Eu te-am făcut, eu îți știu parola de la Facebook

Controlul părintesc în vremea Internetului - ce fel de copii vor rezulta dintr-o educație de tip Big Brother? E musai să-i citești jurnalul copilului „în vremurile astea” sau are și el dreptul la viață privată?

U na dintre cele mai neplăcute amintiri din adolescența mea este ziua în care am venit acasă de la școală și am găsit pe masă o scrisoare care-mi era adresată, desfăcută și citită de mama. Cu un ton pe care-l știam prea bine, întoarsă cu fața la chiuvetă, spălând vasele, m-a anunțat că „ai primit o scrisoare de la verișoar-ta. Cine-i băiatul ăla pe care zici că nu-l mai iubești?”.

Era vremea infatuărilor adolescentine și a destăinuirilor față de verișoara mea, cu un an mai mare decât mine, care-mi înțelegea prea bine dramele vârstei. În plus ne exersam stilul epistolar. În vreme nu exista Internetul. Pentru cei născuți după 1989, era ca și cum mama mi-ar fi intrat în mesageria de Fb și ar fi aflat ce vorbeam cu prietenii de vârsta mea.

Chiar dacă nu aveam eu pe vremea aia noțiuni despre viață privată, dreptul la inviolabilitatea corespondenței și alte mofturi din astea, tot am simțit că mama a intrat cu picioarele într-un spațiu pe care era dreptul meu să-l țin departe de ea. Și de atunci am continuat să mă ascund mai abitir de ea, pentru că am înțeles din asta că ea nu mă va înțelege și nu-mi va aproba niciodată frământările sentimentale. Care nici nu erau vreo mare scofală, dar erau ale mele.

Multă vreme după asta, în anii din urmă, mama m-a tot întrebat de ce eu nu-i spun ei tot ce mă doare. Nu știu dacă de atunci mi se trage, dar știu că niciodată nu am reușit să găsesc în ea acel confident în fața căruia să-mi deschid sufletul fără rețineri. Nu prea ai disponibilitatea asta în fața cuiva care-ți impune stilul „cât ești la mine în casă, pe banii mei, faci ce spun eu”. Raportul e cel mult de dominator-supus, nicidecum de amiciție.

Nu am mai dezbătut cu ea subiectul, în schimb el s-a ivit în câteva conversații pe care le-am avut în ultima vreme cu părinți de adolescenți în epoca Internetului. Ultima a fost chiar aseară, când o prietenă a recunoscut nonșalant că știe parolele de Facebook ale copiilor, că i-a citit jurnalul unuia dintre ei și că încă nu s-a lămurit ea cum e cu „what’s up ăla”, dar o să-i dea de cap și ăluia. Tot la fel de nonșalant recunoaște că atunci când era adolescentă i s-ar fi părut inacceptabil ca mama ei să știe ce scrie ea în jurnal, dar că de când are copii se gândește tot mai puțin la asta, iar atunci când îi mai vine în cap gândul și-l alungă destul de rapid, cu scuza „acum sunt alte vremuri, mult mai periculoase”.

Asta este motivația generală a părinților de tip „Big Brother”, deși ea putea fi invocată cu siguranță în orice epocă. Și copilăria noastră, „cu cheia de gât” trebuie să fi fost altfel pentru părinții noștri. Dacă nu eram acasă la ora la care mă suna mama de la serviciu era vai de fundul meu, În plus, sperietoarea cu Internetul, sălașul tuturor terorilor lumii moderne, este invocată și la nivel de politică de stat, cum să fie mai prejos părinții, a căror înclinație spre protecția odraslelor este oricum mult mai îndreptățită, decât datoria statului de a-și proteja cetățenii.

Nu pot să știu cum aș gândi dacă aș avea un copil, pentru că și eu am tendințe destul de posesive în amor, dar îmi place să cred că i-aș respecta dreptul la viață privată. Cunosc de asemenea câțiva părinți care chiar dacă sunt îngrijorați de ceea ce fac copiii lor pe Internet reușesc cumva să păstreze echilibrul între dreptul copiilor de a avea o personalitate și nevoia lor de control parental. Se împrietenesc cu copiii pe Facebook sau cu colegii lor, își mai fac conturi false, mai roagă prietenii să le raporteze una alta… tot soiul de măsuri de precauție care să nu-i îndepărteze pe copii sau să-i pună în gardă cu privire la ochiul vigilent al mamei care le pândește orice emoticon pe care-l pun online.

Apoi există tot felul de programe de control parental pentru a împiedica minorii să aibă acces pe site-uri potențial periculoase, ceea ce ar trebui să fie suficient, cât să nu fie nevoie să-i invadezi intimitatea până la a ști exact cum vrăjește o fată sau alte nimicuri copilărești.

Desigur că în cazul copiilor este mai greu să le acorzi încredere deplină, atâta vreme cât îi bănuiești incapabili de discernământ, dar, cum spunea cineva aseară la această discuție, violarea corespondenței este totuși un comportament pe care anumite persoane sunt tentate să-l aibă și față de parteneri, nu numai față de copii.

Pentru că la masa la care s-a discutat aseară acest aspect, noi ăștia fără copii am fost cam indignați de comportamentul mamelor dominatoare, am zis să vă întreb și pe voi ce părere aveți. Am încercat să cuprind cele patru posibilități de vot într-un poll și vă rog să vă exprimați opțiunea în dreptul categoriei în care vă regăsiți. Mi se pare interesant de aflat ce gândesc părinții versus cei fără copii în cazurile astea.

Așadar 

Sunteți de acord să le spionați corespondența copiilor?

Vezi Rezultatele

Etichete: , , , , , , ,

16 comentarii la “Eu te-am făcut, eu îți știu parola de la Facebook” Subscribe

  1. tizul 01/02/2015 at 16:18 #

    Singurl mod de a avea control asupra cuiva, nu neaparat al copilului, este sa ii mentii increderea in tine.
    In rest, e cum zicea buna-mio:
    „Bai, decat sa-ncerci sa pazesti femeia, mai bine dai drumu’ pe camp la o turma de iepuri si-ncerci sa-i tii gramada!’

  2. Alina 01/02/2015 at 17:23 #

    Un film foarte bun pe tema asta este Men, Women & Children (2014) http://www.imdb.com/title/tt3179568/?ref_=nv_sr_1

  3. george 01/02/2015 at 19:50 #

    Cheia in articolul de mai sus este „Nu pot să știu cum aș gândi dacă aș avea un copil”. Internetul si metodele de comunicare din ziua de azi iti par inofensive pentru ca le vezi din perspectiva ta de adult. Imagineaza-ti ca la varsta la care ti-a citit mama ta scrisoarea ai fi lasata singura la o discoteca in care se gasesc dea valma tineri, adulti, fete, baieti (barbati), unii vorbind porcos, altii aratandu-ti reviste porno, alti spunandu-ti ca viata nu are rost, altii ca singura cheie a fericirii sunt drogurile. Ar fi frumos ca mama ta sa intervina si sa nu te lase sa comunici cu toti acesti oameni? Sau poate nici nu ar trebui sa stie ca tu esti in compania lor?

    Ori asteapta sa ai un copil, sa ajunga pre-adolescent si sa-l tagheze cineva intr-o poza porno pe FB. Atunci, poate (?), ai formula intrebarile mai putin tendentios, de exemplu „Am copii, consider că e DATORIA mea să-MI FERESC copilul DE PERICOLE, indiferent ce trebuie să fac pentru asta”

    • ion 02/02/2015 at 15:05 #

      George,
      Singura problema serioasa din acest tablou „sumbru” e aia cu drogurile. Altfel inteleg ca atunci cand erai adolescent te socau si corupeau vederea unei reviste porno, intalnirile de-a „valma” dintre fete, baieti si baieti mai mari sau pesimismul adolescentin. Am intalnit multi tineri feriti de pericole de catre parintii care au construit zid de manastire in jurul lor. Iar la facultate, plecati de acasa dupa ani de frustrari si constrangeri, defulau tot ce nu li s-a permis. Betii, orgii etc.

      Mai jos dai o mostra de gandire tipic romaneasca – problema nu e ca un copil pre-adolescent e abuzat de un adult, ci ca il vad prietenii pe facebook intr-o poza porno. Si il discuta vecinii…Daca un copil ajunge intr-o asemenea postura, cauza fundamentala n-are legatura cu lipsa spionajului. Ci cu educatia pe care i-ai dat-o si ghinionul de a se intalni cu un pedofil.

      Caz real: copil crescut de mic de bunica si mama super-protective, dus de mana la poarta liceului pana in clasa a XII-a. In anul II de facultate suna o femeie insarcinata la ele la usa. Ghici al cui e copilul?

      • george 03/02/2015 at 13:32 #

        Ai inteles gresit exemplul cu etichetarea in poza porno. Nu e vorba de o poza cu copilul fiind abuzat, ci o poza de aiurea. Gizas !!! O astfel de etichetare, cu setarile implicite, apare tuturor „prietenilor”, profesori, bunici, colegi, si crede-ma, nu e usor de explicat.
        In rest, de acord ca supraprotectia nu este o cale buna. Nici nu am ajuns cu argumentatia pana acolo. Daca era vorba despre asa ceva, spuneam simplu „fara FB, fara telefon destept”. Nu e cazul, dar o limita cred ca trebuie sa existe, si destule informatii pentru parinte ca sa poate face un fine-tunning.

  4. Andor 02/02/2015 at 07:48 #

    Intre prima si a doua categorie as mai baga una…. Ideea e ca e bine ca parinte sa stii pe unde-i umbla gandurile, e bine sa afli ce si cum gandeste. IDEAL E SA AFLI TOATE ASTEA FARA CA EL (copilul) SA-SI DEA SEAMA.
    Caz concret: e bosumflat si razvratit – poate ca un/o coleg(a) nu s-a uitat gales la el;e genul de discutie care n-ar purta-o direct cu parintele (sa ma scuteasca cei care zic ca ei discuta totul deschis) pentru ca oricat ar vrea exista o anumita retinere care tine in special de varsta.- in acest caz mi se pare util sa stiu ca sa nu-l incarc o perioada cu alte obligatii zilnice.

    E ca si cum unul din soti vine acasa cu ceva dead-line de pe la lucru si celalalt, mai odihnit, are chef de mers in excursie…..

    • o femeie 04/02/2015 at 11:37 #

      am norocul ca fiica mea verbalizeaza problemele. Are incredere in mine si chiar cand ii e greu sa puna in cuvinte, stiu ca o imbratisare de la mine ajuta mult, chiar daca nu vrea/nu reuseste sa spuna ce s-a intamplat.

      Sper sa nu se rupa aceasta comunicare.

      Intradevar, si eu vin acasa si spun: am avut o zi grea, sunt obosita/am pierdut autobuzul / seful mi-a facut observatie etc. Copilul are exemplul meu – sper ca e unu suficient de bun pt el.

  5. cristina 02/02/2015 at 10:21 #

    sunt de aceeasi parere cu a lui andor – trebuie sa fiu la zi cu tot ce face copilul, dar fara ca el sa stie. un fel de spionaj, dar in scopuri bune.
    chiar si libertatea trebuie acordata intre niste limite, ca sa nu expui copilul unor pericole care altfel ar fi putut fi evitate, caci tot ce traumatizeaza la varstele astea e tinut minte toata viata.

  6. marin 02/02/2015 at 11:32 #

    dolo ai avut ghinion cand te-ai reincarnat de data asta.nu mi se pare deloc normal sa-ti deschida mama scrisorile. eu nu prea am primit scrisori, dar parintii mei nu mi le-ar fi deschis. sunt de acord ca parintii sa exercite un control asupra copiilor, dar cu anumite limite. in nici un caz nu sa aiba acces total in contul de facebook.

  7. Om bun 03/02/2015 at 13:32 #

    Eu primeam acasa plicuri si ma anuntau ai mei pe telefon ca a venit. Le spuneam sa-l deschida si sa-mi spuna despre ce e vb., dar spuneau ca ma asteapta pe mine sa vin.
    Exagerau oare ?

  8. o femeie 04/02/2015 at 11:33 #

    si eu am fost copil verificat si suspectat.
    Si eu am tendinte obsesive de control. Dar lupt sa ma controlez, stiu ca imi alimenteaza paranoia si imi trezeste anxietatea din copilarie cand vedeam ca mi-au fost verificate buzunarele. Acum multi ani, 15 cred, am verificat email-ul unui fost boyfriend. M-am simtit vinovata, murdara, i-am citit vreo 2 meiluri …

    Astazi m-am ‘insanatosit’ de idei din astea. Copilul face ce vede, copie defectele mele in primul rand!!, incerc sa ii dau incredere, imi povesteste ce a facut (daca vrea si mai ales cand vrea).
    Uneori as vrea sa fiu o musca mica sa merg dupa, dar apoi imi dau seama ca am un copil descurcaret si statornic.

  9. Xelomon 08/02/2015 at 14:41 #

    Am patit ceva asemanator in copilatie, cand mama mi-a citit jurnalul si l-a comentat in fata altora. Am stiut ca nu pot avea incredere cand mi-a divulgat secrete, desi o rugasem sa nu…
    Am 2 fete, de cand s-au nascut, aud „amenintari” (lasa ca vezi tu cand or creste; decat sa le vezi c***e, mai bine le tii incuiate etc.). Nu le voi controla FB, in schimb, voi incerca sa le educ cat mai bine. Si fara desteptofon pana la, sa zicem, macar 10-12 ani.

  10. Nautilus 12/02/2015 at 15:05 #

    Ideea de a-ţi spiona copilul pentru a-l proteja de pericole într-o vreme periculoasă nu ţine. Dintr-un motiv foarte simplu: posibilitatea ca acel copil să fie expus unui act de violenţă este prea mică. Infimă. Numărul de infracţiuni violente în 2011 în SUA şi toate ţările UE puse la un loc a fost cel mai mic din istorie.

    Dar şi din perspectiva unui puşti sau adolescent, ideea de a NU fi spionat este absurdă şi periculoasă. OK, nu te spionează azi părinţii, bunicii şi mătuşa Tamara. Peste câţiva ani, o să fii şocat că tipul de la IT îţi citeşte mailurile şi le raportează conţinutul şefilor.

    Aşa zisa „adolescenţă tulbure”, subiectul favorit al autorilor de romane proaste de 200 de ani încoace, nu e perioada în care ţi se trec cu vederea câteva chestii, „până se loveşte de viaţă”. E perioada în care înveţi cum să nu te loveşti de unele lucruri. Înveţi să foloseşti parole, să dai mesaje altora în cod, înveţi ce nu trebuie să spui când zidurile au urechi. Înveţi să verifici persoanele cu care intri în contact.

    Poţi să nu înveţi nimic,dacă ţi-e lene, dar suporţi consecinţele.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.