Relația românului cu emailul în 2013

Cum (nu) răspund la email ardelenii, moldovenii și bucureștenii

D upă ce a salvat caii din Deltă, o mare firmă de telefonie mobilă și-a propus să-i salveze de singurătate și pe ciobanii de la stână, conectându-i cu fetele de pe Facebook. Ai zice văzând reclama asta că numai oierii izolați în creierii munților rămăseseră neconectați la Internet, că în rest tot românu-i frate cu mediul virtual, „ca cu codru”. Prin prisma unei preocupări sezoniere, despre care v-am mai povestit și în anii trecuți, mi se întâmplă zilele astea să aflu că nu e așa. Chiar în marile orașe se ascund o grămadă de ciobani cu acces la computer, care folosesc emailul de serviciu la fel cum ar mânui ghioaga la alungarea lupilor.

În fiecare an lucrez la niște proiecte ce implică contactarea câtorva sute de oameni din toată țara, cărora le cer niște date despre firmele la care lucrează ei, ca să le includ într-un ghid. Treaba e gratuită – pentru ei – tot ce trebuie să facă e să-mi completeze un formular atașat emailului, cu date de bază despre firmă. Nimic sofisticat, o chestie de rutină, iar beneficiul e al firmei, că primește reclamă moka apărând în ghidul ăsta. Pentru mine e o chestie care-mi ucide neuronii încet și sigur, dar na, fiecare tre să plătim niște facturi…

Trebuie să admit că de acum trei ani, când am debutat în activitatea asta sezonieră, lucrurile au evoluat satisfăcător. În sensul că prin 2010 am dat peste secretare care nu făceau diferența între adresă de email și site sau aveau senzația că emailul e ceva care vine în plic și aterizează misterios pe biroul domnului director.

Pe zone geografice lucrurile au rămas, însă, neschimbate. La Cluj primesc răspunsuri de genul:

– Aaa, am primit emailul dumneavoastră, dar ce, trebuia să răspundem la el?

sau

– Da, am văzut emailul, l-a văzut și șeful, dar n-a înțeles despre ce ghid e vorba și l-am șters. No, mai trimiteți odată, bine?!

La Iași sictirul e egal cu indiferența, nimeni nu știe unde a ajuns emailul, deși adresa e bună, și în general avem categoria:

– Aaa, dar la câte emailuri primim ce credeți că le citim pe toate? Mai trimiteți o dată…

Azi toată ziua m-am delectat sunând la oameni cărora le-am trimis emailurile respective în urmă cu o săptămână-zece zile. Un termen rezonabil de răspuns, s-ar zice. Menționez că e vorba de oameni care lucrează în mediul privat, la firme mari, în marile orașe reședință de județ. Emailurile conțin fraze scurte, clare, e de ajuns să le deschizi ca să te lămurești. Bașca, e al treilea an consecutiv în care oamenii ăștia primesc aceste formulare și ar trebui să știe despre ce e vorba. Din aproape 150 de emailuri trimise am primit răspunsuri fără să sun doar de la zece oameni.

Premiul pentru originalitate pe ziua de azi merge însă la un tip din București, director de publicitate într-o astfel de firmă – deci care ar trebui să știe importanța unei reclame gratis într-un ghid tematic, pentru care alții plătesc ca să apară  – care mi-a răspuns pe un ton superior la întrebarea dacă a primit emailul meu:

– Dar ce, m-ați anunțat că-mi veți trimite un email?

– Păi știți că ați apărut și anul trecut în ghid, sunteți în baza noastră de date, vă întreb acum dacă ați primit formularul…

– Dacă nu mă anunțați înainte că-mi veți trimite un email eu le șterg ca fiind spam.

– Și un email care se intitulează „apariție gratuită în ghidul x editat de firma Y” (firma Y e recunoscută în domeniu)  îl considerați spam?

– Da.

– Ok, și acum cum facem, vă considerați notificat astfel prin această convorbire că veți primi un email de la mine?

– Trimiteți și vedem…

Am rămas perplexă de raționamentul tipului. Oricât spam ai primi – și tuturor ni se întâmplă – cred că genul ăsta de reacție anulează aproape complet funcția comunicării prin email. E ca și cum ar trebui să-i scrii omului o scrisoare înainte de a-l suna la telefon, ca să fii sigur că-ți va răspunde. Mie mi se pare aberant, dar ce știu eu, nu sunt director de publicitate la o firmă mare din București…

Etichete: , , , ,

23 comentarii la “Relația românului cu emailul în 2013” Subscribe

  1. Niki 24/09/2013 at 20:40 #

    Si eu consider spam orice mail care in subject contine cuvinte inrudite cu gratis.

    • Dollo 25/09/2013 at 09:25 #

      dacă firma Y ar fi una celebră pentru tine nu cred că l-ai arunca. în primul an nu am scris gratuit, și aruncau emailul pe motiv că nu credeau că au bani ca să apară într-un astfel de ghid. deci… cum o fi mai bine?

  2. marilena 24/09/2013 at 21:18 #

    Tot ce ni se intampla e legat de lipsa celor sapte ani de acasa!

  3. Ioana 24/09/2013 at 21:35 #

    7-10 zile mi se pare prea mult. Eu daca primesc un mail si nu raspund in doua-trei zile ca sa-l clasez, sigur nu mai raspund decat daca revine persoana ca sa invie problema. Out of sight, out of mind.

    • Dollo 25/09/2013 at 09:24 #

      în cazul multora dintre ei e vorba de faptul că văd emailul secretarele, îl dau mai departe la șefu, și apoi scapă din vederea tuturor. dar chiar și dacă se decid să răspundă tot le ia cam o săptămână, pentru că emailul trebuie să parcurgă aceiași pași ca o hârtie: concepută-dactilografiată-aprobată-semnată-ștampilată-înregistrată-eventual și scanată … unii îmi trimit răspunsul scanat, deci a fost mai întâi făcut pe hârtie, ca să-l poată semna și ștampila șefu…

  4. ady 24/09/2013 at 22:03 #

    inseamna ca firma aia are un departament de it si o protectie a datelor de 2 bani jumate’. nu prea primesc spam pe mail-ul de la job (s-a intamplat totusi sa primesc vreo 2 mail-uri aiurite care chiar erau spam) si daca a trecut de sistem, inseamna ca nu se intampla mare lucru daca il deschid. asa ca deschid si citesc tot, cu exceptia celor care chiar nu-s pt mine (ca-s si adrese de grup) (probabil nu primesc suficiente 🙂 )
    eu patesc asa cand cer informatii (la job, vreau sa zic), de parca le-as cere pt mine. sunt cazuri in care fara minim 3 reveniri si 2 telefoane nu primesc nimic. br, nu vreau sa-mi aduc aminte.

  5. Fluieratorul 24/09/2013 at 22:26 #

    He, he, daca vreti distractie pe tema asta (adica povesti zemoase despre ce oameni ajung la conducerea unor firme, unele straine, din tara asta), spuneti-mi si punem de o bere cu bancuri… Eu am lucrat in vreo 6 inainte sa plec in Germania, si pot sa adun o trupa care sa spuna de mai multe… Ce spuneti ca vi s-a intimplat cu o oferta nevinovata li se intimpla unora cu clienti, cu contracte pe bani, ci legea, whatever… NUMAI din prostie, indiferent de numarul de facultati, masterate, doctorate, si mai ales cursuri de management si de comunicare din cv… Nu va mai spun cum unele incompetente de top din astea se spart in capul subordonatilor… Ca prostul e fudul, si mai are si o parere buna despre sine. Asta e un subiect de bascalie la infinit. Pentru cine rezista. Eu n-am mai rezistat, si am plecat din tara…

    • Dollo 25/09/2013 at 09:20 #

      circulau într-o vreme niște poante din astea gen conversații între operatorii de la un call center si utilizatorii unui serviciu IT 🙂 dar credeam că la un anumit nivel și după un anumit număr de ani… se mai obișnuiesc oamenii cu tehnica

  6. Motanul 24/09/2013 at 23:09 #

    Cine mai are nevoie de ghiduri cand exista Google? Iar daca ghidul e pe hartie, e doar risipa de copaci. Oricine stie firmele din zona lui de care ar avea nevioe vreodata. Daca tot vroiai sa-ti faci treaba mai repede, cautai firmele respective pe Google si dadeai copy/paste! Doh!

    • Adi 24/09/2013 at 23:49 #

      Motane, bine le zici. Dar intelege si tu ca Dollo facea treaba asta sa castige si ea un ban. Este mai putin important daca respectivul ghid va fi citit. Banu cinstit venit e piesa.

    • Dollo 25/09/2013 at 09:18 #

      Are nevoie de ghiduri restul de jumătate de populație care nu are acces la Internet, dar are nevoie de serviciile acestor firme. Nu am libertatea să dezvălui domeniul, dar te asigur că este unul suficient de important pentru orice om din țărișoară. Iar majoritatea clienților apelează la serviciile lor fără să intre pe goagăl înainte. Deci un ghid în formă fizică, pe hârtie, distribuit gratuit în piață, crede-mă că e suficient de valoros pentru clienți. Iar copy paste nu prea poți să faci de pe goagăl, again, pentru că site-urile acestor firme sunt cam la fel de bine puse la punct ca și angajații cu emailurile. Și dacă tot vrei să faci treaba corect, te chinui, cum fac eu.

  7. Glass and Iron 25/09/2013 at 08:39 #

    A nu raspunde cat se poate de repede la un mesaj care merita un raspuns, este o lipsa de profesionalism (daca este „pe privat” este o lipsa de bun simt). Acum, daca ei considera oportunitate sau pierdere de timp acel ghid, este o alta discutie.
    Cat este de „solicitat” sau „nesolicitat” acest formular, nu stiu. Mai bine era sa fi investit putin si sa se fi pus la punct o baza de date. Trimiteai doar invitatia, daca aveau de gand sa faca ceva, completau informatiile in baza de date … si era mai usor si pentru tine.
    Totusi, daca va tineti asa scai de ei inseamna ca si voi aveti ceva de castigat, nu ? Ca altfel i-ati fi dat dracului, daca-s prosti su nesimtiti.

    @Motanu – eu sunt cat se poate de mirat (mai mirat decat Dollo cu ghidul) de cat de indolenti sunt cei care isi pun online informatia despre afacerea lor – telefoane disparute, adrese fizice schimbate, persoane de legatura care nu mai lucreaza de mult in locul respectiv sunt cele cu care m-am intalnit. Astept cu nerabdare chiar si schimbarea profilului afacerii – „buna ziua, aveti un magazin pentru unelte de pescuit … da, avem pesti, ne ocupam cu agatatul, dar nu suntem magazin, suntem bordel” … :).

  8. Andor 25/09/2013 at 09:11 #

    Mai draga Dollo (ca sa parafrazez un alt articol celebru de-al tau)
    Si io daca as primi un mail „care se intitulează „apariție gratuită în ghidul x editat de firma Y” (firma Y e recunoscută în domeniu) ” l-as considera spam.
    Cu totul altfel ar sta situatia daca mailul ar fi:
    „Dollo va invita sa dati curs invitatiei de a aparea intr0un catalog…..” 🙂
    Ma simt si io obligat sa citesc macar un mai primit de la o celebritate….

    • Dollo 25/09/2013 at 09:15 #

      Mă dragă Andor, nu-s așa celebră precum crezi, iar firma Y e infinit mai cunoscută și serioasă decât mine 😉

  9. Anda 25/09/2013 at 09:44 #

    Incredibile raspunsuri, chiar exista astfel de oameni?! Intrebare retorica, evident. Domnul de la firma de publicitate, clar, nu are ce cauta in industria de comunicare

  10. Tasepenet 25/09/2013 at 12:43 #

    Doo chestii:
    1) Trebuia sa-l anunti pe tipul din Bucuresti ca-i vine un mail printr-un alt mail, ca sa-l resetezi definitiv!
    2) Firma aia de telefonie mananca spanac cu oala cu semnalul lor super-ultra prezent peste tot.
    Caz concret nr. 1: cum iesi de pe soseaua Bucuresti-Giurgiu spre Gradiste si Comana se duce dracului 3G-ul iPad-ului. La 20 de km de Bucuresti!
    Caz concret nr. 2: Slanic-Prahova, statiune balneara de interes national. 3G-ul merge ca un cur! La 30 de km de Ploiesti!
    Dar poate ca problema e ca zonele astea nu sunt in creierul muntilor…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.