Archive | august, 2020

O mașină iubită

oltcit si casa poporului2

Combinația dintre cocoșul galic, cățeaua oltenească și seul de oaie – industria auto românească a născut pui vii care mai stârnesc pasiuni și azi. Întâlnirea posesorilor de Oltcit 2020.

Read More 3 Comments

Nevoia de un Spirache la primărie

ponta canal dunare marea neagra

Dacă noi votăm cu ochii deschiși, ei de ce mai simt nevoia să ne mintă? Despre noii oameni din politică și tentația lor de a le călca pe urme vechilor politicieni.

Read More 10 Comments

Clasici, da’ mulți

carti vechi

Ce cărți citim până se termină pandemia. Sau măcar până se descoperă un vaccin. Sau până la anul pe vremea asta 🙂

Read More 9 Comments

Unde ajungi dacă mergi cât trebuie

malecon3

Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter

Read More 1 Comment

Trei ani fără aparat de îndreptat dinții – trilanț :)

gutiere1

Există viață după aparatul dentar, ba chiar pare mai bună după ce uiți cât te-a costat toată tevatura + o amintire cu mamaie Aritina la final 😉

Read More 3 Comments

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.