Fără prezervativ. În Cuba

Mă duc câteva săptămâni în Cuba, ca să văd unde am greșit în anii 90 cu tranziția aia. Aveți grijă de țărișoară între timp, ca să mai am și eu unde mă întoarce.

Un român care s-a stabilit în Congo de vreo 20 de ani, și pe care l-am cunoscut în iarna asta, povestea cum se duc unii români să cunoască Africa. Cu multe rețineri, fobii, temeri, prejudecăți, că ce-o fi acolo, că apa, că mâncarea, că negrii, că microbi, boli, hoți etc. Într-un fel zici că sunt mânați de silă, se duc cu forța și cu teama că ori nu se mai întorc de acolo, ori vin cu niscai boli rușinoase. Cum unii dintre cei care ajung pe acolo, în misiuni de menținere a păcii sau alte chestii colaterale, sunt bravii bărbați ai patriei, e firesc să se gândească și la aspectul sexual al îndepărtatei Africi. Și, ca să fim cinstiți, cam au la ce să se gândească 😉

Numai că, așa cum se întâmplă în viață, marile plăceri vin la pachet și cu mici urmări neplăcute (sau invers o fi?) și ca să le contracareze, nimic nu-i mai nimerit ca mintea dintâi a românului. Prezervativul e el bun, dar nu mai bun ca două prezervative unul peste altul și între ele niscai pastă iute de ardei, adică pili-pili, cunoscut condiment congolez. Așa se zice că fac românii cunoștință cu partea… hai să-i zicem brânzoasă a continentului african.

O fi, n-o fi adevărat, nu știu, dar cu ceva am rămas din discuția cu româno-congolezul nostru. Și anume că dacă te duci într-un loc nou trebuie să o faci cu mintea deschisă, ochii căscați și disponibilitatea de a încerca tot ce-ți oferă. Cam așa am făcut și până acum, în plimbările mele, doar că de data asta destinația e ceva mai departe de incinta noastră europeană și are câteva caracteristici aparte. Pentru că tot sunt invocați intens anii 90 în ultima vreme, am decis să-i retrăiesc un pic pe bune. În Cuba.

Fără prejudecăți, fără așteptări și mai ales fără prezervativ (în cap), în următoarele săptămâni o să încerc să descopăr Cuba. O să fie un concediu old style, fără hărți sau rezervări online (bine, aici trișez un pic, în primele zile o să stau la Havana într-o casa particular rezervată pe Airbnb, dar după aia, Dios que me ayude!), și mai ales FĂRĂ INTERNET, fraților! Nu am nimic aranjat acolo, nimic rezervat, o să aleg la fața locului, cu toate simțurile. Cel mai probabil nu voi putea posta ceva în timp real de acolo, dat fiind că Internetul în Cuba e rar, scump și merge greu. Voi prefera să mă las în seama Cubei vii și offline decât să pierd timpul încercând să intru online de acolo. Va fi și o experiență să văd cât rezist 🙂 Voi povesti, însă, la întoarcere, așa cum v-am obișnuit deja.

Așa că dacă aveți posibilitatea și plăcerea, dacă cunoașteți vreo firmă dornică să-și asocieze numele cu blogul ăsta și cu mine implicit, voi avea nevoie de bani în aventura asta, probabil mai mulți decât am eu deja planificați. Răspund și la mesaje private, dacă nu răspund înseamnă că am plecat deja și puteți folosi cu încredere butonul de paypal, că o să fie bine să găsesc ceva în cont la întoarcere 😉

Dacă nu, nu. Ne mai citim noi p-aci 😉

P.S. Știu că nu e cel mai bun moment de vacanță. Dar am ales această destinație cu ceva timp înainte de alegerile din iarnă sau de Ordonanța 13, pentru că am găsit bilete de avion relativ convenabile. Așa că vă las un pic singuri la greu, cu speranța că voi mai avea unde mă întoarce. Ca să parafrazez gluma băieților de la TNR, eu am răspuns deja la întrebarea de la referendum „doriți bagaj de cală?”, dar să știți că biletul e dus întors 🙂

Etichete: , , , , , ,

9 comentarii la “Fără prezervativ. În Cuba” Subscribe

  1. Moira 17/02/2017 at 09:56 #

    Vacanta placuta, Dollo! Abia astept povestile din Cuba….

  2. Xanaxdoo 17/02/2017 at 11:22 #

    Foarte tare! Tocmai mai am o prietena acolo in zilele astea, o sa urmaresc postarile ei si ale tale. Vaya con Dios!

    • Dollo 17/02/2017 at 11:53 #

      Să vedem cum stau ei cu releele 😉

      • valentin 19/02/2017 at 15:40 #

        macar poze sa faci. poze multe.
        pliz.
        mersi

  3. Motanul 17/02/2017 at 11:23 #

    Drum bun Dollo si distractie placuta! Ca o precautie sa ai undeva trecut pe o hartie telefonul de la ambasada, just in case.

    • Dollo 17/02/2017 at 11:52 #

      Mulțumesc și pentru sfat și pentru ajutor 😉

  4. Stefan Bragarea 17/02/2017 at 11:25 #

    Drum bun și vacanță plăcută!
    Ca și mine, veți ajunge să iubiți Cuba. Eu mărturisesc că iubesc și cubanezele; dvs. probabil, nu veți ajunge atât de departe!

    • Dollo 17/02/2017 at 11:51 #

      M-ați făcut să râd copios azi 🙂

  5. Carmen 13/03/2017 at 19:28 #

    Piri Piri se numeste ardeiul ala african sau Jindungo, dar se cultiva si prin Brazilia… si e mai iute (la gust) decat focul XD. M-a facut sa zambesc acest articol.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

În așteptarea telefonului de la Angela Merkel

tausance-bun

Ce mai face echipa care l-a ajutat pe Iohannis să strângă un milion de like-uri pe Facebook și să ajungă președinte

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.