Dreapta românească nu e bună nici la gătit

Vasile Blaga ține cu tine, scrie pe o mănușă de menaj primită de mama în campanie, și cu care era să mă ard eu scoțând o tavă fierbinte din cuptor.

pdl-manusa

Am căpătat acum ceva vreme, de la mama, o mănușă din aia de scos cratița fierbinte din cuptor, că aia pe care o aveam eu se uzase. Portocalie, cu inscripțiile următoare: „PD-L îți vine mănușă” și pe verso „Vasile Blaga ține cu tine. Ține minte!”. O căpătase într-una din campaniile electorale, la set cu un șorț de bucătărie și niscai cutii de chibrit. Șorțul l-a folosit destul de mult, în ciuda vecinilor care urau PD-L-ul dar nu se puteau lipsi de borșul acru al mamei. Dar mănușa nu o folosește, pentru că ea e adepta cârpelor tradiționale.

Așa că m-am pricopsit cu o mănușă electorală de dreapta (bine, la nevoie e și de stânga, în funcție de nevoile purtătorului), pe care până ieri am ținut-o agățată în bucătărie, în așteptarea unei confruntări decisive. Am zis s-o las mai întâi să se acomodeze cu casa, cu gândul că a pierdut alegerile, să-și regrupeze și să-și întărească forțele, că la ea mi-era nădejdea. Am pus-o deci să facă opoziție cu o tavă fierbinte pe care o aveam în cuptorul încins. Și când credeam că mă apără mai bine de fierbințeala cuptorului, ea m-a trădat așa de urât că era cât pe ce să scap tava pe jos. Nu mi-a oferit nici protecție, n-a făcut nici opoziție, ci a lăsat fierbințeala aia să treacă prin ea până la degetele mele. Când mă uit în mănușă, ce să vezi: căptușeala era dintr-un material ca de nailon sau fâș, nu știu exact, cert e că nu-și face deloc treaba de izolator. Bine că am avut prezența de spirit ca pe lângă mănușa PD-l să am la îndemână – cum mă învățase mama – și o cârpă de bumbac, care m-a ferit de o arsură care mi-ar fi amintit multă vreme că Vasile Blaga ține cu mine…

Mă întreb dacă cineva din PD-L o fi folosit vreodată o mănușă din asta, la gătit, nu la dat mâna cu puterea. Că dacă și politică fac așa cum se pricep la accesorii pentru gătit, e clar de ce am ajuns aici. Bine, știu că nu ei au făcut mănușile astea, ci le-au comandat de la firme care se ocupă de materiale promoționale, dar la naiba, puteau să aleagă și ei ceva bun, că așa nu e nicio diferență între mănușile astea inutile și fularele/eșarfele alea cocălărești pe care le poartă la gât toți delegații partidului când vin la o convenție.

manusa-blaga

Etichete: , , , , , ,

One Response la “Dreapta românească nu e bună nici la gătit” Subscribe

  1. Sonia B 09/07/2013 at 16:23 #

    Te ard(e) cand iti este lumea mai draga si mai ales cand ai alte asteptari !

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai