M -am trezit de pe la 7.30, după ce Toshiba a răsturnat o doză de bere goală lăsată de cu seară pe o masă. Doza s-a rostogolit cu zgomot pe parchet și gata somnul. La bucătărie, în lumina trandafirie a zorilor, albul frigiderului prezenta niște urme deranjante de degete, imprimate acolo de-a lungul timpului, cu o frecvență de câteva ori pe zi, mai ales în dreptul zonei de deschidere a ușii. Înmuind buretele de vase în apă și un strop de Cif, constat că nici chiuveta nu se simțea mai bine, și decid că are și ea nevoie de o curățare minimă. Clătind apoi ușa de la frigider îmi pică ochii așa, nu știu prin ce minune, pe aragazul stropit cu grăsime de la ultimă „găteală”. Dacă tot sunt la capitolul curățat, hai s-o fac și pe asta. Și știți ce înseamnă să te apuci să speli aragazul, nu?
Uite așa s-a scurs ora. Se făcuse aproape 9.00, și nu luasem o gură de cafea. La cafea merge și niscai suc de portocale. O pungă cu două kile de portocale și vreo 4 grapefruit-uri așteptau și ele prin zonă, de vreo două zile, să li se găsească un rost. Dacă e bal, bal să fie, zic, așa că am mai petrecut juma de oră la storcător, după care am refăcut „cosmetica” chiuvetei, mozolită între timp de cojile portocalii rezultate din stoarcere.
Per total am făcut înviorarea de o oră jumate, aproape două, în acest fel gospodăresc neașteptat pentru o dimineață senină de sâmbătă. Și tocmai când mă îngrijoram mai tare pentru sănătatea mea mintală, de femeie de 42 de ani care se trezește cu noaptea în cap ca să spele aragazul și frigiderul de urme de grăsime, văd poza asta în Der Spiegel. Vă spun, m-a venit inima la loc. Păi dacă femeile astea n-au avut altă treabă decât să pună în pom 10.000 de ouă pe care le-au vopsit în prealabil (și ceva mă face să cred că le-au și golit de conținut), iar după asta arată așa de împlinite (uitați-vă ce fețe au) înseamnă că eu nu sunt o femeie disperată, ci doar o crizată midle age, din cauză de lucrare în engleză pe care trebuie s-o predau zilele astea, și de care nici nu m-am apucat. Nu știu cum, înainte să pun deștele pe tastatură, îmi găsesc întotdeauna câte un colț de casă de dereticat. Deci am o scuză, nu sunt chiar dusă 😉
* Ah, și ai naibii ăștia de la Spiegel au denumit poza „Egg stasi”. Detectez o urmă de malițiozitate masculină în denumirea asta, nu vi se pare?
** Și da, la ora asta (11.30 a.m.) Toshiba doarme pe balcon, la soare, că s-a trezit devreme 😀
*** În numărul ăsta Der Spiegel sunt și niște poze frumușele cu sora vitregă a lui Knut, care tocmai și-a făcut debutul de mică vedetă la Zoo Berlin. Merită să vă aruncați un ochi pe ele, așa de week-end, dacă tot am dat-o în diverse.
…Dollo,tu ni te prezinti noua mai mereu ca fiind o creatura singulara,in care barbatii sunt amintiti doar asa….in treacat,ca fiind parte din decor..(apropo,partenera de viata ti-i doar matza??..)…hai…urmatoarea disertatie sa fie despre barbatul (ii) din viata ta…hai scrie,iti va creste si traficul…:)
Daniel, e doar interesul tău, nu al tuturor 😉 Dacă mergi mai în spate pe blog o să găsești și referiri la alte persoane de prin casă. Dar ele nu spală aragazul 😉
…mda…esti femeie,deci intretii misterul,ca sa sporesti vraja…stiiiiim….insa fac apel,pe aceasta cale sa fiu sustinut in „demersul” meu….dragi prieteni de p’aci….cereti sa vi se dea…fiind intr-o economie de piata (sic!)…trebuie sa ni se dea..pe principiul:cititorii „cere”….Dollo musai sa ne ofere…:)
da,da ,da,noi asteptam ,omul e o fiinta curioasa,un articol despre cel ce nu spala aragazul,ar fi chiar interesant daca ai da macar un pic la o parte din valul misterului…
Daca am ceva de facut la calculator (ceva care-mi place), fac radacini pana termin. Nu ma misc sa curat chestii, nu-mi trebuie sa mananc. Am stat odata si >24 ore aproape non-stop la un proiect, cu pauze doar pentru mers la baie.
well, când ai spălat ultima dată aragazul, ha? 😛
Cand m-am temut ca poate ma trezesc cu ai mei in vizita. Oricum nu-l folosesc aproape niciodata pentru altceva in afara de incalzit apa :-??
asta pare sa li se intample femeilor de peste 40 de ani.in anii trecuti nici nu coboram din pat pana nu venea cineva sa-mi aduca o cafea.acum la 8 dimineata e casa luna,inclusiv aragazul:))
Dacă la 40 e așa, ce ne așteaptă la 60?
la 60 ies la pensie,asa ca trai si viata nenicule,fata va fi mare,se va descurca si singura,asa ca la 60-dimineata cand ma scol/bag o bere de control…
da,da, cu siguranta ! asa zic si eu, dar tare mi-e teama ca la 60+ alergam cu nepotii la gradinita..
n-ar fi rau,eu chiar m-as bucura sa alerg cu nepotii la gradi iar la intoarcere sa…bag o bere de control,apoi sa ma apuc sa…spal si aragazul,important e sa fim sanatosi si in putere la 60 de ani,si asta inseamna sa nu ne stresam acum
imi permiti sa pun poza asta pe blogul meu daca mentionez ca am luat-o de la tine?cea cu ouale.
Vienela, poți s-o pui și fără să spui de unde, firesc e să dai link către Spiegel, că ei sunt autorii 🙂 Nu pretind drepturi de autor pe ce nu concep eu.
daca ai stii cat de tarziu am pus linkul spre Spiegel…ca de,la 41 de ani nu mai esti ca la 20…
ok.merci.probabil facem acum si pentru atunci.sau patim ca bunica mea,care se apleca sa ridice de pe covoare orice scama,oricat de mica ar fi fost.:))
vienela, maica-mea n-a ajuns bunica si inca n-are 60 de ani si tot practica sportul cu scamele. si s-a apucat de ceva timp. (daca stau bine sa ma gandesc, il practica si in tinerete).
oare din cauza ca n-am ajuns la 40 de azi m-am trezit acu’ 25 de minute si imediat cum termin de scris mesajul asta o sa ma plantez la televizor (tre’ sa justific si eu abonamentul de cablu cumva) sa vad campionatul mondial de patinaj artistic desi aragazul, frigiderul, chiuveta si chiar baia au nevoie de ceva curatenie. 🙂
nu-ti imagina ca eu fac in fiecare zi curatenie generala.dar ma apuca cateodata de la ora 5 harnicia.:-o si nu ma recunosc.mai ales de cand am blog,vai casa mea…
Presupun ca asta e viata si nu o sa devina mai buna, poate dimpotriva.
Duse sint zilele cind (poate) aveai parte de dragoste toata noaptea (sau poate o parte din ea) iar sambata nu faceai nimic decit sa dormi pana dupa pranza.
Macar ai facut ce ai avut tu chef sa faci, si nu din obligatie.
macar ai casa luna bec. lucrarea, daca n-ai chef sa te apuci de ea, nici n-o sa se scrie cu spor, asa ca mai asteapta. ma bucur ca mi-ai spus de ursuleatza 🙂
Draga Dollo, Imi permit ca ma alatur corului de cucoane care, daca au de facut ceva de care se tem (referate, lucrari, invatat pentru examene, samd), se apuca de altceva, care, vezi bine, nu suporta aminare (curatenie, cu precadere). Dar, din experienta proprie iti spun, si nu fac reclama mascata, o fac pe fata: ai nevoie in casa de un singur produs de curatat, si acela nu trebuie sa se cheme CIf, ci Cillit Bang. Jur, viata mea de gospodina s-a schimbat substantial de cind l-am descoperit (aragaz, frigider, vana, pardoseala, ceainic, oale, pahare, e bun la toate)…In rest, nu vreau sa comentez daca a avut vreun efect asupra vietii mele sexuale, si nici daca a influentat calitatea lucrarilor pe care le-am avut de scris (academice sau profesionale).
Mai e un adevar si in faza ca, dupa o curatenie de genul asta, nu stiu cum, dar ma simt mai bine cu mine – feng-shui-ul lucreaza, dar in acelasi timp lucreaza si ceilalti membri ai familiei (ciinele si sotul), sa imi dea de lucru mereu, sa nu cumva sa ramin fara motive de a ma simti mai bine cu mine…
Da, am testat Cilit Bang, ai dreptate, nu știu de ce am renunțat la el de la o vreme. De fapt știu, Cif era la promoție, lipit de sticla de Domestos pentru budă, așa că de asta am ales Cif. Dar nu e veșnic. Și fengșuiu meu se simte mai bine zilele astea 😉
Iti scriu acest mesaj in timp ce imi permit (pentru inca vreo cateva minute) sa savurez cafeaua care oricum s-a cam racit. pentru ca urmeaza o tura prin piatza si una mare de facelift pentru debara. sau debaralift. il aman de cateva zile, dar m-am hotarat, azi voi taia in debara vie 😀 cineva care si-a dat demisia spunea cat e de fericita sa umble aiurea, pe strazi, fara ceas la mana. ce-i drept, cinevul ala are doua saptamani avans fatz
a de demisia mea. si cred ca n-are nici debara. dar ma intreb de ce se-aduna atatea debarale si chiuvete murdare in casele oamenilor? 😀 sau poate trebuia sa-mi mai dau vreo cateva demisii pana acum, ca sa am timp sa ma plimb fara sa ma gandesc ca exista timp 🙂
Da, cunosc senzațiile pe care le trăiești. Vezi că la un moment dat o să vină și reversul. Ca freelancer ești ca drogat, când ești high, când ești în fibrilații. Dar sigur o să supraviețuiești 🙂