De câteva zile în parcarea din spatele blocului meu se perindă poliția locală și aia națională, zi și noapte, cu o frecvență de care nici măcar ăia din serialele cu CSI nu au parte. Motivul e că o familie din blocul de lângă a fost evacuată din apartament, din cauza datoriilor, și și-a masat mare parte din lucruri la umbra zidului unui punct termic, blocând astfel câteva locuri de parcare.
Poliția a venit de mai multe ori, chemată ba de foștii vecini ai celor doi evacuați – deranjați de „gunoaiele” familiei care le stânjenea intrarea în ghenă – ba de posesorii locurilor de parcare ocupate – deranjați că nu au loc de boarfele ăstora ca să-și parcheze mașinile. De fiecare dată când venea câte unul să-și parcheze mașina, bărbatul se scuza promițând că le va elibera locurile în maximum o zi. Actuala clasă muncitoare și parcatoare nu mai are răbdare cu fosta clasă muncitoare, să elibereze și apartamentele comuniste și parcările capitaliste.
Cei mai vocali au fost polițiștii de la secția din cartier, care s-au cam rățoit la o cucoană care-i chemase, pe motiv că „asta e de competența poliției locale”. Poliția locală a venit și ea de câteva ori, ba însoțind gunoierii de la Rosal, ba singuri, au luat notițe, au „pus în vedere” să fie eliberat locul. Cei doi evacuați sunt calmi și dau asigurări, de fiecare dată, că „mâine” pleacă. Așa au trecut vreo trei zile.
Azi au venit iar trei polițiști, doi bărbați și o femeie. Femeia a făcut poze boarfelor și i-a pus în vedere proprietarei lor să lege câinele care stă și el homeless de câteva zile pe lângă stăpâni. Unul dintre polițiști vântura pulanul, celălalt scria într-o agendă. Ce naiba tot scriu ăștia de fiecare dată când vin? Și mai ales ce rezolvă? După ce femeia a promis din nou că „până diseară se rezolvă”, polițista l-a rugat pe nea Vancea (portarul nostru) să le semnaleze dacă mâine cei doi vor fi tot aici.
Adineauri m-am dus în vizită la femeia cu câinele. Știu că n-am cu ce s-o ajut, dar m-a enervat isteria asta a vecinilor de a-i vedea plecați mai repede din cartier. I-am dus o felie de pepene și două prăjituri. Am întrebat-o dacă are nevoie de ceva și a fost mirată. Cred că după ce au reclamat-o toți și i-au trimis poliția pe cap de atâtea ori nu a mai crezut că gestul meu era dezinteresat. A început să se scuze și față de mine, că vine mașina să le ia și restul lucrurilor, ca să le ducă la Pitești, unde are casa părintească și unde vor sta. Dar că e greu să care dintr-o dată toate lucrurile adunate într-o viață de om. Că primele cărate au fost cărțile soțului, că „el e cu cărțile”. Am întrebat-o din nou dacă o pot ajuta cu ceva, până vine mașina. Mi-a zis bogdaproste pentru mâncare și m-a asigurat că nu are nevoie de nimic, dar că „oamenii nu mai au răbdare, deși lucrurile astea se mai întâmplă câteodată în viață!”. Câinele familiei schelălăie neputincios, legat de un copac.
În timpul ăsta, la TV, politicienii se ceartă în continuare între ei, pe strategiile de dezvoltare 2013-2020, iar președintele îl întreabă pe șeful Parlamentului „de ce te-ai întors, dragă, nervos din concediu?”…
Vai de sufletul lor. Bine ca au unde sa mearga totusi (la Pitesti), era si mai nasol daca ramaneau totalmente pe drumuri. Si da, uneori lipsa de umanitate a unora te socheaza …
asta este Romania reala. politicienii ar trebui testati, macar o saptamana sa stea si ei in conditiile oamenilor de rand, sa vedem daca o sa le convina.
Acu’ pe bune, la ce vad eu in fotografie, orice dubita le duce lucrurile intr-un singur transport si nu le ia mai mult de 350-400 de lei. M-am mutat si eu, pe distanta mai mare decit asta, cu hamali, si m-a costat 600 de lei. Cautati in ziar, gasiti o masina si spuneti-mi unde sa trimit banii, ca sa nu mai stea oamenii in strada, ca e pacat de Dumnezeu.
Foarte faini vecini. Uite si de-atitia oameni faini am plecat eu din tara…
Ce se vede în poze e cam o treime din ce a fost inițial. Au tot cărat pe rând. Acum e și mai puțin, văd că au mai dispărut din lucruri. Probabil că nu aveau bani și au făcut și ei tot felul de artificii…
Presupun. Eu am zis ce-am zis pe bune, nu e figura de stil. Adresa mea de email este atasata user-ului.
Ce pot spera e ca in timpul asta n-au dormit pe strada, si ca n-a plouat, ca sa li se strice si nimicul pe care-l au.
Ba, au și dormit acolo, pe saltele, a și plouat într-o seară.
🙁 Yeah, I’d better hold my comments…
esti o ziarista de ziarista…nr. one across the nation
politicienii, oamenii de afacei bogati, demnitarii, cei care au bani din diverse surse nu stiu si nu vor sti niciodata cum e sa traiesti din nimic. ei te considera vinovat daca n-ai. N-ai? „pune mana si munceste si fa-ti!”. nu-si prea pun problema cum au facut ei banii, averea. te acuza ca nu esti in stare tu si ca-ti meriti soarta, in cazul asta.
„Motivul e că o familie din blocul de lângă a fost evacuată din apartament, din cauza datoriilor,”.
Imi pare rau sa vad oameni in situatia asta, dar stiu destui care fac datorii fara cap si cand nu le pot plati, intotdeauna e vina altcuiva!
Iar respectivii au asteptat pana in ultima clipa cu mutarea. Chiar nu puteau sa se mute mai repede astfel incat sa evite situatia jenanta?
P.S.:Presupun ca au luat un imprumut, garantand cu apartamentul respectiv. Probabil, la momentul respectiv, valoarea apartamentului era mai mare decat imprumutul. In locul lor, daca chiar as fi avut nevoie de banii respectivi, as fi vandut apartamentul si m-as fi mutat in chirie. Era mult mai ieftin si mai putin riscant sa ajugi pe drumuri.
Cine sunt datornicii care mi-au dat minusuri? 🙂
Iti dai seama de plaga sociala si de hainul din sufletele noastra cand locul de parcare si intrarea la ghena sunt mai importante decat niste oameni. iar despre astia de pe la televizor, the white collars cum le zice in literatura de specilitate, un traditional si calduros: vai de capu nostru!
mi se pare clar ca aici e vorba de atitudinea vecinilor si nu despre motivele pentru care respectivii au ajuns in situatia in care au ajuns. meritau sa fie tratati de vecini la fel daca era vina lor ca au ajuns asa, cum se pare ca sugerezi tu? nu vad ce treaba are empatia/solidaritatea/etc. cu cauza situatiei respectivilor. iar astea (empatia, solidaritatea, etc.) sunt invizibile in spatial civic din ro.