4 martie, viața de după

Cele trei vieți ale doamnei Lavinia Băcanu-Piso, o profesoară oarecare de chimie.

Aș fi uitat de 4 martie 1977, așa cum ne place la toți să uităm, dacă nu aș fi văzut aseară la TVR emisiunea „Profesioniștii” în care Eugenia Vodă a avut-o ca invitată pe Lavinia Băcanu-Piso. Inițial mă gândisem că o să găsesc pe site-ul TVR sau măcar pe site-ul Eugeniei Vodă înregistrarea, și să v-o recomand. N-avem norocul ăsta. Site-ul TVR e varză , iar pe site-ul doamnei Vodă nu a fost postată încă emisiunea. Promit că o să urmăresc când apare, ca să vă fac atenți.

Update: Iată și înregistrarea.

De ce m-a impresionat povestea doamnei Piso de aseară? O femeie de aproape 80 de ani, drăguță, cu niște ochi sclipitori și un optimism pe care nimeni nu l-ar înțelege dacă i-ar cunoaște viața. Fostă profesoară de chimie, venită din Ardeal în București, după ce și-a îngropat primul soț mort  într-un accident de mașină, la doar 5 săptămâni după ce ea născuse al doilea copil. A luat viața de la zero, și-a crescut singură cei doi copii, s-a recăsătorit pentru scurtă vreme cu un altul, dar căsnicia nu a durat. În martie 1977 s-a internat în spital pentru o problemă de sănătate, chemându-și părinții din Târnăveni ca să stea cu copiii la București. A venit cutremurul, blocul în care locuia s-a dărâmat. Să ascultați cum povestește ea episodul acela. Firesc, senin, totuși cu un nod pe care-l simți în gâtul ei, ca și al tău, să-i vedeți ochii și să vă imaginați cum o fi fost, să te trezești peste noapte într-o cămașă de noapte și un halat de molton de spital, așteptând cu zilele în fața mormanului de moloz care era fostul tău bloc, să-ți dezgroape cineva părinții și copiii. Cum i-a văzut ultima dată în viață pe 1 martie, apoi câteva zile mai târziu, la morgă, întinși pe niște cearșafuri, și cum nu poți uita, toată viața, expresia de pe chipul tatălui tău în clipa morții.

Doamna Piso avea 42 de ani atunci. Era a doua oară când lua viața de la zero. Poate mulți dintre noi am fi renunțat. Ea a continuat să predea, a luat antidepresive și s-a luptat să meargă mai departe. De ce? „Pentru că viața merită trăită și fiecare zi în care te trezești și vezi răsăritul este o fericire!”.

S-a recăsătorit în 1980, a mai avut 19 ani buni într-o a treia căsnicie, finalizată tot cu o moarte prematură: soțul a făcut hepatita C dintr-o seringă nesterilizată, apoi ciroză. Acum face naveta între Târnăveni (unde are mormintele părinților și ale copiilor ei), Constanța (unde e îngropat primul soț) și București unde e îngropat al treilea și soacra. Eugenia Vodă a cunoscut-o pe doamna Piso într-un tren.

Au mai vorbit despre bulinele roșii de pe clădirile de azi și despre uitare. Despre cum oamenii uită și preferă să creadă că lor nu li se va putea întâmpla așa ceva. Doamna Piso a spus că nu a trecut o zi de atunci, să nu-și amintească de copiii ei, să și-o imagineze pe fiica ei călare pe un cal (așa crede ea că ar fi ajuns să-și facă meseria, dacă ar fi trăit, undeva la țară)… dar tot timpul își mai amintește și de mama ei, care-i spunea „mută-ți gândul!”. Ori de câte ori cădea în melancolie. „Tata spunea că obstacolele sunt date omului pentru a le depăși și mai spunea că trebuie să-ți alegi meseria cu drag, pentru că petreci în ea trei sferturi din viață. Pe mine meseria, predatul m-a ajutat să merg mai departe”.

Lavinia Băcanu-Piso recunoaște că de multe ori s-a întrebat de ce i s-au întâmplat ei toate astea, dacă plătește pentru păcatele cuiva dintre strămoșii ei? Dar spune că nu crede în chestiile astea. Și totuși, nu poți să nu te întrebi câteodată, de ce?

 

Etichete: , , , , ,

23 comentarii la “4 martie, viața de după” Subscribe

  1. Motanul Revoltat 04/03/2012 at 16:15 #

    ” Și totuși, nu poți să nu te întrebi câteodată, de ce?”
    Asta-i viata!

  2. Teo din Iasi 04/03/2012 at 16:26 #

    Impresionant! Chiar și prin felul tau de redactare…

  3. Ioana 04/03/2012 at 16:53 #

    Sunt de acord cu Motanul, nu poti gasi scopul, poti doar intrevedea cauzele. Si cred ca e necesar din cand in cand sa uitam de alea rele (sa le lasam in spate), ca sa putem merge inainte.

    Toata admiratia pentru Doamna de care vorbesti.

    • Dollo 05/03/2012 at 16:59 #

      Da, măi Ioana, dar în cazul de față crezi că există cauze? Sau în orice alt caz similar?

      • Ioana 05/03/2012 at 19:18 #

        Cauzele de care vorbesc sunt cele naturale: boli, cutremure si restul. Un fel de „asta este”, non-fatidic ci doar ilustrativ.

        La intrebarea „de ce ninge” poti da doar explicatia naturala, cu apa si temperaturile, restul sunt confabulatii menite sa ne satisfaca dorinta de a vedea un rost altul decat cel care e in ordinea lucrurilor, si care tine de tot felul de „coping mechanisms”.

  4. Corina 04/03/2012 at 19:08 #

    „Asa cum ne place TUTUROR sa uitam” nu „la TOTI”.
    Dollo le-o fi zicand bine, nu ma pot pronunta, nu am citit nimic, insa la scris mai sunt aspecte ce pot fi imbunatatite.

    • mircea 05/03/2012 at 10:57 #

      Asa-i.
      „Si ne iarta noua gresalele noastre
      Precum si noi iertam gresitilor nostri”
      Daca n-ai citit NIMIC, de unde stii ca mai sint aspecte ce pot fi imbunatatite?

    • Dollo 05/03/2012 at 16:58 #

      Corina, eu zic, nu spun 🙂

  5. Mihaela 04/03/2012 at 19:37 #

    Emisiunea e in reluare joia.

  6. Niki 04/03/2012 at 19:54 #

    Emisiunea o sa apara in cele din urma si pe site-ul TVR dar ceva mai incolo ca doar nu ne grabim, nu? Deocamdata, in sectiunea dedicata emisiunilor inregistrate, cea mai recenta editie Profesionistii e cea din 3 februarie http://www.tvr.ro/inregistrari.php?id=Profesionistii … cu Eugenia Voda

    • Alex 04/03/2012 at 23:47 #

      Am remarcat ca emisiunile Profesionistii , cele noi , adica premierele, apar intotdeauna pe site-ul http://www.eugeniavoda.ro, in saptamina imediat urmatoare difuzarii pe tvr1. Deci si interviul cu Lavinia Bacanu Piso va fi postat la Emisiuni, Domenii diverse, in cursul acestei saptamini.

    • Dollo 05/03/2012 at 16:58 #

      Da, acolo ajunsesem și eu. Nu e prima dată când TVR nu știe să-și promoveze interesul

  7. alexis 05/03/2012 at 16:40 #

    am citit pana aici ” ne place la toi sa uitam” , dupa care m-am gandit ca nu tuturor ne-a placut limba romana in scoala, pa-pa, tai-tai

    • Dollo 05/03/2012 at 16:56 #

      Mai departe nici nu contează, e bine că ai surprins esențialul, din primul rând 😉

  8. mixy 05/03/2012 at 19:53 #

    Mneh… de ce? pentru ca asa spun si batranii, ca „Dumnezeu nu da decat celui ce poa’ sa duca…”
    In alta ordine de idei:frumos articol !

  9. shopgirl 08/03/2012 at 19:31 #

    incerc sa inteleg cum a putut continua.Cum s-a intamplat de nu a luat-o razna.

  10. Lucian 11/03/2012 at 01:36 #

    cred că poţi da update articolului http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/lavinia-bacanu-piso

    • Dollo 11/03/2012 at 08:49 #

      mulțumesc 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!