Nu știu câți dintre voi vă mai amintiți, dar în 1990, în focul redescoperirii libertății, poporul a simțit că a venit momentul să se opună construcției numită Casa Poporului. Se lucra la ea de prin 1984 și era gata 80%, ceea ce înseamnă că timp de cinci ani de zile nimeni din popor nu avusese curajul să se opună pe față respectivei construcții, ci doar spiritul cârtitor național se mai manifestase, ici-colo, la adresa megalomaniei Tovarășului. Abia atunci când poporul a aflat indignat de robinetele de aur ale Ceaușeștilor s-a cerut pentru prima dată demolarea Casei Poporului. Că e prea mare, că poporul preferă apartamentele mici, cel mult decomandate, că marmura nu e tradițional românească, doar prefabricatele …
În 1990 cineva a avut ideea de a organiza vizite în ea. „Erau cozi de câţiva km. Stătea lumea cu răbdare să vadă ce e înăuntru”, îşi amintea arhitecta Anca Petrescu, hulită la concurenţă cu casa, pentru că fusese autoarea acelei construcţii dorită de Ceauşescu. La finalul vizitei oamenii erau puşi să-şi scrie părerea într-un caiet.
Caietele alea au fost salvarea casei. După ce o vizitau nimeni nu mai zicea să fie demolată. Au scris acolo oamenii cele mai trăznite idei: să se facă orfelinat, casino, muzeu… dar nimeni nu mai voia să fie demolată”, povestea mama Casei poporului într-un intrviu pe care mi l-a dat în 2010.
După 25 de ani de zidit câte o biserică la două zile, aflăm că Dumnezeu preferă lemnul
25 de ani mai târziu istoria se repetă cu Catedrala Mântuirii Neamului. Nu avem o revoluție, nici un deces al dictatorului, nu s-a întâmplat nimic nou în afară de faptul că niște bezmetici s-au apucat să planteze într-o noapte cruci din lemn prin intersecții ca să-și afirme fibra creștin intolerantă la adresa proiectului unei viitoare moschei. În dulcea asta siestă românească, răsare din uitarea artistică trupa Taxi și o mână de „personalități” autohtone, recitând în stil Dan Puric featuring Adrian Păunescu niște versuri demne de Cântarea României remixată cu Cenaclul Flacăra.
La cinci ani de la începerea construirii megalomanei Case a Domnului, când macaralele îl zgârie deja pe Dumnezeu în fund, aproape de cupolă, se umflă tărâța în câte unii și încep să cânte despre cum Dumnezeu n-ar fi de acord cu catedrala, ci doar cu spațiile mici, din lemn. De la asta se aprinde vâlvătaia „dezbaterii”, cu înjurături de mame, de neveste și de nași, solistului Taxi i se reproșează că a fost cununat de Băsescu și părăsit de nevastă, de asta n-ar fi un bun creștin, lui Cărtărescu îi arde unul cărțile pe youtube cu tot cu autograf, un rapsod popular pretinde că a fost păcălit să zică ce a zis în melodie, că el de fapt nu are nimic cu catedrala … În general tot românul cu cont pe Facebook simte nevoia să-i ardă creștinește pe ereticii care au îndrăznit să zică că sfânta biserică strămoșească e condusă de bani și opulență, când ea săraca șade de veacuri pavăză în calea năvălirilor vrăjmașe și apără fibra acestui neam oropsit.
Un soi de război sfânt între două tabere, fiecare clamând că știe mai bine ce preferă Dumnezeu. De pe margine, Biserica Ortodoxă Română își freacă mâinile grăsuțe, de satisfacție: a reușit asta în numai 25 de ani, cu bani și susținere necondiționată de la statul laic.
În România, să te opui religiei ortodoxe în general și construcțiilor/biznisurilor ei în particular este egal cu a te pișa contra vântului, iar asta simt pe pielea lor acum și oamenii ăia din videoclipul Taxi, care s-au scremut cinci ani prea târziu să facă un manifest anti-catedrală.
Numai că ei n-au făcut împotriva vântului, ci au ieșit din porumb și s-au ușurat prostește în drum. Au reușit să enerveze pe toată lumea prin neadecvare – pe ăia care cred în durabilitatea cavoului în fața copârșeului și pe ăia care nu cred în prieteni imaginari – și toate astea degeaba, pentru că oricum măgăoaia e aproape gata. A te mai opune acum Catedralei e la fel de prostesc ca în 1990 când se cerea demolarea Casei Poporului. Nu ar avea nimeni de câștigat din (prin absurd) demolarea ei, în schimb am avea toți ceva de învățat: că opoziția și dezbaterile publice au rost și sunt benefice dacă sunt făcute la timp și cu cap.
Uitați-vă la poza asta. Vi se pare că mai are vreun rost acum o dezbatere despre Catedrala Neamului? Că mai are vreun rost să spui că nu trebuia făcută așa mare? După ce a ajuns la acoperiș, a ocupat un teren public de 100 de milioane de euro cu o construcție ce a înghițit deja peste 80 de milioane de euro de la buget? Am pierdut demult acest tren, cel puțin acum cinci ani când încă se mai putea organiza o dezbatere reală despre oportunitatea investiției și despre maniera în care construcția ar trebui să se întrupeze. Nu s-a făcut atunci, ce rost mai are acum să te dai cu fundul de pământ că Dumnezeu preferă spațiile mici din lemn? Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat nimic, nici rostul prevenției în medicină, nici al dezbaterii publice în luarea deciziilor. Încă murim de boli tratabile pentru că le descoperim prea târziu, încă ne revoltăm tardiv pentru calamități pe care am fi putut să le prevedem.
Ca ziarist am urmărit proiectul catedralei încă din 2000, când i se dăduse repartiție în Parcul Unirea, în fața magazinului, apoi în 2004 când guvernul l-a mutat în Parcul Carol, pe locul Mausoleului, apoi după ce s-au opus la unison Iliescu și Băsescu (cine ar fi crezut) a fost mutat de Tăriceanu în coasta Casei Poporului, între Ministerul Apărării și Parlament.
Ca om liber cugetător mi-am făcut datoria civică de a protesta la adresa unui proiect pe care eu nu-l consideram necesar în secolul ăsta, scriind despre avântul afacerilor bisericești și participând la palidele proteste pe care totuși unii le-au organizat din timp, sperând să zădărnicească prostia asta. M-am simțit destul de singură împotriva curentului general sau a indiferenței majoritare în ambele ipostaze, și ca ziarist și ca cetățean. Mi-am luat și eu porția de înjurături creștinești la vremea respectivă și am înțeles că există lupte ce pot fi câștigate în timpul vieții și altele care se câștigă în secole, cu sacrificii sau nu se câștigă deloc.
Prin 2009-2010 îmi amintesc că am participat la un protest împotriva construirii catedralei, la care nu am fost decât eu și alți doi rătăciți prin fața Casei Poporului. Ulterior s-a mai organizat unul la care au venit o mână de tineri cu tuleie, într-o după amiază de toamnă în care restul poporului, preocupat acum de cât se cheltuie cu catedrala, probabil își făcea concediile la all inclusive. Au mai protestat în epocă niște arhitecți, indignați că se va construi o monstruozitate securistico patriahală fără nicio legătură cu spiritul creștin autohton, și cam atât.
În rest societatea liberă și democratică românească a tăcut indiferentă, dar pioasă, și la faptul că Dumnezeu va avea o casă mai mare decât Casa Poporului, și la faptul că banii cheltuiți pentru ea vin preponderent de la bugetele locale și naționale care ar avea o mulțime de alte urgențe ca să-i cheltuie, în niciun caz să-i zidească într-un templu.
Tăcerea comodă a majorității moderate în fața oricărui fel de abuz inițiat de o anumită parte a societății naște monstruozități. Așa s-a născut catedrala, așa se va construi și moscheea (că Dumnezeu preferă coliva, dar mai gustă și câte o shaorma din când în când), așa se construiește orice în țara în care cetățenii nu sunt interesați să se implice în viața cetății: deciziile sunt luate de o mână de șmecheri în cârdărșie cu altă mână de interesați. Apoi se trezesc unii ca alde Taxi și prietenii să se mire, când treaba e aproape gata. Apropos, anul ăsta avem alegeri locale, să nu vă duceți la vot, că oricum nu contează.
Ce li se întâmplă acum celor din trupa Taxi și prietenilor lor care cred în Dumnezeul lemnului este o mizerie, dar e rodul unui sfert de secol de indiferență a societății în fața incapacității statului de a-și educa cetățenii ca să facă față, printre altele, rapacității bisericii naționale. Sărăcia, lipsa alternativelor și corupția au aruncat poporul în brațele lacome de bani ale clerului și acolo va rămâne câtă vreme Dumnezeu va prefera proștii, sexul fără prezervativ și votul ieftin. Și în timp ce proștii se ceartă pe al cui Dumnezeu e mai adevărat, parlamentarii dezincriminează corupția, vorba băieților de la TNR.
Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc.
„Dumnezeu preferă coliva, dar mai gustă și câte o shaorma din când în când” …
What is God was one of us…
What IF God was one of us…
Sau măcar după chipul și asemănarea noastră 😉
Am mai scris-o- e o situatie de genul win-win, reclama cacalau pentru ambele pariti (sanchi!:))) in conflict.
Dar, orisicat, sa pui pe Bittman, Banica, Esca, Teo, wtf langa cuvantul , propavaduind cumpatarea si bunul-gust…:))))))
asteptam sa zici ceva pe tema asta….:)))
Mie mi se pare ca toti cei enervati (Dollo included) au gresit in citirea mesajului piesei. In opinia mea, piesa nu este impotriva catedralei in sine, ci impotriva grandomaniei Bisericii – manifestata inclusiv prin felul cum decurge acest proiect. Ma bazez fix pe cuvintele din ultima strofa: nu este despre bugete, scoli, spitale, prioritati, etc.
Pe mine m-au enervat că s-au trezit abia acum. În rest, voie bună.
Pe mine ma enerveaza ca vorbesc despre smerenie niste unii care fix smeriti nu sunt cand clameaza ca stiu ei mai bine ce vrea Dumnezeu.
@Dollo: da, am remarcat. Insa, daca citesti piesa cu cheia mea, iti vei da seama ca cel mai probabil Dan Teodorescu a asistat in ultima vreme la vreo treaba popeasca care l-a revoltat, si i s-a nazarit pe catedrala, fara ca numita catedrala sa fi prezentat vreodata vreun interes deosebit pentru el. Cat despre ceilalti, probabil au fost abordati cu „nu vrei si tu?”, cam in acelasi fel cum se strang semnaturi pe strada 🙂
@Raluca: Asta merita o discutie mai ampla. Piesa povesteste despre un vis pe care l-ar fi avut solistul si cum l-a interpretat el, deci o relatare a unei experiente subiective. Nu-mi dau seama cum poti relata despre un vis pe care l-ai avut si cum l-ai interpretat fara sa folosesti persoana intai singular. Sau oare am inteles gresit afirmatia ta cum ca „clameaza ca stiu ei mai bine ce vrea Dumnezeu”?
E prosti, da’ multi. Cand voteaza legalizarea casatoriilor homosexuale, ca-n Irlanda, e buni, e democratie, ca i-a luminat Hollywoodul, Harvard si Casa Alba. Cand vor catedrala, e gloata indaratnica, refractara la ideile progresuluo, care n-asculta si pace de mana de oameni care stiu ce e mai bine, e populism, e obscurantismul evului mediu canalizat de sarlatania preoteasca.
Prostii de la un capat la altul! Stii tu ca poporul vrea catedrala sigur? Pai eu, Dollo, Taxi, etc suntem din popor si n-o vrem! Poti zice ca unii sarlatani din popor, popii si politicienii hoti, o vor, crezand ca astfel li se uita lor din magarii, iar prostimea le canta in struna din prostie. Dar nu tot poporul vrea porcaria aia! Si apropo, Dumnezeu s-ar putea sa prefere cu adevarat spatiile mici. Prin Biblie scrie ca pe timpul lui Daniel(ala din vechiul testament) Dumnezeu a preferat ca chivotul sa fie tinut intr-un cort, apoi la un om obisnuit acasa, si doar dupa multe coifoseli ale lui Daniel i-a lasat pe evrei sa duca chivotul in templul din Ierusalim. Si dupa ce l-a dus, Daniel a luat-o in freza oricum, nu l-a ajutat templul cu chivotul in el. Dumnezeu nu era interesat de templu, asa cum nu e interesat de porcaria asta de catedrala.
Ma, dupa dimensiunea scandalului iscat pe tema videoclipului, mie mi se pare ca poporul totusi vrea catedrala. Ca unii minoritari n-o vor, e treaba lor. In fine, n-o sa saraceasca tara dintr-o simpla catedrala. Mergem mai departe.
Dincolo de aspectele arhitecturale, de chestiunile negative din cadrul acestui important pilon al culturii naţionale – Biserica Ortodoxă Română – dincolo de faptul că şi în cadrul acestei instituţii există persoane corupte şi materialiste, aşa cum există peste tot în lume, în majoritatea instituţiilor, fie laice fie bisericeşti, evidenţierea permanentă a unor aspecte negative ale Catedralei Mântuirii Neamului sau, în general, ale B.O.R. sunt PROFUND ANTIROMÂNEŞTI şi umbresc alte probleme mult mai grave ale societăţii româneşti. Dau două exemple: Se vehiculează mereu cât cheltuie B.O.R. pentru această catedrală şi câte spitale s-ar fi putut construi. Se aşterne, însă, tăcerea asupra faptului că datoria istorică a Germaniei faţă de România, descoperită de Radu Golban (dat afară de la Univ. de Vest la cererea consulului Germaniei), ar putea finanţa multe lucruri în România. Nu se arată faptul că se închid spitale în România, de către Ministerul Sănătăţii, în condiţiile în care raportul costuri variabile – costuri fixe este astfel făcut încât cât mai mult din bugetul pentru costurile variabile să ajungă la marile companii farmaceutice occidentale, nu la investiţii în infrastructură. Se ajunge, astfel, la aberaţii şi disfuncţionalităţi grave, în cadrul instituţiilor statului român. Totuşi, opinia publică este orbită de alte probleme secundare… Nu uitaţi că B.O.R. este o instituţie a tuturor românilor, a naţiunii române şi NU a statului român. Pentru nerealizările statului român nu poate fi acuzată. Ceea ce nu este în ordine este că B.O.R. Nu plăteşte impozite, acest lucru cu concursul reprezentanţilor statului român, care au interese electorale pe lângă B.O.R. Al doilea exemplu este unul pe care îl enunţ în termeni generali: firmele străine, foarte mult prin mijloace ilegale, imorale şi neetice exportă lunar sute şi sute de milioane de dolari / (în special) euro din România. Faţă de acest aspect nu se ia atitudine aproape DELOC în „main stream”!
Doua observatii:
1) B.O.R. nu este o institutie a tuturor romanilor, ci invers, romanii ortodocsi sunt supusii B.O.R. 😉
2) Firmele straine fac comert exterior, iar in schimbul sutelor de milioane de dolari si de euro importa marfuri cerute pe piata interna. Pe pariu ca telefonul tau mobil este importat (eu am un Nokia „made in Romania”, dar e batran tare si se cere schimbat de multa vreme deja).
@mihai: nu toate firmele straine fac activitati de import, unele ofera, de exemplu, diverse servicii in Romania. Profitul pe care il fac in Romania (repet ca sa intelegi) il exporta in tara mama.
@bugsy: grosul balantei de plati e format din export/import, nu de repatrierea profiturilor. Si sa zicem ca ai mostenit de la matusa Tamara din Romania 1 milion de euro, si cu el cumperi un apartament in Paris, in vederea inchirierii. Declari chiria la fiscul francez, platesti reparatiile si cheltuielile auxiliare care cad in sarcina ta, si ramai cu niste profit pe care, normal, vrei sa-i bei/fumezi/dai la curve in tara ta. Cum este repatrierea profitului (alege una din variante):
– ilegala
– imorala
– neetica
Dar daca in loc de bautura/tigari/curve, dai banii unui orfelinat? sau unui cersetor? sau Bisericii pentru constructia Catedralei? Si, repet ca sa intelegi, pana la urma cine dracu’ ne credem sa te judecam pe tine ce faci si unde cu banii tai castigati cinstit in Franta?
Mitropolitul Melchisedec, ministru pe timpul lui Alexandru Ioan Cuza, pentru ca sustinea secularizarea averilor manastiresti in cartea sa Viata lui Grigorie Tambalac, scrie la p.76-77: „In Moldova clerul nici carte slavona nu invata nici pe cea romaneasca nu o avea. Si cind era sa-si faca slujba intrebuinta fel de fel de tertipuri, amestecind pe de rost niste vorbe neintelese si parodiate din amindoua limbile, numai ca sa insele auzul satenilor!”
D. Furtuna scrie: „Preotii nu se deosebesc de laici prin nimic altceva decit prin potcapul de postav albastru pe care-l poarta totdeauna pe cap si nu-l scot inaintea nimanui… Toata invatatura lor consta in a sti sa scrie si sa citeasca putin slavoneste, dar din care adesea, ba mai intotdeauna, nu inteleg nici o boaba…” (Preotimea Romaneasca in sec. XVIII).
Matei al Mirelor, mitropolit grec, in sfaturile date lui Alexandru Voda Iliasi, zugravea pe preotii nostri astfel: „Preotii nu stiu sa boteze copiii, nici sa liturghiseasca, nici rugaciunile lui Dumnezeu. De cununie si de maslu cind aud se minuneaza, iar pe celelalte taine nu le stiu nici pe nume. Strasnic s-au salbaticit, nu mai stiu nimic, ci maninca la colive ca dobitoacele.” (Papiu, Tezaur I, 970).
Introducerea limbii romane in slujbele bisericesti ortodoxe s-a facut treptat incepind cu secolul XVIII, dar chiar si la sfirsitul secolului XIX mai erau preoti care foloseau cartile slavone, mai ales ca ei socoteau o tradare a ortodoxiei folosirea literelor latine.
Andrei Saguna (1809-1873) mitropolitul ortodox de la Sibiu, a rupt cererile studentilor care cereau stipendiu (bursa) ca erau scrise cu litere latine, zicind: „Ce, pe astfel de scrisori sa-ti dau eu tie stipendiul? Tie, care vreai sa bagi literele latinesti in Biserica mea?”
Circulare ortodoxe, iesite de la Sibiu, Carlovitz si Virset, in decembrie 1855, au afurisit literele latine si au oprit punerea de nume antic copiilor. (Parti alese din Istoria Transilvaniei, Gh. Baritiu, Sibiu, 1890).
Aceasta era starea religioasa la inceputul secolului al XIX-lea, dar evenimentele ce urmara aveau sa influenteze si biserica.
Patriarhia din Constantinopol servea interesele turcilor, expuse clar in testamentul lui Fuad-Pasa, mare vizir al sultanului Abdul-Aziz. In acest testament se spune ca pentru a impiedica decadenta imperiului Otoman, este o datorie a oamenilor politici otomani sa puna necontenit stavila intre greci si celelalte comunitati crestine. (Papa, Th. Carada, Bucuresti, 1917).
Decadenta Patriarhiei din Constantinopol merge o data cu decadenta imperiului otoman. Neputind ajunge Constantinopolul, asa cum si-a dorit, „o noua Roma”, ci doar capitala imperiului turcesc, dusmania otomana contra Apusului s-a contopit cu dusmania Constantinopolului impotriva Romei. Aceasta ura s-a inradacinat in toata ortodoxia.
Slabirea imperiului otoman a dus si la slabirea Patriarhiei de Constantinopol. Astfel s-a dezmembrat in mai multe Biserici independente.
Inca din 1882, Mihail Kogalniceanu aminteste ca Biserica Romana trebuie sa iasa de sub obedienta acestei patriarhii: „Eu spun ca noi trebuie sa rupem legaturile noastre de obedienta patriarhala ce ni se cere de Constantinopol, pentru ca de acolo nu ne mai vine lumina, si nu se poate sa ne mai vina de acolo decit impiedicari la introducera reformelor de care avem nevoie.” (Monitorul Oficial al Romaniei nr.7/882).
Ioachim III, patriarhul grec din Constantinopol face ultima incercare de a mentine pe romani legati de Fanar. Dar Sinodul Romaniei a raspuns cu demnitate: „Deoarece romanii nu de la Constantinopol au luat botezul si crestinatatea, ci colonistii au adus cu sine saminta crestinismului in Dacia”, pretinde recunoasterea neatirnarii Bisericii Romane de Biserica Constantinopopului.
Aceasta independenta se realizeaza in 1885, cind patriarhul trebuie sa recunoasca autonomia Bisericii Ortodoxe Romane, dupa incheierea Tratatului de la Paris, prin care celor doua Principate li se reda independenta.
Cite sute de ani au trebuit sa treaca, pentru ca romanii sa se scuture de jegul intunecat al Bizantului! Insa, durere, mentalitatea s-a schimbat foarte putin.
Desi a devenit autocefala, Biserica Ortodoxa ramine in aceeasi stare de neputinta, servilism si supunere fata de autoritatile statului. Motivul este ca-i lipseste seva, spiritul de viata, taria si convingerea ca este Biserica cea adevărată. Biserica ortodoxa este pietrificata, intepenita, fixata in veacul IX, acuzind Biserica Catolica, care inainteaza cu istoria si cu omenirea. Ea este o biserica activa, nu o pazitoare a ritului. Trupul lui Christos nu a devenit incapabil de a gindi, vorbi, a creste si a lucra, ci este in continua dezvoltare si activitate prin lumina Spiritului Sfint care o insoteste pina la sfirsitul veacurilor.
„Iata Eu cu voi sint pina la sfirsitul lumii!” (Matei 28, 20).
Ierarhii bisericii ortodoxe sint neputinciosi in a se ridica mai presus de interesele personale, nu pot infrunta prigoana si moartea. In timpul Austro-Ungariei semneaza apel impotriva romanilor; in timpul hitleristilor merg impotriva rusilor; iar dupa aceea merg cu rusii impotriva fratilor lor greco-catolici…
Si astfel de exemple sint multe:
– Ioan Fruma in cartea sa „Horea, procesul si martiriul sau”, Editura Dacia Traiana, Sibiu, 1947, are un capitol „Rasplata tradarii”, unde arata cum episcopul ortodox de la Sibiu, Ghedeon Nichitici, infaptuieste prinderea lui Horea. In ziua de 5.2.1785, Mihail von Brukental, comisar imperial face premierea celor care au realizat prinderea lui Horea: episcopul ortodox, Ghedeon Nichitici primeste cea mai mare rasplata: 1000 florini de aur; al doilea premiu pentru prinderea lui Horea il primeste episcopul ortodox de la Arad, Petru Popovici: 800 de florini de aur; Iosif Abramovici, protopop ortodox la Abrud primeste 30 galbeni si o medalie (probabil o decoratie) ca al treilea premiu.
– Mitropolitul Andrei Saguna de la Sibiu, in 1846 de Boboteaza, prinde cu viclesug si violenta pe Ecaterina Varga, lucratoare pentru drepturile romanilor, predind-o la inchisoarea din Alba Iulia. („O lacrima fierbinte” I. Sterca Sulutiu, Brasov 1877, precum si cartea „Romanul Caterinei Varga” de Vlaicu Birna, Edit. Tineretului, 1960).
– Miron Romanul, mitropolitul ortodox de la Sibiu, in 1884 infiinteaza un partid pro-maghiar, care lupta impotriva Partidului National Roman, acesta sustinind drepturile romanilor. Mitropolitul ortodox s-a pus sub obladuirea primului ministru Kalman Tisza si a intemeiat ziarul „Viitorul” (Magazin Istoric nr 9/1974).
– Episcopii ortodocsi din Ardeal, s-au manifestat impotriva intrarii in razboi a Romaniei, in 1916, dind o circulara cu nr. 2602/8/1916, in „Telegraful roman”, semnata de Vasile Mangra arhiepiscop si mitropolit; Ioan I. Popp, episcop de Arad si Dr. Miron Cristea, episcop de Caransebes, unde se poate citi in rezumat:
„Monarhia Austro-Ungară are un dușman mai mult, noul dușman este România, noul dușman este fratele nostru… Noi ne vom face datoria față de ei, căci mare ne este iubirea față de neam, dar mai mare ne este iubirea față de Patrie (Austro-Ungaria). Ea este mama noastra. Datorie avem s-o aparam pîna la ultima picătură de sînge, chiar și contra fraților noștri… să știe că-l vor face numai peste cadavrele noastre, cadavre românești…”
– Episcopul Alexandru Nicolescu, ulterior mitropolit la Blaj, a fost numit „tradator de patrie”, desigur, al imperiului austro-ungar, fiidca a refuzat sa semneze un astfel de manifest.
Dar, care a fost atitudinea bisericii ortodoxe in 1948, adica a prelatilor ortodocsi, caci Biserica este prezentata prin episcopi, in cazul desfintarii Bisericii Unite, toata lumea o cunoaste…
Într-o circulară a Episcopului de Caransebeș, Miron Cristea, vedem o anumită mustrare pe care ierarhul de Caransebeș o face pentru cei rămași acasă, deoarece, zice el în circulară, femeile și tinerele rămase acasă încep să petreacă cu tinerii care au rămas acasă, care nu au fost recrutați și duși pe front, și le spune să își amintească de soții și de părinții lor care sunt plecați la luptă”, povestește directorul Arhivelor Naționale din Caransebeș, Ovidiu Roșu, prezent astăzi la Reșița.
http://expressdebanat.ro/file-de-poveste-cum-ii-mustra-episcopul-de-caransebes-pe-cei-care-nu-au-plecat-pe-front-in-primul-razboi-mondial/
Liviu Pandrea a venit pe lume în satul clujean Aruncuta, în anul 1915, în familia preotului greco-catolic Vincențiu Pandrea. În 8 septembrie 1916, la puțină vreme după ce Armata Regală Română trecuse Carpații pentru a dezrobi Transilvania, tatăl său a fost arestat de autoritățile austro-ungare, pentru că a refuzat să iscălească o declarație de credință față de Ungaria. Documentul cu pricina fusese semnată de alți lideri ai românilor ardeleni, precum mitropolitul ortodox al Sibiului, Vasile Mangra, ori episcopul ortodox de Caransebeș, Miron Cristea.
Vincențiu Pandrea, un simplu preot de țară, a refuzat propunerea autorităților maghiare și a declarat că el este credincios în primul rând națiunii române. În consecință, a fost arestat între 8 septembrie 1916 și 10 iunie 1917 și trimis în lagărul de la Sopron, din Ungaria.
În contextul în care, în 1942, România era aliata Germaniei naziste, iar în țară se aflau peste 100.000 de soldați germani, Gestapo-ul era liber să își facă mendrele în țară, iar etnicii germani din Transilvania se înrolau în unitățile SS, profesorul Liviu Pandrea ținea la Academia Teologică din Blaj cursul “Hitlerismul și ororile lui”! Aceasta în timp ce alți intelectuali români îi închinau osanale lui Adolf Hitler. Cursul era unul dintre cele mai apreciate de studenții blăjeni. În anul 1946, după ce administrația românească a fost reinstalată în Transilvania de Nord, care se aflase în perioada 1940-1944 sub ocupație ungară, părintele Liviu Pandrea a fost chemat la Cluj de către episcopul Iuliu Hossu, cel care avea să devină primul cardinal român din istorie. În 1947, părintele Liviu Pandrea a deschis, în ciuda ostilității autorităților comuniste, o nouă parohie greco-catolică în Cluj. În anul 1948, după alungarea din țară a Regelui Mihai I, comuniștii se pregăteau să suprime Biserica Română Unită cu Roma – Greco-Catolică – după modelul deja brevetat de Stalin în Ucraina.
În aceste condiții, preotul Liviu Pandrea a început o serie de predici prin intermediul cărora își exprima opoziția față de demersul comuniștilor. Cea mai răsunătoare a fost ținută în data de 10 octombrie 1948, când Securitatea începuse demantelarea Bisericii Greco-Catolice. Predica sa a fost o adevărată sfidare adresată lui Stalin și a fost preluată de BBC și comentată pe larg de alte publicații occidentale. Potrivit site-ului procesulcomunismului.ro, Liviu Pandrea cerea Bisericii Ortodoxe Române să se desolidarizeze de propaganda ateo-moscovită. Era perioada în care începuseră arestările masive ale clericilor greco-catolici și în perioada în care sinistrul rector al Universității din Cluj, Emil Petrovici, al cărui nume infam încă îl mai poartă o stradă din Cluj, îl propunea pe Molotov cetățean de onoare al Clujului, probabil drept “răsplată” pentru semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, și semna decizia de excludere din Universitate a lui Lucian Blaga.
Părintele Liviu Pandrea urma să fie arestat în aceeași seară de Securitate. Însă el a reușit să fugă și să se ascundă de securiști. A trăit, slujit și predicat în clandestinitate în perioada 11 octombrie 1948-4 iunie 1953, când a fost arestat în urma unei trădări. Liviu Pandrea a fost torturat de Securitate, însă a refuzat să își trădeze convingerile.
http://www.romanialibera.ro/special/documentare/preotul-roman-care-i-a-sfidat-pe-hitler-si-pe-stalin-412764
In septembrie 1895 s-a inaugurat podul de peste Dunare la Cernavoda. Slujba religioasa trebuia sa fie facuta pe malul drept al Dunarii in Dobrogea pentru semnificatia podului de conectare a Dobrogei prin cale ferata.S-a facut insa pe malul stang. Dobrogea apartinea de Episcopul Dunarii de Jos, Partenie. Partenie a refuzat sa oficieze daca nu i se plateste 1000 lei. Ministrul lucrarilor publice Constantin Olanescu l-a amenintat ca slujba se va face pe malul stang de catre Mitropolit.
-Faceti cum poftiti a zis Partenie.
Regele Carol fiind informat s-a indignat si a spus :
-Daca Partenie este un astfel de om nu platiti nimic si faceti slujba pe malul stang.
Asa s-a facut si Mitropolitul a oficiat gratuit.
„Uitați-vă la poza asta. Vi se pare că mai are vreun rost acum o dezbatere despre Catedrala Neamului?”
Care poza, fa Dollo?
Poza articolului, bre Motane
Pina la urma, de ce e asa greu sa accepti vointa acestei largi majoritati a poporului roman, asa prost, manipulat, inrobit de „clerul hraparet” de a avea o catedrala patriarhala in Bucuresti?
Va plingeti ca dezbaterea vine prea tirziu? Am o veste pentru dvs.: dezbaterea a tot avut loc de pe la 1877 pina astazi. De atunci s-a luat decizia construirii unei catedrale. Argumentul cu „in secolul asta nu mai e oportun” ar fi stat in picioare daca ponderea ortodocsilor ar fi scazut semnificativ in acesti 130 de ani, dar din cite observ eu s-a mentinut la cote la fel de ridicate, in ciuda eforturilor comunistilor si ale urmasilor sai, „iluministii”.
Niciunul, dar absolut niciunul dintre argumentele vehiculate de-a lungul timpului impotriva catedralei nu sta in picioare, si totusi va incapatinati sa va opuneti acestui proiect si sa-i insultati pe cei care il sustin. Nu credeti c-ar fi cazul sa va impacati cu ideea si sa treceti mai departe?
Mai departe la impozitarea veniturilor bisericii , da?
Si la suspendarea activitatii bisericilor in care popii nu dau chitanta de catre ANAF?
Si la condamnarea popilor pentru luare de mita si foloase necuvenite?
Daca ala e urmatorul punct de pe agenda anticrestina, atunci da. Dar ca sa vorbesti de impozitarea veniturilor, ia o pauza de la operele lui Marx si Lenin si citeste un pic legislatia in domeniul fiscal, ca sa-ti clarifici macar chestiile de baza. Altfel, risti sa te faci de ris.
Deci respectarea legilor, plata impozitelor si bunul simt sunt anti-crestine in schimb imbulzirea la lins de moaste si aroganta bisericii sunt crestine
Lasa un pic legislatia din domeniul fiscal si fa un pas inapoi, sa te uiti la imaginea de ansamblu. Statul colecteaza impozite ca sa aiba resurse pentru niste servicii oferite comunitatii, da? Ca sa colecteze echitabil, le strange de la toata lumea (oameni si companii), colectand cate putin din veniturile si averea tuturor. In acelasi timp, veniturile tuturor provin in mod fundamental din oferirea a ceva valoros catre ceilalti. Biserica ofera si ea ceva valoros comunitatii, sa-i spunem „servicii spirituale”. Atata vreme cat obtine o rasplata materiala pentru asta, e normal sa plateasca impozit, la fel ca ceilalti. Restul e circ ieftin.
@mihai: concret, ce entitati si ce categorii de venituri vrei sa impozitezi? Ca daca ma uit la la „imaginea de ansamblu”, vad ca biserica plateste deja niste impozite.
Pai, la fel ca orice organizatie privata, are un patrimoniu, niste angajati si niste profituri. De asemenea, ar trebui sa se inregistreze ca platitor de TVA.
Care sunt impozitele pe care vezi ca le plateste deja? Imi recunosc ignoranta in materie, intrucat esti prima persoana pe care am cunoscut-o care sustine ca aceste impozite exista.
Biserica (de fapt, cultele religioase) platesc impozit „la fel ca ceilalti”: impozit pe profit (sint scutite doar sumele care sint utilizate in anumite scopuri enumerate limitativ in lege), impozit pe cladiri (sint scutite lacasurile de cult si cladirile utilizate pentru activitati social-umanitare), impozite si contributii sociale pe salariile preotilor. Cultele sint scutite de plata TVA pentru ca au statut de utilitate publica, la fel ca alte entitati cum ar fi ONG-urile sau… Masoneria.
Deci, inca o data, ce anume vrei sa impozitezi mai exact?
Pai, impozitul pe profit se aplica profitului care rezulta din contabilitate, care se alcatuieste incluzand rapoartele Z generate de casa de marcat. Cum care casa de marcat?!
Impozitul pe cladiri se aplica tuturor cladirilor detinute de culte, cu exceptia celor 95% dintre ele care sunt lacasuri de cult si cladiri utilizate pentru activitati social-umanitare. Admit scutirea pentru cladirile social-umanitare, nu admit pentru lacasurile de cult care sunt centre de profit.
Salariile preotilor din care se retin impozite si contributii sociale sunt platite de stat in baza contractului din vremea lui Cuza, deci nu intra in discutia noastra.
ONG-urile nu sunt obligatoriu scutite de plata TVA, ci doar cele care au cifra de afaceri mai mica de 220 mii lei, la fel ca orice alta entitate cu exceptia bisericii. Masoneria este un ONG (de fapt, mai multe)
Astept un raspuns mai bine argumentat.
E usor penibil sa cereti un raspuns mai argumentat pe o cestiune de natura fiscala cind dvs. refuzati dintru inceput sa studiati legislatia in domeniul fiscal. Argumentele pe care le cautati rezida tocmai in numita legislatie. Concret:
– case de marcat in biserici – OUG 28/1999 (actualizata 8 mai 2015), art. 2 litera g)
– impozit pe lacasuri de cult – Codul fiscal, art. 250 alin. (1) punctul 3 (incaperile folosite pentru activitati economice SINT impozitate)
– TVA – Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal din 06.01.2016
– salariile preotilor nu sint acoperite integral de stat, exista o suma fixa care se imparte intre toate cultele.
– Nu am pretentia ca stiu sa caut pe internet legislatia, insa acolo unde am gasit eu, OUG 28/1999 art. 2 litera g este despre „activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii,” Totusi, litera i precizeaza ca „vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult” este exceptata de la obligatia tuturor agentilor economici care vand sau presteaza pentru populatie de a utiliza case de marcat. Deci am dreptate: biserica incaseaza venituri nefiscalizate, iar dumneata dezinformezi cand spui ca biserica plateste impozit pe profit, atata vreme cat profitul impozabil este micsorat artificial prin lipsa documentelor contabile primare (raportul casei de marcat)
– Atata vreme cat biserica percepe bani pentru serviciul religios, serviciul religios este o activitate economica. Prin urmare, incaperile impozabile trebuie sa fie si pronaosul, naosul si altarul 😉
– TVA: detaliaza-mi, te rog, ce scrie despre biserica in normele de aplicare, am recunoscut mai sus ca nu stiu sa caut.
Sa-l ajute cineva pe bietul @mihai, incepuse sa ne tina lectii despre fiscalitate, dar a fost cam depasit de situatie 🙂
Nu dragule, lectiile despre fiscalitate ni le tii tu. Eu tin lectii despre etica, pricepi diferenta?
Asta zic și eu în text, domnule Maxentiu, că după cinci ani și când construcția e aproape gata nu mai are rost să discutăm, s-a făcut și basta. Nu mă puteți obliga, însă, să o și iubesc pe catedrala asta, sunt de acord, totuși că ea e rodul voinței unei majorități, dar încă mai sper că majoritățile pot fi educate. De aia zic că am putea să tragem niscai învățăminte din asta, chiar și cu riscul de a încerca să părem obraznici și să dorim să nu mai trăim ca la 1877. E doar o părere.
Cind spuneti ca „majoritatile pot fi educate” suna mai degraba a „toti prostii astia multi trebuie obligati sa gindeasca ca mine”, nu? Pentru ca altfel, pretentia de a „educa” ar trebui sa se bazeze pe ceva mai substantial decit axioma „ateii sint destepti, crestinii sint prosti”.
M-aș limita la „toți oamenii să gândească”.
Tarile cu biserica ortodoxa sunt cele mai inapoiate din Europa…. oare pentru ca sunt foarte multi destepri?
1) Tarile respective cu exceptia Rusiei au fost masa de manevra in ultimele razboaie (sau, daca vrei, jetoane la masa de poker a marilor puteri)
2) Rusia e o mare putere ortodoxa. Bolnava, e drept, dar are si arsenal nuclear, si program spatial functional, si cercetare de nivel mondial, si drept de veto in Consiliul de Securitate. Asa ca…
Deci autorul ma face prost. Ar trebui sa ma irit sau sa ii dau un raspuns pe masura, dar daca stau stramb si gandesc drept chiar ma onoreaza. In sfarsit ma baga si pe mine cineva in aceiasi oala cu un Tutea, cu un Vulcanescu sau un Nicolae Steinhardt sau un Noica ca sa amintim cativa contemporani si bineinteles , ca sa nu uit, de prostul prostilor adica de Brancoveanu.
Parcă și Țuțea a zis ceva pe patul de moarte în sensul ăsta, nu? 😉
poate ar putea fi oprita la nivelul acesta si reconsiderata ca destinatie…eu nu cer demolarea, dar nici sa bagi in ea banii care se preconizeaza a fi bagati
N-ai ce sa reconsideri. Are forma de catedrala, e mare ca o catedrala. Doar nu vrei s-o faci sediu secundar pentru laserul de la Magurele 🙂 Aici Dollo are dreptate, batalia asta a fost pierduta inca de cand s-a inceput saparea fundatiei.