Fără cuvinte

Pentru că nu-mi găsesc deocamdată nici cuvintele, nici puterea să scriu despre tata, vă fac o descriere în imagini a ultimelor zile, în care v-am neglijat.

Sunt cam varză după ce am condus probabil peste 1300 de km zilele astea. Numai pe ploaie. Satisfacția a fost că am crescut în ochii mei (pentru că am fost în stare să conduc singură, fără incidente, atâta cale) iar părerea de rău a fost că locurile alea meritau mai mult decât o traversare cu 80-90 de km la oră, sub un cer plumburiu. Pe drum, ca să nu mă plictisesc, am luat autostopiști pe care i-am dus dintr-un sat în altul și mi-au povestit diverse. Mi-au mulțumit că i-am adunat din ploaie, și voiau să-mi ofere câte un leu-doi, ca la ocazie. Una mi-a zis că l-a cunoscut și pe tata 😉 O băbuță mi-a zis că am greșit drumul, dar n-am crezut-o. Abia după ce am lăsat-o acasă și am persistat în greșeala mea alți 20 de km i-am dat dreptate și m-am întors înapoi.

Pentru că nu-mi găsesc deocamdată nici cuvintele, nici puterea să scriu despre tata, vă fac o descriere în imagini a ultimelor zile, în care v-am neglijat. Povestea lui va vedea lumina ecranului ceva mai încolo. Deocamdată, cum vă spuneam și în postarea precedentă, a fost și o nuntă frumoasă, și un drum greu, dar frumos, și multă, multă, multă ploaie. De aia nici pozele nu sunt excelente.

Nunta & petrecerea

      

Drumul & destinația

      

Tags: , ,

16 Responses to “Fără cuvinte” Subscribe

  1. Ileana Camelia 30/05/2012 at 17:40 #

    Bine ai venit!

    • Dollo 30/05/2012 at 18:24 #

      Bine că v-am regăsit la locurili voastre 🙂

  2. Niki 30/05/2012 at 18:20 #

    Unchiul Versace e beton. Unchiul Armani era la sapa sau la coasa?

    • Dollo 30/05/2012 at 18:25 #

      Nu era nimeni la coasă, deși pregătiseră coasele, dar așteptau să stea ploaia. Unchiul Versace e cumnatul lui tata, unicul rămas în viață

      • Niki 30/05/2012 at 18:41 #

        Ce mi-ar placea sa astept sa stea ploaia vreo saptamana uitamndu-ma la televizorul ala!

        • Dollo 30/05/2012 at 18:46 #

          trebuie doar să dai la vacă 😉

          • Niki 30/05/2012 at 18:57 #

            Dau si la cal, oaie si capra (la gaini nu, ca miros urat).

  3. Om bun 30/05/2012 at 18:21 #

    Peisajele sunt fantastice,la fel si restul pozelor. Te indruma spre meditatie, sau cum ar spune unul: am ramas pe ganduri.

  4. Motanul 30/05/2012 at 18:21 #

    Poza cu nuntasul arătând dolarul îmi aduce aminte de o întâmplare la care am asistat personal. La o nunta la tara s-au nimerit in sat niște turiști francezi(aventurieri:). Au fost invitați la nunta, cinstiti, puși in capul mesei, etc. Dar la „strigat” au dat ceva maruntis, ca nuntasul din figura:). Au fost evacuați imediat de soacra mică cu toate „urarile de bine”(in româna, normal). :)). Celebra ospitalitate românească;)!

    • Dollo 30/05/2012 at 18:30 #

      Nu știau oamenii cât fusese tacâmul 😉

      • Motanul 30/05/2012 at 21:15 #

        Pai nimerisera din întâmplare in sat in ziua aia, nu venisera pregătiți de nunta(cred ca venisera cu niste ajutoare, prin 90). Oricum faza a fost superjenanta. Ca fapt divers, mirii au divorțat destul de urat mai târziu(soțul si-a lăsat nevasta si doua fete pentru alta).

  5. db 30/05/2012 at 18:42 #

    Ce frumos! m-a luat un chef de duca, ceva de speriat!
    Nasii sau vecinii nasilor ‘or pus barabule si ceapa!

    • Dollo 30/05/2012 at 18:45 #

      nașii, toată ulița aia până în deal e a familiei lor, sunt trei frați, fiecare cu câte doi-trei copii, fiecare cu casa și curticica lor. în zonă cam asta se face bine, ceapa, cartofii, vacile și oile

      • db 30/05/2012 at 21:49 #

        Care zona, mai exact?

        • Dollo 30/05/2012 at 22:19 #

          Poiana Teiului, Neamț

          • Gilbert 31/05/2012 at 04:45 #

            Iar zgândăreşti amintiri… 😉

Leave a Reply

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.