R omânia tocmai a fost condamnată la CEDO să-i plătească daune morale Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia și să-i restituie proprietățile confiscate de comuniști. Adică Biblioteca „Batthyaneum”, Muzeul și Institutul Astronomic din Alba Iulia. Valoarea cea mai mare disputată în acest caz este, însă, jumătate dintr-o evanghelie veche din secolul VIII, perla colecției de carte aflată în respectiva bibliotecă atunci când a fost confiscată de stat și considerată azi cel mai important manuscris medieval din România (conform site-ului Bibliotecii Naționale).
Care-i treaba cu Codex Aureus
Evanghelia asta a fost scrisă în anii 700-800, din ordinul împăratului Carol cel Mare, care după ce s-a plictisit el de războaie a decis să devină evlavios. Pe măsura celui care a comandat-o, dar și a modei vremurilor, Evanghelia a fost scrisă cu aur și argint, cu copertă din fildeș și tot felul de alte adaosuri prețioase. Ea a stat multe secole în Mănăstirea germană de la Lorsch, de unde a fost furată de niște soldați pe la 1600. Insensibili la inestimabila valoare, soldații au făcut-o pe din două, ca să poată s-o manipuleze și s-o vândă mai ușor. Așa se face că prima jumătate – denumită Codex Aureus – a ajuns la episcopul de Transilvania, Ignat Batthyani, iar cealaltă, firește, la Vatican, unde odihnește și azi sub un clopot de sticlă, păzită cum se cuvine.
Batthyani ăsta și-a lăsat toată biblioteca, cu limbă de moarte, Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia, cu condiția să fie deschisă tuturor curioșilor, indiferent de confesiunea de care aparțin. Cu alte cuvinte, a donat-o poporului român?La naționalizare, biblioteca și Codex-ul au trecut în custodia Bibliotecii Naționale, unde se află și azi, deși Biserica Romano-Catolică și-a tot cerut drepturile după 1990. Dar când nu ești cult „majoritar”, nu prea ai „succesuri” în România, așa că nu le-a primit. Prin urmare le-a revendicat la CEDO. Unde a și câștigat – găsiți povestea pe larg pe site-ul APADOR-CH.
Ar mai trebui spus că nici statul român, cât timp a fost stăpân peste Codex Aureus, nu s-a purtat frumos cu el. Mai exact, presa zice că un oarecare domn director de la Biblioteca Alba Iulia i-ar fi lăsat pe niște nemți să-l scaneze prin anii 90, și să-l reproducă. Acum Codexul poate fi văzut pe site-ul Bibliotecii Naționale – ceea ce vă și recomand dacă sunteți curioși, pentru că poate fi răsfoit virtual și e interesant.
Întrebarea pe care v-o pun eu acum este ce credeți că ar trebui să facă statul român în cazul de față? N-ar fi prima dată când România nu știe cum să apare o valoare de patrimoniu, iar neretrocedarea proprietăților în cazul de față nu cred că a avut neapărat legătură cu Codexul. Totuși, dacă îl va înapoia comunității maghiare, așa cum scrie în decizia CEDO, cum ar trebui să procedeze statul român ca să se asigure că el rămâne în patrimoniul național și nu ajunge să se unească cu cealaltă jumătate, de la Vatican? Și dacă ar ajunge, o fi bine, o fi rău? Dat fiind că oricum prin România nu e teribil de apreciat, măcar să fie întreg așa cum l-a scris autorul inițial, nu? E, dacă vreți, păstrând proporțiile, o întrebare similară cu „să ne dea turcii sabia lui Ștefan cel Mare?” sau rușii tezaurul?
Așadar, să votăm, zic:
Pai, e simplu: a cui e jumatatea de carte? E a Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia? Atunci a lor sa fie si sa faca ce vor cu ea.
Plus ca mi se pare o barbarie ca o asa carte sa o rupi in doua si sa o tii rupta in doua.
Așa zic și eu, dar să ne-o dea Vaticanul pe a lor ca s-o lipim, că cică a noastră e mai mișto 😉
Să-l retrocedeze, face parte din istoria României prea puţin pentru a avea dreptul de a-l păstra.
pai… patrimoniu prin lege inseamna ca nu poate parasi teritoriul ro decit prin furt, chiar daca se afla intr-o colectie particulara (sau ma rog ai de dat justificari la ministerul culturii si asteptat aprobari de iti iese pe nas.. oricum fara o aprobare nu pleaca).
Ehei ! Ce bine ca sabia lui Stefan cel Mare e la Copnstantinopol, ma simt mult mai linistit. Despre Codex nu am nici o opinie (?!)
am vazut o pagina din codex aureus!!!!eram in liceu si profesoara noastra de istorie ne-a antrebat care v rem sa mergem la Batthyaneum sa ajutam la curatenie(sters praful).
Păi pentru astfel de cazuri cred că există o soluţie de despăgubire: Fondul Proprietatea. :))
Io zic să le dea nişte acţiuni, la pachet cu copia virtuală a codexului, cu condiţia să se poarte frumos cu ea. 😉
Trebuie dat inapoi. Daca nu a fost vindut sau donat statului roman, nu e al nostru. Nu e nici captura de razboi si nici mostenire.
legal nu au cum sa-l scota din tara. Mai este o chestiune, dar care tine de competenta autoritatilor (la noi sunt incompetente din start) Pastrarea unui astfel de obiect conform standardelor legale costa o gramada. Deobicei, in lumea civilizata, posesorii unor astfel de obiecte il doneaza statului sau fac diverse aranjamente cu statul, pentru ca ar fi ruinator sa-l pastreze in conditiile legii. Aici intra in discutie insa competenta autoritatilor.
Si in plus nu il dam ungurilor ci Bisericii Catolice. Formularea din articol este inexacta si vrea sa starneaca pasiuni nationaliste.
Formularea din OUG 13/1998 prevede ca beneficiar „comunitatea maghiara”. Arhiepiscopia este beneficiar ca parte a comunitatii maghiare.
A, si o completare: la pachet cu Codex Aureus sa dea inapoi si Codex Alimentarius…