octombrie | 2014 | Dollo zice Bine

Archive | octombrie, 2014

Diverse, Nelinisti de dama 31/10/2014

Ce s-a întâmplat cu femeia de pe bancnotă?

Dacă nicio femeie nu a reușit să ajungă pe o bancnotă românească, merită vreuna să ajungă să conducă țărișoara asta creștină și binecuvântată de Dumnezeu cu bărbați destoinici? 😉

Jurnalul lui Alice Voinescu – la pomul lăudat să nu te duci cu sacul

Am crezut ca o să citesc opinii pertinente despre România interbelică şi cea comunistă, în loc de asta au fost două volume consistente în care m-am luptat necontenit să găsesc puţină substanţă printre dumnezei, rugăciuni, vise, discuţii cu rude moarte şi prieteni vii, certuri în familie, parastase şi înmormântări.

Prostie, hoție și beton

De ce risipește primarul Negoiță 1,7 milioane de euro din buget ca să facă o fântănă arteziană în fața unui cinematograf mort de cartier – Cinema Gloria?

În a doua parte a vieții

Trecute vieți de mame, unchi, bunici și bunicuțe. O poveste sentimentală de week-end de familie.

Anul ăsta pe unde mi-ați umblat, cititorilor?

Trimiteți-mi poze din concediile voastre de anul ăsta, ca să le vedeți puse pe dollo.ro între Crăciun și Anul Nou și să vă întrebați ce naiba ați căutat acolo? 🙂

Hârtia igienică Remus și cartela Rovana

Ultimele promisiuni electorale ale guvernului Ponta, înainte de alegerea președintelui.

Ce mai citim iarna asta?

Aștept propuneri pentru următoarele lecturi de la clubul de carte.

Jocurile sunt făcute

Alegerile și natalitatea: copiii se nasc acolo unde oamenii nu se întreabă cum îi vor educa sau ce fel de viață le oferă, ci unde e foame și disperare, iar futaiul e singura formă de entertainment. Așa se întâmplă și cu votul.

Trei ani de club de carte și un masaj la spate

Ne vedem mâine ca să bem pentru aniversarea a trei ani de club de carte, cu japonezul Murakami și câte un masaj chinezesc pe pat de jad.

Dar-ar boala în ele de mașini, tâgâdâm, tâgâdâm…!

… sudui bărbatul călare pe murg, încercând să se strecoare printre mașinile care se înghesuiau să-i viziteze satul, în defileul Dâmbovicioarei.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Portrete 22/02/2016

Mergând pe sârmă

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Portrete 16/12/2013

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Românisme 22/10/2011

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Românisme 14/12/2015

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Foto 03/03/2018

Din Buenos Aires con mucho calor

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Portrete 28/09/2018

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Dollo zice Bine