu ne dau, nu ne ajută. Iar cultivarea în mentalul colectiv al acestei sintagme – autoritățile nu și-au făcut datoria – asigură păstrarea publicului captiv, prin perpetuarea generațiilor de asistați social pe care statul va trebui să-i ajute în curând să se șteargă și la cur, în regia și sub luminile reflectoarelor de la marile televiziuni naționale.
Da, a fost mai bine în 1954, mai ușor, pentru că oamenii nu uitaseră încă războiul, nu așteptau să le pice nimic din cer sau de la București, acceptaseră disciplina și munca pentru că erau singurele căi de reușită. Iar cei care se vor grăbi să mă înjure că sunt nostalgică după comunism, să se gândească un pic cum or fi reușit japonezii să se descurce cu toate calamitățile lor și chiar cu deszăpezirile alea spectaculoase cu care circulau filmulețe pe internet? Ăia nu sunt comuniști, sunt doar niște oameni pe care-i admirăm exact pentru munca, disciplina și onoarea de care dau dovadă.
***
Un PS necesar (pentru unii) – Atunci când am scris această postare nu am vrut să arăt nici că omenirea trăia mai bine în 54, nici că autoritățile noastre competente sunt demne de laudă. Am vrut să subliniez mentalități care îi împiedică pe oameni să evolueze, pentru că se încăpățânează să aștepte ceva de la un stat incapabil să-i ajute. Nu am scris (de data asta) și despre autorități nu pentru că ar fi fost fără prihană, ci pentru că nu era nimic nou de spus despre niște instituții care dau încă o dată măsura incapacității cronice. Până la urmă statul suntem tot noi. De ce am fi mai breji pe drumurile naționale, dacă în curțile proprii nu ne descurcăm? Dar oamenii ăștia, care azi se plâng de primari, că nu le-au dat suficiente ajutoare, ghici ce vor face la vară? Vor vota cu aceiași primari, pentru o pungă cu ajutoare. Sunt gata să pariez pe asta.
Celor care ați înțeles mesajul acestei postări vă mulțumesc pentru vizită, că ați citit și share-uit în număr copleșitor de mare. Vă mai aștept. Cei care nu rezonați cu acest punct de vedere, sunt sigură că veți găsi suficiente alte locuri unde se scrie pe placul vostru. Nu e nevoie să ne înjurăm pentru atâta lucru. Mai ales că nu ne datorăm nimic.
Domnule, felicitari pentru postare. Cineva trebuie sa le mai spuna adevarul verde in față! As semna ”o provinciala cu facultate” care are timp sa isi adune de la primele capsune pana la ultimele gutui cate ceva in camara cu toate ca avem si congelator si magazine. A fost un an manos. s-au gasit de toate in provincie la preturi moderate si fructe si legume. Este al patrulea an consecutiv in care gutuii rodesc bine. Pana la 58 de ani nu am vazut asa ceva. Din august am stiut ca va fi iarna grea, cand rodesc bogat gutui este semn de iarna serioasa. Ei nu rodesc mult an de an. dar am uitat sa citim semnele naturii!! Toata lumea se justifica acum ca nu ajunge timpul. pai, daca il pierdem la TV.
Ce se mira sinistratul ca mamaia avea o vaca,porc si cateva oi!!!!! bineinteles ca aveau cei gospodari ,…lenesii nu aveau nimic….In 54 aveam 10 ani,eram in Oltenia intr-un sat ,tatal meu a sapat un tunel de la usa casei pina la magazia cu lemne de salcim pregatite din toamna…focul se facea in soba si tot acolo mama a fiert cartofi pe care ii tineam in casa sa nu inghete…..Istericii ce apar le tv sunt niste lenesi,betivi,cersatori …..Daca nu era viscolul ,ei ce ar fi mancat….???? AU AVUT NOROC CA AU FOST INZAPEZITI SI AU MAI SCAPAT DE FOAME……
In România nimeni nu mai vrea sa lucreze, și asta nu e de mirat luănd în considerare salariile pe care primim cu toții. Dar fără muncă nimic nu va fii mai bine și asta ar trebui să intre în capul fiecăruia. Toți vrem să trăim mai bine, și e bine să avem așteptări de la autorități, dar toate țăriile au trecut prin ce trecem noi acum, și drumul e lung până să devenim „civilizați”. Cred că ar trebui să lucrăm și pentru ținte comune organizați, nu numai pentru buzunare induvuduale.
Daca ar avea mai multi curajul sa spuna aceste lucruri…
Din pacate televiziunile bocesc in cor, dar nu am vazut pe nici un post vreun mesaj mobilizator sau o emisiune informativa care sa-i invete pe oameni ce trebuie sa faca in momentul in care se anunta o avertizarire meteo. Oamenii aceia, nu spun ca nu au greutati, dar nu e apocalipsa si nu trebuie incurajati sa se puna pe jos sa se vaite si sa stea cu mana intinsa chiar daca au, chiar daca nu au. Noi cumparam lapte de la o femeie dintro localitate dinspre Giurgiu. Duminica de acum doua saptamani nu a putut veni din cauza drumurilur, dar alataieri a venit la piata si intreband-o cum si daca se descurca ne-a spus ca e bine se descurca, are zapada de 4 m in curte, da’ a bagat-o mai itai in casa, ca sa poata iesi, au facut poteci pana la animale, la provizii, a adus-o nepotu-so pana la drum gu galetile de branza si lapte si merge inainte ca ,, e iarna, mama, ce sa facem, trebuie sa ne descurcam”… Dar oamenii au fost invatati timp da 20 de ani sa stea sa intinda mana.
,,Doamna” careia nu-i jungeau doi carnati sa-si hranesca familia, ii injura pe cei care au impartit ajutoarele ca nu i-au dat mai multe, ca aveau acolo si nu i-au dat si ei ,,foi de dafin”…
Stimate cetatean, v-as intreba: cate ore de munca voluntara ati prestat in ultimii 20 de ani de democratie ? V-as mai intreba de asemenea: in ultimele 30 de zile cate lopeti de zapada ati miscat in folosul comunitatii? Imi imaginez ca ati fost deosebit de ocupat cu aniversarea rudelor si cu elogiul harniciei acestora si desigur ati pierdut din vedere nivelul pensiilor si varsta multora din cei asupriti de vreme si de vremuri. Nu v-as dori sa traiti o drama similara si cel mai probabil nici nu se va intampla asta dat fiind felul in care va faceti meseria, dar pret de 60 de secunde faceti un efort de imaginatie si intrati in papucii unei pensionare de la tara, de 80 de ani, cu pensie de cateva sute de lei , din care jumatate este cheltuita pe medicamente. Va urez succes!
Nu e vorba aici de munca voluntara. Ci de faptul ca cine poate trebuie sa se ajute singur, nu sa astepte armata sa-l dezapezeasca. Iar toate ajutoarele alea ar fi trebuit date contra cost. Nu avem paine pentru ca suntem inzapeziti. Daca nu era zapada am fi putut cumpara. OK, ti-am adus paine ca sa ai de unde cumpara.
Bun articolul, felicitari. Corecteaza doar in ultim fraza cacofonia (sper sa nu o iei in nume de rau)
„vă mulțumesc că ați venit”
multumesc ca = cacofonie ? amice ia cartile de gramatica in brate si cufunda-te in tacere
acum sa trecem la lucruri serioase. stii ce omiti tu in toata propaganda asta capitalista de rahat a ta ? ca in 54 cand era bunica fata, bunica….. ERA FATA, si inca locuia la tara. acum cati tineri mai sunt prin sate ? ai tai probabil stau la oras sau oricum, undeva unde au fost feriti, dar daca maica’ta care zici ca are 70 de ani ar fi fost practic ingropata la 5m sub zapada, fiind singura in casa. ce mai ziceai ? da, din spatele monitorului, probabil aproape de un calorifer e foarte simplu sa arunci vorbe. stiam asta deja, ne-au invatat cei de la putere chestia asta de multi ani. dar daca nu ai fost acolo habar nu ai. si te inteleg, fiind capitalist convins esti automat si ignorant, dar studiaza putina demografie inainte sa mai faci posturi d-astea si vezi cum s-a migrat in romania si cam ce medie de varsta a ramas in sate
Esti pe langa subiect. Apreciez acurateatea povestirii, a descrierii acelor ani. Erau cateva Steagu Rosu, niste masini rotunjite, si alea abia mergeau. Cateva Tatre grele care nu faceau fata. in rest, lopata si speranta ca va fi mai bine .
Asa a fost trecutul, nu altfel .
Comparatia cu anul 1954 nu-si are rostul. Se spune ca oamenii atunci aveau provizii, ieseau afara cu mic cu mare de deszapezeasca, si acum s-au prostit. Lepre au fost intotdeauna in tara asta si vor ramane asa, insa nu poti sa ai pretentia ca sate golite de tineri care au plecat in Italia si Spania sa infrunte singure vremea. Oamenii batrani nu au din ce sa-si intretina animale ca nu mai este nepotul, copilul, varul care sa dea o mana de ajutor. O vaca nu creste singura, iar la 80 de ani multi batrani vand vaca cu lacrimi in ochi si lasa batatura goala ca nu mai pot ingriji singuri o gospodarie gandita pe vremea cand oamenii aveau copii multi si toti stateau pe langa casa. Exemplul cu norma din fabrica, e iar aberatie. Pai pe vremea aia cine intraznea sa plece acasa daca partidul spunea sa muncesti?
Analogia in anul 1954 in zilele noastre e deplasata total. Numai cine a fost la „tara” doar ca vizita la vre-o pensiune poate sa-i condamne pe oamenii aia ca n-au facut fata singuri iernii.
Cu mici exceptii – batrani bolnavi, imobilizati, oameni extrem de saraci – sinistratii Romaniei nu prea au scuze. Dar inca o data ni se potriveste al naibii de bine atitudinea de Miorita care-si accepta soarta in loc sa faca ceva.