Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.
Archive | iunie, 2012
Camil Petrescu fiul: între tata și raftul din bibliotecă
Fiul lui Camil Petrescu, scriitorul preferat al Elenei Udrea, se restabilește în România după 43 e ani petrecuți la New York. El povestește cum l-a cunoscut pe scriitor abia după ce a murit, prin lecturile obligatorii din programa școlară.
Un om valorează mai mult decât aurul pe care-l poartă?
Un mesaj frumos, irosit pe poporul care pune atâta preț pe aparențe, brand-uri, diplome și titluri. Roșia Montană se vinde bine, deocamdată, artistic
Experimentul Saramago
Citește cel puțin o carte de Saramago până la 1 septembrie și câștigi o întâlnire cu Dollo la clubul cărții 🙂
Fruit nazi
Toate piersicile alea moi și coapte au fost luate de babe la prima oră. Alea știu să vină la piață, nu ca bloggerii, la prânz…
Sânge și miștocăreală
Să li se dea foc celor patru case ale lui Năstase, să i se poarte căpățâna arogantă în vârful parului, prin Piața Victoriei, să i se surghiunească nevasta și copilașii undeva în mizerie. De ce mai cheltuim banii și răbdarea poporului cu justiția în România?
Pe patul de moarte
Greu de ales între cele două nevoi: nevoia de intimitate și poate egoismul omului aflat pe moarte, și nevoia familiei de a-l mai avea alături fie și numai pentru câteva secunde. Câți dintre noi am ști care e alegerea corectă? Despre obiceiul păzitul mortului și o carte grea, scrisă de William Faulkner
La ce mai sunt bune ziarele
La școala de jurnaliști se învață că nu e o știre când un om e mușcat de câine, ci invers. Acum nu mai e o știre că un politician și-a furat doctoratul, ci aia că un politician și-a obținut diplomele pe merit. Dar și știrea asta va fi dată de un ziar străin, că în România n-ar mai avea loc de țâțe.
Vuittoane de papură
Barcagiul fusese în Spania, dar n-a găsit de lucru așa că s-a întors. În Deltă măcar ai ce mânca. Bagi bățu-n apă și scoți pește. Până și ambulanța pleacă plină cu pește de la pacient. Avem (încă) o Deltă bogată cu oameni săraci.
Articles
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
-
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
-
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley W G S...
-
Laura V: Un pic de spice erotic :) Octavian Soviany - Vi...
-
Ady: elogiul mamei vitrege- mario vargas llosa. eventua...
Ce citim luna asta
