În caz că vă întrebați ce am mai făcut cu succesiunea după tata, după ce m-am opintit în cel mai scrupulos notar din țară, după ce i-am făcut rol fiscal mortului și i-am plătit impozitul, am ajuns azi și la starea civilă, unde am cerut un duplicat după certificatul lui de căsătorie cu ultima nevastă, și ea decedată la rândul ei. Rezultatul e ca în poză!
Procedura ar fi una banală, de corespondență birocratică între instituția notarială și aia de stare civilă, dacă notarul despre care vă spuneam ar fi fost un om normal și și-ar fi făcut datoria cum zice la lege. Dar el vrea banii grămadă fără să facă nimic și pentru asta mă pune pe mine să alerg după toate actele aiurea, chiar dacă oficial nu e treaba mea să i le aduc.
Sfătuită de un avocat, așadar, am făcut o cerere la starea civilă a sectorului în care s-a însurat defunctul tata cu defuncta lui ultimă soție. E vorba de fapt de un extras de registru de stare civilă pe care să scrie și că au divorțat. Am scris cererea, am anexat dovezile că sunt fiica lui și am purces la registratură. N-am avut noroc din prima, că am nimerit vinerea după 12 și se terminase programul. Azi era până la 14.00 și era cât pe ce să nu apuc să intru în timp util, pentru că era coadă.
Pentru că i se termina programul de muncă și toată lumea o sâcâia cu întrebări, doamna de la biroul de certificate și duplicate era întruchiparea sictirului. Mai întâi a început românește cu NU. M-a trimis la primărie, după ce a aflat că de la primărie mă trimiseseră la ea a zis că tot nu se poate. Că „noi nu eliberăm acte de stare civilă pentru decedați”.
Păi nu sunt pentru decedați, sunt pentru urmașii lor vii, am zis. Nu se poate. Am încercat să-i explic că notarul, că nu vrea să facă el corespondența asta, că mă plimbă de un an cu niște acte aiurea, bla, bla. Doamna nu și nu. Ca să scape de mine m-a trimis la șefa stării civile, să-mi zică aia.
Șefa stării civile m-a luat și ea cu NU înainte. Nu eliberăm acte pentru defuncți. Explică-i și ei din nou că de fapt e pentru vii, pentru succesiune, pentru că notarul e un bou, pentru că Kafka e viu și îți pune piedică în fiecare instituție a statului. Noroc că șefa stării civile a avut urechile un pic mai deschise și măcar m-a ascultat. S-a oferit chiar să-și sune o prietenă notar, ca s-o întrebe de unde moda asta să te duci să faci succesiunea în localitatea de reședință a mortului. Că ea nu mai auzise așa ceva! S-a convins că asta e legea și tot ce a putut să facă a fost să-mi primească cererea cu promisiunea că mi se va răspunde că nu se poate. „Dacă vreți să vă dăm răspunsuri așa la mișto, vă dăm, dar nu vă folosesc la nimic”, mi-a zis ea la final. Avocatul îmi spune că-mi va folosi măcar ca să demonstrez eventual în instanță -dacă cu notarul tot nu mă înțeleg – că am făcut toate demersurile posibile.
Am plecat cu o senzație de greață din frumoasa clădire de stare civilă, lăsând în urmă încă trei persoane care se certau cu tipa de la certificate – căreia i se terminase programul evident. Pe lângă nemulțumirea personală am mai remarcat următoarele disfuncționalități ale sistemului:
La starea civilă te căsătorești, nu te informezi
* Primăria a investit o pălărie de bani în noua clădire de stare civilă de la sectorul 3, după ce vechea clădire a fost retrocedată. Toate bune și frumoase, clădirea e o priveliște minunată mai ales dacă te duci acolo să te însori, doar că instituția aia nu are un birou de informații. Probabil o să ziceți că dacă te informezi nu mai ajungi să te însori 😉 Dar nu toate cazurile se încadrează în hârtiile afișate pe uși cu ce acte îți trebuie pentru obținerea unui act sau a altuia. Este aberant să deranjezi cu întrebări, la fiecare minut, același funcționar care scrie acte de stare civilă – recte doamna sictirită despre care vă spuneam. Oricât ar fi de politicoasă la începutul zilei, la un moment dat se va pierde cu firea, cum se întâmplase azi, când din cauză că tot intra lumea peste ea și o întreba câte ceva a greșit de trei ori un certificat. Pe de altă parte nici oamenii nu au vreo vină, ei vin și întreabă, pentru că site-ul primăriei – care funcționează ca… defunctul – nu-și îndeplinește funcția de informare. Iar când intri într-o instituție cu x birouri e nevoie de ceva mai mult decât gardianul de la intrare ca să fii îndrumat între birouri și să știi ce acte îți trebuie.
Programul pentru publicul asistat
** Pe urmă acest program de lucru cu publicul, de luni până joi până la ora 14.00 și vinerea până la 12.00 este aberant în condițiile în care majoritatea oamenilor lucrează în timpul ăsta. Nu-ți iei liber de la serviciu ca să-ți scoți un duplicat după certificat de naștere sau altceva. Măcar o zi pe săptămână ar trebui să existe și un program până la 17.00. Cât am stat la coadă am observat la una dintre funcționare o atitudine patronală față de noi pulimea de acolo. NU suntem toți asistați, nu cerem pomeni. Suntem oameni a căror viață a fost complicată la un moment dat, pe parcurs, tot de niște funcționari, printr-o greșeală. La coadă cu mine erau două femei cu aceeași problemă – CNP-ul greșit pe certificatul de naștere al copiilor.
Mortul plătește, dar nu poate să comande
*** Iar duda asta cu „nu eliberăm acte defuncților” ar fi normală într-o țară în care defuncții nu au rol fiscal, nu plătesc impozite și nu votează. Sau o țară în care la succesiune nu ți se cer dovezi absurde că ei au existat în diverse combinații sociale. Cum la noi un defunct poate să facă bine mersi toate cele de mai sus, nu văd de ce n-ar beneficia și de dreptul de a primi duplicate după actele lor de stare civilă. Ba, ce zic eu, aș propune chiar să se înființeze un minister al afacerilor defuncților, că la cât durează să fac succesiunea după tata probabil că în timpul ăsta aș putea să-i deschid și o firmă, să-i obțin și o finanțare europeană ceva sau chiar să-l mai căsătoresc o dată. Că tot îi plăcea lui așa de mult să se însoare.
As vreasa te ajut sa si sa iti propun o metoda prin care sa mai scapi de frustrarea de a trai zilnic in Romanica Absurdistana.
Anual se decerneaza 10 premii IgNoble si acum cativa ani premiul IgNoble pentru pace a fost decernat unui indian ,in semn de apreciere pentru lupta lui dusa timp de mai mult de cinci ani cu guvernul indian(autoritatile il declarasera mort) pentru a-l sili sa recunoasca o evidenta:era bine mersi in viata.Este prima persoana care a reusit sa constituie o organizatie cu peste 10000 de indivizi morti care participau bine mersi la diversele activitati ale organizatiei si caruia ,in cele din urma,statul indian i-a eliberat un pasaport pentru a se putea deplsa la Standford University sa-si poata ridica premiul.Nu a putut intrucat autoritatilr americane au refuzat sa ii aplice viza pe un pasaport pe care era mentionat …decedat…
Pana la urma,eu cred ca putem an de an sa avem romani(nefericiti si frustrati)capabili sa cuceresca premiile IgNoble;de ce sa nu creem o filiala in Absurdistanul autohton?!?
scuze, dar de ce nu schimbi notarul…?
Ouch, am uitat ca acum nu se mai poate – adica se poate, dar trebuie sa renunte Notarul1 la dosar, sa il dea la Camera Notarilor pt ca de acolo sa-l preia Notarul2.
Chiar ca Absurdistan…
Dear/chère Dollo, ptr.asemenea demersuri trebuie sa ai nervii f.f.tari. Iti recomand sa-l asculti pe dl/d-na av.si sa urmezi cu muuult calm ceea ce iti spune.
De asemenea, cred ca ar fi bine sa cauti (in postarile tale mai vechi pe tema) niste sfaturi pe care ti le-a dat cineva chiar priceput in materia asta (imi scapa numele pers.).
p.s. Poate unii dintre postacii de aici ar fi vrut sa te vada facind repetir de prezenta la demostratia/marsul ptr. Rosia Montana. Ar fi util, zic eu….
Dear JB, am un pod plin de sfaturi 😉 Mersi.
ca jurist (si nu cel mai tare din parcare) mi-e rusine de aberatiile notarului, ca profesionist iau aminte la absurditatile pe care le intalnesti ca sa nu devin eu insami absurda in solicitarile mele.
ca om ma bucur ca institutiile cu care am eu treaba au aflat ca multi dintre cei cu care lucreaza muncesc corporaticeste, 9-17. biblioteca are 3 zile pe saptamana program 12-19, sectia financiara unde ar cam trebui sa-mi platesc impozitul are program o zi pe saptamana pana la 18.30, iar casierul pt intretinere (singura utilitate pe care n-o platesc on-line) are program 17-18.30 (intr-o zi) si 19.30-21.00 in alta zi (deci si pt aia care vor statuie in fata sediului corporatiei).
multa rabdare si bafta in aceasta odisee iti doresc.
Referitor la program:
– cauti pe internet programul;
– suni ca sa-ti confirme programul (poti da nas in nas cu programul de vara inceput dn mai, perioada de concedii, deratizarea periodica, controale etc);
– cauti pe internet zilele de depunere si zilele de ridicare a documentelor;
– alege un intreval din zi cind lumea e la munca, cu grija sa nu te suprapui cu pauza de gustare/masa a institutiei;
– reciteste despre teoria relativitatii lui Einstein, dilatatea si contractarea timpului;
– ia la tine ceva de citit si si iti incarci ceva muzica noua;
– stabileste o zi de rezerva si cauta din start argumente valabile la sefi pentru orele lipsa de la program (eventual le rezolvi si lor vreo problema de acest gen).