Acum un an, fix pe vremea asta, vă spuneam că am înregistrat primul câștig material datorită blogului. Era vorba de un câștig în natură, sub formă de săpun de casă, primit de la o cititoare sensibilizată de lupta mea cu mătreața. N-am scăpat de mătreață nici cu săpunul de casă, nici cu alte șampoane încercate de atunci. M-am resemnat oarecum, probabil că mătreața va fi singurul meu partener fidel până la moarte. Așa că va trebui să învăț s-o apreciez 😉
Tot cu ocazia aia vă făceam o promisiune de care, iată, mă țin. Că până fac milionul cu blogul (de bani, nu de cititori) o să vă informez de fiecare dată când voi câștiga ceva de pe urma lui. După aia mai vedem. E, uite că la un an distanță (și trei de când am pornit blogul – pe 5 august am împlinit 3 ani) a venit al doilea câștig material, de data asta în euro. Toocmai de dincolo de ocean, de la o cititoare româno-canadiană care a considerat că merit acest dar pentru că aș fi singura ei sursă de informații din țara natală.
Acuma, că sunt singura sursă mă îndoiesc, doar Internetul plin cu informații e la același click distanță ca și Dollo.ro, dar probabil că ea găsește în ce scriu eu suficiente lucruri cu care se identifică, date fiind vârstele noastre apropiate.
Inutil să vă spun că darul ei m-a luat pe nepregătite. Pe bune. Când fiul ei mi-a dat un plic „de la mama”, mă gândeam că e o scrisoare. Și mi se părea amuzant, că nu mai primisem de ani de zile o scrisoare scrisă de mână. Când am ajuns acasă și am văzut banii mi-a murit amuzamentul. Mi-a luat câteva ore să mă gândesc exact cum ar trebui să reacționez la așa ceva. Cinstit, mi-a fost rușine să primesc bani în plic, pentru … nimic până la urmă, de la un necunoscut cu care sunt puține șanse să ajung să mă întâlnesc.
Am sunat-o pe mama și am întrebat-o ce să fac. Mama, care nici acum nu pricepe exact cum le zic eu oamenilor despre rețetele ei, pe „Internetul ăla al tău”, a avut pentru prima dată o impresie bună și tangibilă despre acest instrument iluzoriu de comunicare. „Adică o femeie pe care n-o cunoști și n-ai vorbit niciodată ți-a trimis 150 de euro? Pentru ce?” Concluzia, totuși, a fost pragmatică: „Păi zi-i mulțumesc și gata, ce-o să faci acuma, doar n-o să-i trimiți înapoi!?”.
Până m-am coit eu ce să scriu, cum să scriu, mi-a scris tot ea. Ca să-mi explice. Și uite așa mi-a ușurat dilema. Ce mai, atâta dramă, ideea e că banii ăștia pică bine. Cinstit, chiar dacă în sinea mea mi-aș dori măcar să par o independentă, lucrurile în România și în freelancing în mod special merg ca dracu. Așa că nu pot decât să-i mulțumesc cititoarei și să-mi doresc să nu fie dezamăgită de prestația mea pe viitor.
Asta e una dintre chestiile la care mă gândesc atunci când îmi imaginez că cititorii mei, mai deștepți decât ăia ai unui cotidian, ar accepta să plătească un fee lunar pentru postările mele. E o sugestie care mi s-a făcut în ultima vreme. Dar teama mea e că după ce le spui oamenilor că sunt liberi să contribuie cu câte ceva într-un cont, pentru strădania artistului, ar începe să facă nazuri, să considere că nu postez suficient de des sau suficient de consistent. Pentru că de regulă astea sunt reproșurile pe care cititorii le fac ziarelor, atunci când e vorba să plătească pentru conținut: care conținut? întreabă ei, că jurnalismul e slab sau manipulator.
Prin urmare, încă nu sunt gata să renunț la ideea că avem o relație bazată pe oarecari afinități și mai puțin pe interese pecuniare. Noi, eu și voi, cititorii mei. Desigur că într-o lume ideală un scriitor ar trebui să trăiască din aprecierea transformată în bani a cititorilor. Dar noi nu trăim în lumea aia ideală. Iar la modul cum se mai face presă acum în România, de către oricine vrea să scrie, și din ce în ce mai mult pe gratis, mă tem că blogul va fi singurul loc în care voi putea să scriu. Deci îmi veți face o onoare dacă mă veți citi în continuare.
P.S. Azi îi spuneam mamei că mi-ar mai trebui vreo 4000 de euro ca să achit mașina, și ea face socoteala repede și zice: păi dacă îți mai trimit vreo 30 de oameni bani ca femeia aia, se rezolvă! Cred că ar trebui s-o fac pe mama managerul meu, nu? 😉
Nu-i rea ideea unui pay-pal sau alt abonament similar,pentru un freelancer.Scrii destul de fain pentru asta-parerea mea.
Da, mi s-a mai spus, poate o să încerc vreodată, la cererea publicului 😉
off topic
pentru matreata incearca samponul Vichy Dercos antimatreata, pentru tipul tau de par. Se gaseste la farmacie, costa vreo 50 de lei
l-am încercat demult. Toate șampoanele antimătreață au un rezultat pe moment, după care mătreața reapare. Din câte am înțeles și de la medici nu există leac definitiv.
eu alternez Vichy-ul ala (care chipurile-i tratament) cu alte porcarii si o mai ametesc, dar de ani de zile ma chinuie si pe mine.
In alta ordine de idei, sa-ti traiasca mama, ca daca n-ar fi mamele astea destepte si strangatoare „ne-ar intinde cainii !” 🙂
Tu ai primit din SUA euroi. Am mai auzit de asta. Un tanar cu disabilitati pe care-l pastoream a primit la un moment dat din Canada zece euro, plicul a sosit deschis dinspre institutia de stat de care apartinea legal. Atunci am bagat mana-n foc ca a fost manareala, dar ce mai stiu eu?
dollo, eu am primit reprosuri, injuraturi si blesteme (la modul cel mai propriu) chiar si in cazul in care serviciul profesional pe care il prestam (bre, nu va ganditi la prostii, era consiliere juridica) erau complet gratuite. bineinteles, aveam un salariu, dar banii pt salariu, chiria spatiului, utilitati, etc,etc, nu veneau de la utilizatorul acelor servicii. pt el era gratuit. si unii tot faceau scandal. nu ca nu mi-as fi dat eu interesul, dar una stii la 25 de ani, primul serviciu dupa studii, si alta dupa vreo 20 de ani de profesat.
si-n plus unora nu le place sa le spui, pe gratis, ca nu se mai poate face nimic. ca s-au scurs toate termenele de prescriptie si ce termene mai sunt.
dar am patit si ca tine. l-am ajutat pe un domn in varsta sa obtina niste adeverinte pentru niste ani munciti si apoi recalcularea pensiei. a venit cu un plic, „o felicitare de multumire pentru dvs”. cum era imediat dupa revelion, n-am pus la indoiala vorbele. dupa ce-a plecat, am deschis plicul si mi s=au inmuiat picioarele. era si 1 milion (parca era inainte de denominare) acolo.
ps. la multi multi ani globului blog.
Mersi, Ady! 🙂
Chiar daca nu toata lumea iti trimite bani, asta nu inseamna ca nu-i meriti
Cand te plictisesti de incercat sampoane si-ai chef de o idee care pare „out of the box” (de fapt e foarte into the box) incearca urmatoarele.
1. Arunca toate sticlele de sampon existente prin casa.
2. Pune intr-o sticla de jumate 1 lingura de bicarbonat. Umple-o cu apa si agita bine pana se dizolva (ar trebui sa fie putin tulbure dar fara „faina” prin ea; daca nu se dizolva tot bicarbonatul, pune mai putin).
3. Intra in dus.
4. Umezeste-ti parul.
5. Toarna suficienta apa cu bicarbonat in par. Jumate de litru de apa iti ajunge pentru 2-3 spalari.
6. Freaca bine cu miscari circulare pe toata suprafata scalpului, nu apasa foarte tare, doar un masaj ca la spa. 🙂
7. Lasa 1-2 minute sa actioneze si apoi clateste-te. *
8. Iesi din dus si.. enjoy!
7*a) Daca ti se pare prea uscat parul, foloseste si „balsam”. 1 lingura de otet care nu miroase foarte puternic intr-o jumatate de litru de apa. Unge-l pe par, lasa-l 1-2 minute si apoi clateste-te. In loc de otet poti folosi si zeama de lamaie/lime.
7*b) Poti folosi la ambele „mixuri” cate 1-2 picaturi de uleiuri esentiale daca vrei si un pic de miros in par. Daca nu, dupa ce te clatesti, parul va mirosi simplu, a… apa!
7*c) Pentru ca sunt convinsa ca ti-ai agresat parul cu diverse sampoane chimice, s-ar putea ca primele ~2 saptamani sa ai o secretie de sebuum mai abundenta. Nu-ti face probleme, va disparea in cateva saptamani, cand isi va da seama organismul ca n-o sa-l mai speli cu detergent ca in trecut.
Daca te speli foarte des pe par, poti folosi doar APA simpla, aplicand solutia de mai sus doar 1 data, poate de 2 ori pe saptamana.
In caz ca ai curaj si functioneaza, imi datorezi un pahar de vin.. virtual! Daca n-ai curaj, nu-i o problema mare, succes la samponat.
Curaj am, oricum la câte am încercat deja niște bicarbonat nu poate să strice. O să încerc și dacă e bun îți dau un vin real, nu mă dau în lături de la așa ceva 🙂 Întrebarea mea e dacă părul nu rămâne slinos doar spălat cu apă și bicarbonat?
am incercat si eu reteta asta, si nu ramane parul slinos.
am încercat azi, e o senzație interesantă. continuăm, să vedem ce iese.
„singurul meu partener fidel până la moarte”
cu mine n-ai incercat asa ca n-ai de unde sa stii… -))
ai încercat tu? 🙂
La fel spuneam si eu (despre matreata) dar de mai bine de 1,5 luni nu prea mai este.
Daca vrei, fa incercarea asta: dermatolog Olga Simionescu (Bucuresti)
Are si un cabinet particular, Top Derm (http://www.olgasimionescu.com/contact.php)
Eu am scapat cu un sampon si o solutie recomandata de ea, facuta acolo, „in casa”.
P.S. Eu am mers cu 2 probleme deramto si sunt rezolvate amandoua. Iti recomand cu caldura. Multa bafta.
Păţania asta a ta (mă refer la cea cu banii, nu cea cu mătreaţa) m-a dus cu gândul, fără să vreau, la vorbele „împuşcatului”, cele cu „agenturili’ străine”. Şi care seamănă cu alte vorbe, mai recente, tot referitoare la articole de presă care vorbesc pe şleau. Nu’ş de ce, dar asta mi-a venit în minte. :))
Hai să trăieşti şi la cât mai mulţi euroi pe seama articolelor de pe blog.
Nu sunt sigură că înțeleg mesajul tău, dar mersi pentru urări 😉