De ce iubesc eu Nissan-ul

Că e o mașină cu atitudine ;)

Uite de asta, că e mai deștept decât șoferii care-l conduc și îi lasă să se dea în stambă pe seama lui 😉 Ăsta stă pe stradă cu mine.

Etichete: , ,

7 comentarii la “De ce iubesc eu Nissan-ul” Subscribe

  1. Gilbert 01/09/2012 at 18:58 #

    Da, are ceva personalitate… Să fie oare împrumutată de la stăpân? :)))

    • Dollo 01/09/2012 at 21:01 #

      Da, cred că și le-a rupt de la … el ca să i le pună mașinii 🙂

  2. blo 02/09/2012 at 00:27 #

    :)) acum vreo 2 ani am pozat si eu o masina cu.. personalitate :)) doar ca era roz si nu parea sa fie din metal (personalitatea). cred ca am si postat-o

    • Dollo 02/09/2012 at 11:15 #

      și eu mă gândeam că ar fi fost o imagine mișto dacă i-ar fi pus și niscai gene din alea lungi la farurile din față :))

  3. Alexandra 02/09/2012 at 08:54 #

    Sunt vecina cu Toshiba si cu tine? Ce surpriza placuta!
    Cat despre masina, eu am crezut initial ca e un accident, dar vad ca obiectul persista la noi pe strada.

    • Dollo 02/09/2012 at 11:14 #

      eu am văzut-o abia vineri, deci trebuie să fim mândre că suntem vecini (și) cu el 🙂

  4. Jaidin 02/09/2012 at 18:58 #

    Stii ce zice vulpea cand n-ajunge la …*oaie? Pai tu vazushi cata capacitate cilindrica are vecinu tau „destept”? D`aia si-a legat fuduliile de bara de protectie din spate, ca sa vada tot prostu ce dotat e el. Marlani !

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma