Sunt cam varză după ce am condus probabil peste 1300 de km zilele astea. Numai pe ploaie. Satisfacția a fost că am crescut în ochii mei (pentru că am fost în stare să conduc singură, fără incidente, atâta cale) iar părerea de rău a fost că locurile alea meritau mai mult decât o traversare cu 80-90 de km la oră, sub un cer plumburiu. Pe drum, ca să nu mă plictisesc, am luat autostopiști pe care i-am dus dintr-un sat în altul și mi-au povestit diverse. Mi-au mulțumit că i-am adunat din ploaie, și voiau să-mi ofere câte un leu-doi, ca la ocazie. Una mi-a zis că l-a cunoscut și pe tata 😉 O băbuță mi-a zis că am greșit drumul, dar n-am crezut-o. Abia după ce am lăsat-o acasă și am persistat în greșeala mea alți 20 de km i-am dat dreptate și m-am întors înapoi.
Pentru că nu-mi găsesc deocamdată nici cuvintele, nici puterea să scriu despre tata, vă fac o descriere în imagini a ultimelor zile, în care v-am neglijat. Povestea lui va vedea lumina ecranului ceva mai încolo. Deocamdată, cum vă spuneam și în postarea precedentă, a fost și o nuntă frumoasă, și un drum greu, dar frumos, și multă, multă, multă ploaie. De aia nici pozele nu sunt excelente.
Nunta & petrecerea
Drumul & destinația
Bine ai venit!
Bine că v-am regăsit la locurili voastre 🙂
Unchiul Versace e beton. Unchiul Armani era la sapa sau la coasa?
Nu era nimeni la coasă, deși pregătiseră coasele, dar așteptau să stea ploaia. Unchiul Versace e cumnatul lui tata, unicul rămas în viață
Ce mi-ar placea sa astept sa stea ploaia vreo saptamana uitamndu-ma la televizorul ala!
trebuie doar să dai la vacă 😉
Dau si la cal, oaie si capra (la gaini nu, ca miros urat).
Peisajele sunt fantastice,la fel si restul pozelor. Te indruma spre meditatie, sau cum ar spune unul: am ramas pe ganduri.
Poza cu nuntasul arătând dolarul îmi aduce aminte de o întâmplare la care am asistat personal. La o nunta la tara s-au nimerit in sat niște turiști francezi(aventurieri:). Au fost invitați la nunta, cinstiti, puși in capul mesei, etc. Dar la „strigat” au dat ceva maruntis, ca nuntasul din figura:). Au fost evacuați imediat de soacra mică cu toate „urarile de bine”(in româna, normal). :)). Celebra ospitalitate românească;)!
Nu știau oamenii cât fusese tacâmul 😉
Pai nimerisera din întâmplare in sat in ziua aia, nu venisera pregătiți de nunta(cred ca venisera cu niste ajutoare, prin 90). Oricum faza a fost superjenanta. Ca fapt divers, mirii au divorțat destul de urat mai târziu(soțul si-a lăsat nevasta si doua fete pentru alta).
Ce frumos! m-a luat un chef de duca, ceva de speriat!
Nasii sau vecinii nasilor ‘or pus barabule si ceapa!
nașii, toată ulița aia până în deal e a familiei lor, sunt trei frați, fiecare cu câte doi-trei copii, fiecare cu casa și curticica lor. în zonă cam asta se face bine, ceapa, cartofii, vacile și oile
Care zona, mai exact?
Poiana Teiului, Neamț
Iar zgândăreşti amintiri… 😉