Ce vor bărbații?

Niște fete de 20+ au nevoie de răspunsurile voastre, ajutați-le să-și găsească drumul spre inimile bărbaților, nu numai spre paturile lor ;)

Ce vor bărbații? mă întrebau deunăzi două prietene, exasperate de lipsa de succes pe care o tot înregistrează la regnul masculin, în ciuda faptului că sunt cât se poate de frumușele, tinere și disponibile. Later edit: e vorba de succes la acei bărbați dezirabili, ca să fim mai precise.

Ce vor angajatorii? se întreba retoric o prietenă care caută de câteva luni un job și constată că din păcate e prea calificată pentru multe dintre ofertele de pe piață. Tot ea a făcut și alăturarea dintre cele două căutări, spunându-mi că a ajuns la concluzia că obsesia de a-și găsi un job e similară cu aia de a-și găsi un bărbat, diferența fiind că totuși fără un bărbat mai trăiești, dar fără un loc de muncă nu prea ai cum.

Cele două exemple acoperă două categorii importante de vârstă la femei: cele preocupate să-și găsească un iubit sunt din categoria 20+. Cea cu job-ul este din categoria 40+. Dar obsesiile sunt comune pentru ambele categorii de vârstă. Depinde ce are fiecare, ca să-i rămână să-și dorească ce nu are.

De ce s-au transformat în obsesii și disperări niște dorințe firești, până la urmă pentru oricine? Prietena căutătoare de job crede că părinții noștri nu erau așa de disperați la vremea lor, și că de vină pentru disperările noastre este însăși societatea, care ar avea un interes în a ne ține așa. Din disperarea de a avea cât mai multe și cât mai repede se nasc toate comportamentele compulsive care … motorizează economia, nu? 🙂

Am întrebat-o pe mama dacă ea era disperată, când era tânără, pentru ceva anume. S-a gândit un pic și mi-a spus că nu avea de ce să fie, pentru că pe vremea ei serviciul era garantat. „Nu ne dădea nimeni afară, mamă”. Apoi dorința de a avea un televizor color a avut-o și ea, dar știa că nu se poate mai repede decât avansează lista pe care era trecută la fabrică. La fel și frigiderul cumpărat tot pe listă de la magazinul universal, mașina de spălat sau alte obiecte de uz casnic. „Știam că nu se poate mai repede. Nu aveam nici bani, dar nici relații. Chiar dacă mi-ar fi plăcut și mie să am ce aveau alții, nici nu le vedeam așa expuse ca acuma peste tot. Eram bucuroși cu ce aveam”, zice mama.

Nici după bărbați, zice ea, nu era disperată. Chiar dacă, la fel ca și cu televizorul color, i-ar fi plăcut să aibă unul. Avea colege, însă, care erau disperate și făceau tot ce le sta în puteri ca să-l găsească. Deci asta nu ar fi o noutate. Noutatea democratică ar fi că oferta de femei acum este atât de variată pentru bărbați încât pare că îi favorizează mai mult pe ei decât pe noi. În plus, emanciparea femeii a săpat și ea la temelia familiei tradiționale, dar emancipată așa cum e, tot disperată să aibă un bărbat alături a rămas biata femeie.

Numeric vorbind probabil nu sunt diferențe majore, dar paradoxal, în epoca în care comunicarea virtuală dizolvă distanțe și aduce alături oameni care altfel poate nu s-ar fi întâlnit niciodată, conexiunea reală, sentimentală între doi oameni pare mai dificilă ca oricând. Pare că tocmai această facilă comunicare este de fapt cauza lipsei realei comunicări.

Fata din fața ta poate fi tânără, frumoasă, deșteaptă, devreme acasă, dar când știi că la un click distanță se află zeci, sute de alte fete cel puțin la fel de frumoase și apetisante, te face mai selectiv. Să aștepți sau să cauți ceva mai bun. Să te întrebi întotdeauna dacă nu cumva există ceva și mai bun decât ce ai și asta să te împiedice să alegi una. La asta se adaugă uneori faptul că multe fete continuă să rămână tributare unei educații care nu mai ține pasul cu vremurile și cu cerințele pieței, și asta le transformă mai degrabă în marfă pe stoc deși au toate atributele unor produse căutate.

Desigur și reciproca este valabilă, nici ele nu sunt mai breze când e vorba să aleagă unul, dar șansele ca odată găsit „un băiat bun, de casă” femeia să-i dea drumul din mână sunt aritmetic mai mici. Și așa ajungem la cel puțin un triunghi sau un dreptunghi amoros de genul Ion o iubește pe Maria care îl iubește pe Vasile, care o iubește pe Vetuța. În care toți sunt de fapt deprimați pentru că nu au ce-și doresc, deși n-ar recunoaște ce-și doresc nici măcar dacă le-ar bate la ușă. „Triunghiurile astea or să ne omoare în cele din urmă”, îmi zicea cu năduf o altă prietenă, de 30+, aflată într-o astfel de combinație „mortală”. Bine măcar că din când în când iese câte un sex extraordinar din asta 🙂

Cred că nu există o rețetă universal valabilă pentru a avea succes, nici cu bărbații, nici în carieră. Rezolvarea zace ascunsă în noi înșine, dar este atât de greu de găsit încât unii dintre noi pierdem toată viața disperând după ceva, în loc s-o trăim așa cum ni se oferă. Citisem zilele trecute 20 dintre motivele de îngrijorare ale oamenilor și am găsit că mai mult de jumătate dintre ele au potențial de disperare. Toți avem cel puțin una din 20. Ne ajută mult și contextul în care trăim. Insecuritatea financiară, socială erodează și ea relațiile umane. Instinctele sexuale și reproductive ce mai salvează rasa umană…

Am văzut anul trecut la Belgrad un film foarte bun făcut pe tema asta de un coleg jurnalist grec. Love in the time of crisis. Poate fi închiriat online contra unei sume modice, urmând link-ul. Vi-l recomand. O să recunoașteți probabil multe din realitățile românești în angoasele grecilor.

Eu nu am un răspuns la multele întrebări din jurul acestui subiect, chiar dacă prin multe am trecut și eu. Pe unele mi le-am rezolvat singură, cu altele încă mai lupt, dar pentru că nu-mi propun să rezolv complexitatea economico-socială a problemei, aș aprecia dacă bărbații care citesc acest blog le-ar răspunde măcar fetelor care încă se întreabă, la orice vârstă: ce vor bărbații? Știu că și voi vă întrebați ce vor femeile, dar după cum se vede treaba, e mai arzătoare întrebarea noastră, că noi părem mai dispuse spre compromis decât voi 🙂 Nu vreau răspunsuri generice, ci punctual și concret, ce vreți voi, fiecare, de la o femeie: vreți să fie independentă sau dependentă, să fie îndrăzneață sau timidă, să ia inițiativă sau să aștepte, să spună adevărul sau să vă mintă frumos, ce să facă să vă sară în ochi, dacă voi nu ați remarcat-o …? Poate reușim din acest puzzle să formăm o imagine din care cine vrea să poată trage niște învățăminte. Hai că e pentru o cauză nobilă, niște fete de 20+ au nevoie să vadă luminița de la capătul tunelului 😉

*Poza e de pe Facebook

Etichete: , , , , , , , ,

65 comentarii la “Ce vor bărbații?” Subscribe

  1. DanielP 25/01/2015 at 22:38 #

    Revin cu un comentariu care sper ca ajuta…iti recomand filmul „Assault on Wall-Street” 2013 cu Dominic Purcell, poate scrii si un articol pe baza lui.Vei intelege de ce in ziua de azi daca banii nu intra pe usa, dragostea iese pe fereastra.Ar mai fi inca un documentar de vizionat : „Iarna demografica-declnul familiei umane”.Eu am un prieten care a plecat de jos si s-a chinuit foarte mult iar acum are multi bani dar nu vrea sa se mai insoare pentru ca ii e frica.Afraid of commitment-desigur.

    • edi 26/01/2015 at 10:48 #

      De ce ii este frica?! Ca pierde banii?! Ar fi bine sa ramana singur.
      Intr-o casnicie adevarata se imparte totul, bani, libertate, responsabilitate si mai ales afectiune de ambele parti. Am spus afectiune si nu iubire, pentru ca sunt putini cei capabili sa iubeasca. Pentru iubire trebuie sa renunti la tine sa te lasi la dispozitia celuilalt, sa te transformi in celalt sa devii una cu el. Trebuie mult curaj pentru asta.
      Cand ajungi sa gandesti in termeni de „care da mai mult” in orce fel de relatie ar fi bine sa renunti la ea pentru ca deja ai transformat-o in comert. Si din comert nu poti avea decat obiecte nu oameni si evident cand tratezi pe cineva ca pe un obiect, mai devreme sau mai tarziu primesti ceea ce meriti.

      • zwilling 26/01/2015 at 16:42 #

        Fiecare cu cel doare 🙂
        Primul meu gand a fost ca nu-i mai arde de o noua „cazatura”.

        Din text reiese ca a fost casatorit cel putin o data, dar nu-i clar daca banii i-a facut inainte, in timp ce era casatorit sau dupa (ultimul) divort.

        • DanielP 26/01/2015 at 19:56 #

          Nu numai ca n-a fost casatorit dar nu a avut nicio femeie si nici nu vrea sa vada in fatza ochilor cat o trai pe fata pamantului, ideea e ca m-a cam indoctrinat si pe mine.Daca as fi ascultat de sfaturile lui de la inceput acum aveam cel putin 20 mii euro in plus.

          • Dana 28/01/2015 at 11:58 #

            si eu 100.000…cat a tocat fostul.

            Aceeasi poveste exista si de partea cealalta…doar ca e mai rara 🙂

  2. georgiana 25/01/2015 at 23:14 #

    Dollo neapărat să-mi pui poza aici să vadă lumea ca nu-s himeră. Dar măi dragă, noi nu suntem disperate, Induci lumea în eroare. Suntem frumoase, inteligente, cu simțul umorului, well educated and well traveled. Ne simțim bine cu noi înșine. E pur și simplu vorba de noroc aici. Asta nu e pentru toată lumea. Și de chimia aia dintre doi oameni care ori e ori nu e. Restul e teorie. Nu există rețetă.

    • georgiana 25/01/2015 at 23:27 #

      A, și mai e ceva…sper ca toate fetele să învețe să nu mai ia personal frica asta de commitment a altora. E o risipă de energie. Love thy self, and the rest will follow.

    • Cristian 28/01/2015 at 10:01 #

      In cercul de prieteni am si eu exemple de femei chiar trecute de 30 ani care inca isi cauta barbatul potrivit. Ca barbat nu pot sa nu remarc o singura problema majora pe care o au absolut toate aceste femei: sunt extrem de selective si au impus niste standarde foarte inalte pentru parteneri, asa ca nimeni nu se califica pentru postul de prieten/iubit, nici sa nu mai vorbesc de sot.

      Daca ar lasa aceste standarde mai jos cu siguranta ca ar gasi usor barbatii potriviti. Dar cand tu vrei sa aiba doctorat, sa castige peste 1000 euro/luna, sa fie si atletic/sportiv, sa fie si instalator in casa, sa nu bea si sa nu fumeze, si altele si altele, deja ai impus niste criterii aberante.

      Mai deunazi ii spuneam unei amice ca nu va gasi oricat va cauta un tip cu doctorat si studii prin strainatate care sa faca si pe instalatorul in casa, si pe mecanicul si pe gradinarul… asa ca dragelor, puteti sa cautati voi asa ceva pana la adanci batraneti.

      Exista si reversul medaliei, barbati care cauta femeia potrivita care sa intruneasca douaj’ de mii de calitati si nu o gaseste.

      Asa ca nu va mai intrebati ce vor barbatii ci incercati sa vedeti „ce vreti voi femeile” si sa mai taiati de pe lista.

  3. edi 26/01/2015 at 10:28 #

    Problema acelor fete este ca au fost educate gresit, au conceptii gresite despre barbati. Parintii ,fara rea intentie, si toti cei din jur, cartile, ziarele,revistele si filmele vazute promoveaza imaginea unor femei care nu exista.
    Anumite aspecte ale personalitatii femeii sunt exagerate ,altele sunt trunchiate. S-au creat doua tipuri de femei. Cele „de treaba, serioase, bune” si cele numite ” usoare,panarame, rele”. Aceste lucruri le are in minte si un barbat cand priveste prima data o femeie.
    Cele serioase sunt cele care sunt interesate doar de barbat, de copii si de casa si nu trebuie sa fie prea frumoase sau prea destepte ca s-ar putea sa-si dea seama cum sunt exploatate si mai apoi batjocorite pentru ca au suportat toate comportamentele mizerabile ale barbatilor ( stie toata lumea despre ce e vorba nu trebuie sa mai explic).
    Cele „usoare” sunt pentru distractie, de obicei frumoase, ingrijite, emancipate, inteligente, „cu astea”iti trebuie bani ca altfel nu se uita la tine”.

    • mihai 26/01/2015 at 10:45 #

      Cum spanac acele fete au fost educate gresit, iar ca argumentatie te lansezi intr-o tirada despre misoginismul masculin?!

      • edi 26/01/2015 at 11:03 #

        Te deranjeaza adevarul? Priveste si asculta mai bine la cei din jur si intreaba-i de ce se comporta intr-un anume fel cu o femeie si in alt fel cu altele. Eu am primit acele raspunsuri. Ar fi interesant de stiut daca tu ai altele in plus.

        • mihai 26/01/2015 at 12:30 #

          Nu ma deranjeaza adevarul, ma deranjeaza erorile de argumentatie, in cazul tau non-sequitur.

  4. mihai 26/01/2015 at 10:41 #

    Parerea MEA (om trecut prin 5 femei, din care 2 relatii de lunga durata, din care una casatorie fericita – maine facem 10 ani de la prima intalnire) :

    Intrebarea e gresit pusa. „Barbatii” vor doar sex. Mai mult sau mai putin, de la caz la caz, dar e singurul element comun tuturor. In rest, discutam despre cazuri individuale, care vor unele si nu vor altele.

    Intrebarea corecta este alta: „ce vreau eu de la barbatul meu/femeia mea?” Raspunsul corect e o lista lunga cu elemente cu importante diferite. Se sorteaza lista in ordinea importantei, apoi se trage o linie care e pragul acceptabil. Dupa aia se merge la „piata” si se incearca tarabele la rand, pana cand gasesti ceva care indeplineste toate cerintele de deasupra pragului. Verificarea cerintelor poate dura cateva luni de explorare reciproca intensa. La mine a durat din ianuarie pana in septembrie.

    Pe de alta parte, alineatul precedent e viziunea mea. Nevasta-mea zice ca s-a indragostit fulgerator de privirea mea luminoasa si plina de speranta de la prima intalnire. Si dupa trei luni de locuit impreuna si sex frecvent si intens mi-a dat de inteles ca daca as cere-o, ar accepta pe loc! 😉

    • edi 26/01/2015 at 10:57 #

      Daca vor doar sex de ce se casatoresc? De ce nu se duc intr-un bordel, isi rezolva „necesitatile” si gata. Fara implicare, fara obligatii, fara griji. Nu mai face si alte persoane nefericite (nevasta, copii, parinti).

      • mihai 26/01/2015 at 12:28 #

        Frateee! Citeste printre randuri!

        N-am spus ca „toti barbatii doresc numai sex si nimic altceva”, si ca „singura dorinta comuna tuturor barbatilor – singura generalizabila – este sexul”!

  5. mihai 26/01/2015 at 10:47 #

    Nu prea informativ, dar cu siguranta amuzant:
    https://www.youtube.com/watch?v=hKWmFWRVLlU

    • Dollo 26/01/2015 at 10:52 #

      Da, da, e foarte mișto explicația asta 🙂

    • edi 26/01/2015 at 11:14 #

      E acelasi misoginism imbracat intr-o prezentare amuzanta.

      • mihai 26/01/2015 at 12:34 #

        Nu. E o gluma pe seama misoginismului. Daca era misoginism autentic nu era amuzant.

  6. Ioan S. 27/01/2015 at 10:54 #

    … băieți sau fete, ce vor fiecare; toți avem o mamă și, dacă suntem atât de cinici, putem zice ca Napoleon… Dacă nu, devenim împăcați cu sinea proprie și apreciem femeia, că tot s-au deplasat comentariile spre femei,,, din cauza dorințelor bărbaților… fiecare generație are modernitatea ei! Tuturor ne plac activitățile intime!

  7. valentin 27/01/2015 at 12:50 #

    Ca barbat vreau ce ofer si eu – iubire, respect si daruire pana la capat in orice aspect al vietii.
    Cand iubesti e cineva nu poti sa ranesti persoana respectiva.

  8. Lucian @MobilityZone.ro 27/01/2015 at 13:51 #

    Deși în credința populară se (foarte) crede că bărbații sunt simpli, ușor de mulțumit, pentru că au doar două dorințe: mâncare bună și sex constant, lucrurile stau altfel. Există bărbați simplii, cu nevoi de bază și există bărbați complecși care vor lângă ei o femeie puternică (cu tot ce înseamnă asta). La fel cum sunt și femei simple, ușor de mulțumit (bani și restul se rezolvă) sau femei complexe, care vor bărbați dezirabili (orice-ar fi însemnând asta). La cei puțini ani pe care-i am, am reușit să constat că de fapt nu suntem atât de diferiți, între sexe, precum credem.
    Și chiar azi am citit (nu mai știu unde, la câte am citit azi), că dacă vrei să ai parte de un partener de un anumit fel, trebuie să fii tu în primul rând acel fel (un fel de corolar al legii lui Ghandi). 😀

  9. Lucian @MobilityZone.ro 27/01/2015 at 13:53 #

    simpli* (mă bate tastatura)

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ce vor bărbații? | România curată - 26/01/2015

    […] Sursa: dollo.ro […]

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…