Archive | august, 2020

O mașină iubită

oltcit si casa poporului2

Combinația dintre cocoșul galic, cățeaua oltenească și seul de oaie – industria auto românească a născut pui vii care mai stârnesc pasiuni și azi. Întâlnirea posesorilor de Oltcit 2020.

Read More 3 Comments

Nevoia de un Spirache la primărie

ponta canal dunare marea neagra

Dacă noi votăm cu ochii deschiși, ei de ce mai simt nevoia să ne mintă? Despre noii oameni din politică și tentația lor de a le călca pe urme vechilor politicieni.

Read More 10 Comments

Clasici, da’ mulți

carti vechi

Ce cărți citim până se termină pandemia. Sau măcar până se descoperă un vaccin. Sau până la anul pe vremea asta 🙂

Read More 9 Comments

Unde ajungi dacă mergi cât trebuie

malecon3

Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter

Read More 1 Comment

Trei ani fără aparat de îndreptat dinții – trilanț :)

gutiere1

Există viață după aparatul dentar, ba chiar pare mai bună după ce uiți cât te-a costat toată tevatura + o amintire cu mamaie Aritina la final 😉

Read More 3 Comments

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.