Dreapta românească nu e bună nici la gătit

Vasile Blaga ține cu tine, scrie pe o mănușă de menaj primită de mama în campanie, și cu care era să mă ard eu scoțând o tavă fierbinte din cuptor.

pdl-manusa

Am căpătat acum ceva vreme, de la mama, o mănușă din aia de scos cratița fierbinte din cuptor, că aia pe care o aveam eu se uzase. Portocalie, cu inscripțiile următoare: „PD-L îți vine mănușă” și pe verso „Vasile Blaga ține cu tine. Ține minte!”. O căpătase într-una din campaniile electorale, la set cu un șorț de bucătărie și niscai cutii de chibrit. Șorțul l-a folosit destul de mult, în ciuda vecinilor care urau PD-L-ul dar nu se puteau lipsi de borșul acru al mamei. Dar mănușa nu o folosește, pentru că ea e adepta cârpelor tradiționale.

Așa că m-am pricopsit cu o mănușă electorală de dreapta (bine, la nevoie e și de stânga, în funcție de nevoile purtătorului), pe care până ieri am ținut-o agățată în bucătărie, în așteptarea unei confruntări decisive. Am zis s-o las mai întâi să se acomodeze cu casa, cu gândul că a pierdut alegerile, să-și regrupeze și să-și întărească forțele, că la ea mi-era nădejdea. Am pus-o deci să facă opoziție cu o tavă fierbinte pe care o aveam în cuptorul încins. Și când credeam că mă apără mai bine de fierbințeala cuptorului, ea m-a trădat așa de urât că era cât pe ce să scap tava pe jos. Nu mi-a oferit nici protecție, n-a făcut nici opoziție, ci a lăsat fierbințeala aia să treacă prin ea până la degetele mele. Când mă uit în mănușă, ce să vezi: căptușeala era dintr-un material ca de nailon sau fâș, nu știu exact, cert e că nu-și face deloc treaba de izolator. Bine că am avut prezența de spirit ca pe lângă mănușa PD-l să am la îndemână – cum mă învățase mama – și o cârpă de bumbac, care m-a ferit de o arsură care mi-ar fi amintit multă vreme că Vasile Blaga ține cu mine…

Mă întreb dacă cineva din PD-L o fi folosit vreodată o mănușă din asta, la gătit, nu la dat mâna cu puterea. Că dacă și politică fac așa cum se pricep la accesorii pentru gătit, e clar de ce am ajuns aici. Bine, știu că nu ei au făcut mănușile astea, ci le-au comandat de la firme care se ocupă de materiale promoționale, dar la naiba, puteau să aleagă și ei ceva bun, că așa nu e nicio diferență între mănușile astea inutile și fularele/eșarfele alea cocălărești pe care le poartă la gât toți delegații partidului când vin la o convenție.

manusa-blaga

Etichete: , , , , , ,

One Response la “Dreapta românească nu e bună nici la gătit” Subscribe

  1. Sonia B 09/07/2013 at 16:23 #

    Te ard(e) cand iti este lumea mai draga si mai ales cand ai alte asteptari !

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.