Energia electrică și termică din România – văzute din Canada

Fizica trage ponoasele acum, pe nedrept, pentru lipsa căldurii din casele bucureștenilor. Dar de vină cu adevărat sunt de fapt politica și populismul, două științe îndelung exersate și aplicate cu succes în ultimii 30 de ani de capitalism. O explicație scrisă de un inginer energetician reabilitează puțin fizica și pe Celsius, chiar dacă asta nu ne încălzește prea mult.

Încălzirea Bucureștiului într-o frumoasă seară de toamnă

Dacă v-ați hlizit la declarația lui Nicușor, cu explicația ce ține de fizică, pentru care nu avem căldură, poate aveți câteva zeci de minute într-o zi să aflați că pe lângă fizică mai e și niscai politică plus 30 de ani de prăduială a sistemului energetic național în general. 

Un cititor al blogului, inginer român care n-a mai suportat salariul nesimțit de energetician în țară și a emigrat în Canada, mi-a propus să public acest text, care reflectă opinia lui destul de avizată, despre situația termo-energetică a României la ora actuală. E o explicație utilă pentru cine vrea să înțeleagă mai mult decât declarațiile pe care le vede/aude la televizor. Conține background, dar și mici lecții despre cum funcționează sistemul, ce soluții mai bune ar fi pentru încălzirea Bucureștiului, cum e în Canada (unde chiar e frig, nu ca la noi) și ce s-ar putea face în viitorul imediat, ca să nu dăm în blackout. 

Omul s-a străduit destul de mult să scrie pe înțelesul tuturor, nu numai al mate-fizicienilor. Nu trebuie să citiți tot dintr-o suflare, că nu sunt memoriile prințului Harry, vorba aia. Mai citiți, mai odihniți-vă, mai beți ceva. Că sistemul energetic tot așa va fi și după asta.

 

Câtă energie produceam în ’89 și cu câtă am rămas

De ceva vreme România are probleme energetice mari. Dar cine nu are?!, veți spune și parțial poate veți avea dreptate. Dar presupunem că pe cititorii acestui text îi interesează mai mult de unde vine kW-ul lor sau Gcaloria și de ce costă ele așa de mult azi. Sunt de meserie energetician, adică am terminat energetica si am lucrat într-o centrală în România mulți ani (vreo 15), până când am emigrat. Cred că sunt capabil să înțeleg bine sistemul, deși nu mă declar neapărat expert și nici doctor nu sunt, dar pot explica lucrurile astfel încât cineva care vrea să înțeleagă de ce a ajuns țara în situația de acum să aibă câteva informații utile în minte, atunci când urmărește știrile sau primește factura „compensată” la electricitate.

Principala problemă a României ține de incapacitatea sistemului de a produce necesarul de energie de care țara are nevoie, necesar care acum este de maxim 8.000Mw la vârf de seară. În 1989, România avea instalați vreo 20-22.000 Mw (conform datelor de atunci), necesarul fiind undeva spre 14-15.000Mw. Dar e drept că nu se realiza acel necesar, așa că se mergea cu frecvența de 47.5 Hz și erau acele întreruperi de curent, de care cei mai în vârstă își amintesc cu siguranță.

Majoritatea puterii instalate era în grupuri energetice tinere sau în plină maturitate. În același timp erau în curs investiții în diverse grupuri energetice în țară: Cernavodă – grupurile 1 și 2, Pitești, Brașov, grupuri de 50 Mw, Anina… Imediat după 89, însă, industria a luat-o la vale, iar investițiile astea au fost stopate (unele o vreme, altele de tot). Pe măsură ce au trecut anii, necesarul de energie electrică a scăzut, așa că politicul a hotărât că sunt suficienți cei 20-22.000 Mw instalați. Raționamentul pare să fi fost că dacă necesarul de energie e în scădere și avem așa de mult instalat, de ce să mai investească în altele? E logic pentru liota de sfertodocți care hotărăsc ei ce e bine și ce nu pentru românii rămași în țară.

Numai că timpul a trecut și grupurile care erau tinere în 1989 au îmbătrânit, asemenea nouă. Durata normală de viață a unui grup termoenergetic este de 25-30 de ani.

S-a ajuns în 2022, mult mai repede decât am crezut, la situația de care am tot vorbit în trecut și tot am comentat pe net, când minciuna iese la suprafață. Adică din acei peste 19.000 de Mw instalați, de care se vorbea în 2016-2017 (o strategie energetică publicată), România de fapt să cumpere masiv energie din exterior. De ce? Pentru că în materie de energie, decidenții sunt de mai multă vreme orice, dar nu energeticieni.

Trebuie menționat aici, pentru cine se încurcă în cifre, că într-un sistem energetic niciodată nu funcționează toată capacitatea instalată. Pe la cursul de centrale am învățat despre diferitele paliere de putere: putere instalată, putere disponibilă, putere efectiv disponibilă, putere produsă, rezervele în caz că se strică un grup, grupurile în reparații programate sau accidentale, cele scoase pentru retehnologizări… Pentru a vedea exact cât produce și cât consumă România, recomand site-ul Transelectrica, unde există istoricul de la sfârșitul anului 2007 până azi. Acele date sunt sfinte, fiindcă povestesc realitatea. Minciunile gen Institutul Național de Statistică, cu explicațiile stupide, nu țin decât pentru cine vrea să le creadă.

O verificare pe site-ul Transelectrica arată că până în sărbătorile de iarnă s-a cumpărat electricitate, iar in perioada lor s-a exportat.

Situația actuală – cât producem, cât consumăm

România nu este, așadar, capabilă să-și acopere azi un necesar de energie electrică de maximum 8.000 Mw la vârful de seară, cumpărând electricitate chiar și în perioade de gol de noapte.

Cum explicam mai sus, din cei 19.000 Mw instalați nu merg toți. Mai mult, ca și pe vremuri, se minte și azi enorm de mult și se dau ca bune grupuri care de fapt nu mai merg. De exemplu CET Vest merge numai cu grupul relativ nou cu ciclu combinat, cele două grupuri cehești figurau până nu demult ca rezervă, deși numai unul mai putea fi pornit cu mare chin și greutate, până când s-a renunțat și la el. Cât despre datele oficiale ale României mă provocați să spun lucruri urâte. Graficul Transelectrica de la sfârșit de 2007 și până azi nu minte.

Din 1990 încoace s-au instalat cei 1.400 Mw de la Cernavodă (700 în 1997 și 700 în 2007), un grup combinat (gaz și abur) la CET Vest, dar și acela nu poate merge fără să aibă după el consum de abur și un grup privat de vreo 800 Mw total ciclu combinat, gaz-abur. (Ciclul combinat înseamnă o turbină înaintașă pe gaze și apoi o alta sau alte două pe abur, folosind gazele ieșite din turbină pentru a face abur). Au mai fost pentru o scurtă perioadă unu sau două grupuri de câte 50Mw la Brașov, dar au dispărut, cum au dispărut multe centrale de acest tip.

S-au mai instalat peste 3.000 Mw în turbine eoliene și ceva fotovoltaice. Asta este enorm, fiindcă ele nu produc constant, ceea ce e o problemă în acoperirea curbei de sarcină și înlocuirea lor când se opresc. (Pentru amatori există un studiu publicat de Transelectrica în care se reliefează imensa prostie de a accepta 3.000 Mw în eolian. Pentru un profan, paginile de concluzii sunt suficiente.

Când ai nevoie de maxim 8.000 de Mw și tu instalezi aproape jumătate în ceva ce nu poate produce tot timpul când ai nevoie și te obligă la tot soiul de manevre total netehnice pentru a-l prelua, aceasta e uriașa prostie a tuturor celor ce au fost miniștrii energiei și șefilor ANRE de pe la 2000 încoace.

Realitatea e că nu au existat decât investiții minime în rețeaua de transport. S-au închis și tăiat numeroase centrale, nemaifiind înlocuite. Sunt raportate ca grupuri instalate și poate în rezervă sau diverse tipuri de rezervă, deși ele nu mai pot merge.

 

Scurtă lecție despre sistemul românesc – Kilowați contra voturi

Concepția inițială a sistemului energetic românesc a fost a unui sistem unitar, ce funcționează conform sistemului european la frecvența de 50 Hz și câteva paliere de tensiune (220V- monofazat, 380 V trifazat și 6 kV trifazat utilitar). Pentru transport au dezvoltat rețele de 110kV, 220 kV și 400 kV, pentru interconectare cu vecinii. Târziu a apărut și linia de 700kV.

Sistemul energetic național a avut două componente:

  • energie hidro din centrale cu lac de acumulare ce erau gândite pentru partea de reglaj plus centrale hidro pe firul apei (Porțile de fier) și
  • centrale termoelectrice pe gaz, păcură și cărbune, în diverse combinații (gaz, gaz de susținere cu păcură în principal sau invers, gaz de susținere cu cărbune sau păcură de susținere cu cărbune).

Cărbunele romanesc este relativ de proastă calitate, dar s-au proiectat astfel de instalații. Păcura românească are avantajul enorm că are sulf foarte puțin. În plus s-a bazat pe import de petrol. Târziu a apărut idea de centrală nucleară, materializată întâi în 1997. Partea cu eoliene și/sau fotovoltaice este recentă. Eolianul s-a dezvoltat mult, fiindcă de la turbina de 2-3-5 Kw s-a ajuns azi la turbina de 2-3 sau chiar 6-7 Mw, dar tot nesecuritar este, fiindcă vântul este imprevizibil.

Filozofia inițială a fost și o repartiție relativ uniformă a surselor de energie în așa fel încât pierderile în rețele să fie minime.

După 1990 necesarul de energie electrică a scăzut dramatic, iar tendința se poate vedea, așa cum am mai spus, pe site-ul Transelectrica care are date istorice de pe la sfârșitul lui 2007. De asemenea a scăzut dramatic până la aproape zero necesarul de abur industrial, așa că faimoasele CET-uri gândite să dea abur pentru platformele industriale au ajuns să meargă câteva luni pe an numai pentru încălzirea populației din marile orașe.

După 1990, sistemul energetic național, devenit RENEL, apoi CONEL, a fost o bancă uriașă pentru România, mai mare decât gaura Bancorex. Fiindcă prețurile până în 1989 erau stabilite de partid, fără nici o bază tehnico-economică, ele s-au perpetuat și în anii următori când, în combinație cu inflația uriașă, s-a ajuns la situații aberante.

Energia electrică și cea termică au fost mărfuri electorale cu care puterea politică și-a cumpărat pacea socială. Puterea a plătit un preț, dar numai pentru scurtă vreme, căci apoi țapi ispășitori au fost scoși energeticienii, printr-o campanie teribilă de denigrare, mult mai dură decât ce se discută azi despre pensiile speciale.

Guvernul a cumpărat tăcerea din energie oferind în 1991 un spor de 75% în plus la salariu, contra dreptului la grevă. Acest spor a ajuns în câțiva ani de nici 20%, pentru că guvernul de câte ori dădea o indexare, ea ajungea mult mai mică la sectorul energetic, pentru că altfel săreau ziarele și Televiziunea română pe noi. În schimb, același guvern menținea prețul la energia electrică și termică foarte scăzut. Se putea, căci producția era proprietate de stat și se subvenționa de la buget (vorba vine de la buget, se tipăreau bani în neștire). În 1995 ajunsesem salariat-milionar.

În felul asta populația a crezut, ca și acum, că TREBUIE SĂă SE DEA CALDURĂ ȘI APĂ CALDĂ.

Celălalt mod de a cumpăra pacea socială a fost menținerea prețului scăzut la energie electrică și pentru întreprinderi, și permiterea întârzierilor la plată, atât pentru populație cât și pentru industrie. Pe fondul lipsei de cash s-a inventat, la ministerul industriilor, schema de compensare, definiția modernă a trocului de care am învățat la istorie că se practica la începuturi.

Toate astea au dus la situații greu de gestionat și chiar imaginat, cu centrale care aveau de încasat bani pentru energia produsă, dar nu aveau bani sau materiale pentru reparații. Ca să nu mai spun că faimoasele și invidiatele salarii mari din energie se plăteau cu mari întârzieri și nici nu erau așa cum se spunea în presă.

Sistem de termoficare la bloc vechi de 50 de ani

Scurtă lecție de termoenergetică – sau „termie” pentru bucureșteni

Cum spuneam mai sus, a doua componentă a sistemului energetic, și cea mai importantă, o constituie centralele termoenergetice. Înainte de 90 România își dezvoltase tehnologie și fabrici ce reușeau să facă toate componentele unei centrale termoelectrice: cazane de abur – la Vulcan, turbine – la IMGB, ventilatoare de aer, pompe, transportoare cu bandă, mașini de preluat și concasoare de cărbune, schimbătoare de căldură, țevi, robineți mari și mici, generatoare, transformatoare… Cât de bune calitativ erau, rămâne de discutat, deși mai este și componenta de întreținere și reparație ca la orice dispozitiv. S-au și importat multe grupuri, dar tot din țările prietene, iar tehnologia proprie are la bază grupuri (cazane-turbine) sovietice.

Ei bine, greu de crezut, dar o centrală termoelectrică nu e făcută pentru totdeauna. În general ține 25-30 de ani, apoi trebuie înlocuită. Dacă părțile statice pot rămâne (transformator și altele) sunt două componente ce trebuie neapărat înlocuite: turbina și cazanul. De ce? Ele sunt cele care lucrează în regim de temperaturi înalte și foarte înalte și acolo apare fenomenul de îmbătrânire a metalului. Este exact ca atunci când îndoiești o sârmă și o dezdoiești de mai multe ori, până când reușești să o rupi. Dacă prima îndoire merge greu, pe măsură ce repeți mișcarea se face mai ușor. Exact așa și cu metalul din cazan și turbină. Se dilată, se contractă, iar se dilată, iar se contractă, dar pe măsură ce anii trec și operațiile astea se repetă…

Mai mult, cel mai rău face metalului nu încălzirea lentă de la rece spre temperatura de lucru sau rămânerea timp îndelungat la această temperatură, ci reîncălzirea lui înainte de răcirea completă.

Așa că după 25-30 de ani, grupul energetic trebuie înlocuit. Mai punem în balanță și faptul că, între timp, tehnologia evoluează și vei avea pompe mai bune, schimbătoare de căldură mai bune, etc.

Azi Romania are grupuri termoenergetice ce au chiar și de două ori vârsta normală de funcționare.

În România sunt două tipuri mari de centrale. Unele produc numai energie electrică, iar celelalte produc atât energie electrică cât și energie termică sub formă de abur și/sau apă fierbinte, servind la încălzirea orașelor și/sau alimentarea cu abur a platformelor industriale (cum era odată), devenite azi mari mall-uri sau cartiere rezidențiale.

Centralele care produc numai electricitate pot merge independent, dar celelalte depind enorm de consumul de energie termică de după ele, fiindcă un cazan trebuie să meargă cu un debit minim situat cam la 50% din debitul nominal, dar de lungă durată e indicat măcar 60%.

Cum funcționează o centrală electrică de termoficare

  • În esență arde combustibil (păcură sau gaze) și produce abur supraîncălzit de înaltă presiune și temperatură în cazanul de abur.
  • Aburul se trimite în turbină și, prin destindere, se produce lucru mecanic care este transformat de generator în curent electric.
  • O parte din abur este scos din turbină (deci nu se mai destinde până la capăt) și este trimis într-un schimbător de căldură unde cedează căldura sa apei tratate chimic care va merge în rețeaua de termoficare urbană ca agent termic primar. Dar de multe ori nu e suficient numai acest abur, așa că se mai scoate abur suplimentar dintr-o altă priză a turbinei, cu o presiune mai mare. Deci se pierde și mai multă energie electrică, dar se câștigă energie termică (dacă se câștigă). Aburul acesta este trimis spre un alt schimbător de căldură care încălzește și mai bine apa care a fost încălzită mai înainte.
  • Apa este pompată de pompele de termoficare. În funcție de condițiile exterioare atmosferice, în general există două trepte de pompare (adică două presiuni). Cu cât e mai frig afară, cu atât se consumă mai multă energie pentru pomparea apei calde și a căldurii. Centrala respectă o diagramă de termoficare pentru temperatura agentului primar, care este de minim 70 grade la gardul centralei, pentru apa calda menajera, și temperatura exterioară de 10 grade Celsius, și maxim 130 de grade la temperaturi exterioare de -10 grade. Mai jos de minus 10 tot 130 grade sunt pe tur.

Pentru că era prea multă apă caldă în țevi…

De ce se pierde căldura pe drum

  • Apa fierbinte, numită agent termic primar, care pleacă de la centrală spre consumatori nu este aceeași apă care ajunge în calorifere sau la chiuvetele dumneavoastră. Ea este numai lichidul care transportă căldura. În „plimbarea” ei prin oraș, apa fierbinte va pierde ceva temperatură și presiune fiindcă astea sunt legile fizicii (așa cum zice și primarul Capitalei). Se pot pune oricâte straturi de izolație, căldura tot se va pierde.
  • Cu cât este mai mare rețeaua, cu atât inerția e mai mare. Adică dacă se modifică temperatura la gardul centralei acest lucru se va simți după câteva ore în cel mai apropiat punct termic și după mult mai multe ore la cel mai îndepărtat. Cu titlu informativ, acolo unde am lucrat eu, la Giurgiu, la cel mai apropiat punct termic față de centrală se simțea după 3 ore, iar la cel mai îndepărtat după vreo 6-7 ore. Într-o rețea de maxim 40 km, dar gândiți-vă câți km de rețea are Bucureștiul.
  • Daca vreți să aflați amploarea pierderilor este nevoie să fie publice temperaturile cu care pleacă apa de la centrală și cu cât ajunge la fiecare punct termic, dar și debitele de apă vehiculate. 1000 de tone de apă ce pierd 1 grad înseamnă 1 Gcal pe oră. Asta pe tur. Același lucru pe retur. Nu uitați să faceți calculul și pentru apa de adaos, înmulțind debitul de adaos cu diferența între temperatura de retur ajunsă la centrală și 10-15 grade, temperatura apei tratate produsă în centrală și introdusă în circuit pentru menținerea presiunii.

Ce se mai întâmplă în punctele termice

  • Agentul termic primar intră cu o temperatură (mai mică decât cea plecată din centrală), trece printr-un schimbător de căldură și lasă o parte din căldură agentului termic din circuitul secundar.
  • Apa este pompată spre apartamentele dumneavoastră la parametri mult sub ce a ajuns în punctul termic, ca nivel de temperatură și presiune. (Aceleași legi fizice guvernează și aici)
  • În mod normal apa caldă trebuie să fie în zona a 55 grade Celsius. Și tot pe acolo ar trebui să fie și apa care circulă în calorifere, ca sa fiți convinși că primiți căldură de calitate.

Cum măsurăm consumul de căldură și cum plătim căldura pe care nu o avem

Ca să fie măsurată căldura consumată este nevoie de minim trei date: debitul de pe tur și două temperaturi, cea de pe tur și cea de pe retur. (În mod normal ar fi nevoie și de al patrulea, debitul pe retur, dar admitem că nu sunt pierderi în transport și nu se fură apa din calorifere, dacă e apă caldă la robinet.)

Căldura consumată Q = Cm(t1-t2), unde C este o constanta fizică (căldura specifică a apei), m este debitul, iar t1 și t2 temperatura apei pe tur și pe retur. Se observă că această formulă nu include în ea noțiunea de calitate. Adică dacă pe tur sunt 33 de grade și pe retur 30, el va înregistra o cantitate de căldură identică cu cea din cazul în care pe tur sunt 50 și pe retur 47 de grade.

Contorul înregistrează consum de căldură pe baza diferenței dintre temperatura de pe tur și cea de pe retur. Q=Cm(33-30)= Cm(50-47), considerând că pompa din punctul termic debitează la aceeași presiune, deci același debit trece prin conductă, iar C este aceeași 4.185 ca valoare numerică.

 

O soluție pentru București – centralele de bloc

Având în vedere că trăiesc într-o țară unde iarna e iarnă și că încălzirea un e problemă de stat sau municipalitate, mi-am pus problema de ce nu au adoptat și ei, canadienii, sisteme așa de mari ca noi. O primă explicație ar fi că în provincia unde stau, energia este peste 95% hidro, dar nici în provinciile unde nu e atâta energie hidro un există sisteme mari. Există sisteme de încălzire la nivel de bloc, adică se produce unde se consumă, sau în proxima vecinătate, tocmai pentru a evita pierderile în cazul transportului.

Un calcul ipotetic pe care l-am făcut în 2020 mi-a arătat că Guvernul ar putea cheltui mult mai eficient banii pentru compensarea prețului Gcaloriei, ajutând asociațiile de locatari să-și cumpere centrale de bloc. De exemplu, alegem teoretic, evident pentru ușurința calculului, un bloc cu 30 apartamente de două camere. Conform site-ului Termoenergetica consumul de căldură al unui apartament este de 6.12 Gcal pe an. Nu e clar dacă aici include și apa caldă. Subvenția pe timp de un an, acordată conform celor auzite la ultima conferință de presă, ar fi de cam 263 lei/Gcal (400 RON preț presupus aprobat ANRE – 137 RON, preț afișat de Termoenergetica).

Deci 6,12 x 30 = 183.6 Gcal consumate de bloc.

183.6 x 263=48.287 lei plătiți de Primărie ca subvenție.

183.6 Gcal totale înseamnă 42.500 Kcal într-o oră, adică o centrala de 49 kWh. Rotund 50.

Am dat o cautare de preț de centrale, (aici), pe gaz, cu putere între 30 și 42Kw. La 35 kw, cea mai scumpa e 12.000 lei.

Deci cumpărăm două centrale cu jumatate din subvenția pentru un an. Cealaltă jumătate se poate cheltui pe instalare și racord la gaze. Și gata, se termină cu cheltuiala anuală a primăriilor. Prețul Gigacaloriei ar ajunge estimat între 168 RON cu randament de 0.85 și 205 RON cu randament de 0.7, fără TVA (calculate la prețurile la gaz din 2020).

Și din acest moment poate interveni statul, prin politici fiscale, cu stimulente pentru plata combustibilului, în funcție de venit. Unii pot primi ajutor sub forma scutirii de impozit, iar pentru pensionari e și mai simplu că e scris în cupon și atunci se poate pune acolo. Dar asta pune la treabă guvernul și ministerul de finanțe, scoțând din ecuație primarii. Ajutorul l poate primi nu numai bucureșteanul, ci și cel de la sate și comune care îndeplinește condiția fiscală.

Argument suplimentar: Timp de un an plătim impozit. La declarația de impozit se constată că am plătit mai mult, datorită unui sistem de deduceri inventat de fiecare stat. Dar timp de un an statul a folosit acești bani și mi-i returnează în anul fiscal următor. Dacă în anul fiscal pentru care am produs declarația mă calific pentru ajutor pentru încălzire, statul mi-l poate vărsa fie o dată, fie în tranșe lunare pe perioada iernii de la 1 noiembrie la 31 martie. De asemenea se poate pune un prag peste care nu mai primești nici retur de impozit pentru încălzire, nici ajutor.

Daca RADET are o arhiva cu datele contorilor pe fiecare scară, pe ultimii 4-6 ani, se poate face o determinare de necesar foarte bună și alege in consecință.

Instalată la subsolul blocului, centrala este perfect automatizată, că nu are nevoie de operator. Trebuie aleasă astfel încât să funcționeze tot timpul la un debit de 80-85%, adică în zona randamentului maxim. Se plătește gazul ars drept combustibil. Costul acestuia este distribuit pe apartamente printr-o metodă direct proporțională cu suprafața și poate cu puterea instalată a caloriferelor, dar și statistică. Centrala de bloc mai prezintă avantajul unei flexibilități mari a datelor de oprire și pornire a instalației, spre deosebire de sistemul centralizat.

Pompe de căldură așa mari nu știu să existe pe piață. Primarii pot spune câte prostii vor ei, nu sunt obligat să-i și cred. Panouri fotovoltaice pe bloc? Poate, dar doar ca preîncălzire pentru apa caldă.

Câteva soluții și pentru România – sistemul energetic național unitar

La ora actuală energetica românească parcurge etape ale politizării efective ca absolut toate domeniile vieții economice, sociale, învățământ și ce mai doriți dumneavoastră. Ea a început demult, întâi cu pași mici, dar pe măsură ce a trecut timpul acești pași au fost din ce în ce mai mari, mai agresivi și mai obraznici. După cum știu eu, majoritatea țărilor fie au un sistem energetic unic și destul de închegat, fie marile state federale au sisteme energetice ale fiecărui stat din federație. Un sistem cu atâția distribuitori ca în România nu există. Sau nu știu eu. Aștept comentatorii să explice unde există și cum funcționează.

Revenirea la o companie unică, națională, este o soluție, mai ales că în materie de producție totul sau aproape tot e cu capital de stat. Spun companie, cu convingerea interioară că poate funcționa extrem de bine, fiindcă și pe la alții merge. Dar compania trebuie să aibă profit. Un sistem energetic unitar înseamnă tarife unitare pentru toți românii indiferent dacă locuiesc în București, Cluj sau nu știu ce sat.

Este nevoie de meseriași adevărați pe toate nivelurile, de la operatori, electricieni, maiștri, ingineri.

 

Situatia Romaniei în materie de resurse 

În materie de resurse hidrografice, Romania a cam amenajat tot potențialul său hidrografic. Nu mai poate face mare lucru. Mici microhidrocentrale, dar cam atât. Se mai discută de nu știu ce centrală pe Dunăre cu bulgarii, dar nu văd o mare putere instalată, dar în fine.

În materie de resurse de combustibili, nu suntem nici aici extraordinari. Fără rezerve mari de petrol și gaze naturale, stăm totuși mai bine la capitolul cărbune – lignit și chiar și mai bine pentru huilă, existând resurse pentru încă câteva generații, potrivit unei strategii publicate în 2016. S-a dezvoltat mult mai mult decât necesarul energia eoliană, atingând circa 3000 Mw instalați.

În opinia mea, România nefiind un stat foarte mare ca suprafață, are nevoie în calculele tehnico-economice pentru o politică energetică și de un alt parametru: Mw instalați pe ha sau km² și de potențialul agricol al terenului ocupat.

Termocentralele (dar și centralele nucleare) fiind niște cicluri termice, au nevoie să fie în apropierea unor râuri cu debite relativ mari pentru a asigura necesarul de răcire. Ori și aici posibilitățile sunt limitate.

Ca posibilități de fabricare de utilaj energetic nu avem ce discuta: ZERO. În România nu se mai poate fabrica un cazan, o turbină, o pompă, o moară de cărbune, un ventilator.

Nici ca resursă umană nu stăm mai bine. Deși facultatea de energetică scoate an de an ingineri, nu știu pe unde își găsesc loc aceștia. Însă ce e mai grav este că nu mai există școli profesionale de operatori și nici școli de maiștri de exploatare, ceea ce este în sine o altă problemă. Și nu mai sunt nici cei care să construiască aceste centrale.

 

Necesarul de energie de moment și de viitor

Azi necesarul de energie electrică este pe undeva între 6-8.000 Mw (cu aproximație, după cum am văzut eu pe site-ul Transelectrica) cu maxime de 9.000 Mw, poate. Există probleme în a asigura acest necesar acum și problemele vor crește.

În 2027 vor dispărea pentru o vreme primii 700 Mw de la Cernavodă.

România, în opinia mea, are nevoie de circa 2.000-3.000Mw în centrale termoelectrice cu puteri de 150-200Mw. De ce? Pentru că regulile pe care le-am învățat odată (dacă se mai aplică) îți cer să ai oricând în rezervă rapidă o putere echivalentă cu cel mai mare grup. Deci azi România ar trebui să aibă o rezervă rapidă de 700 Mw. Deci e nevoie de 15-20 de grupuri. Ceea ce e perfect fezabil.

În București se pot instala grupuri numai pe gaz sau gaz-păcură pe amplasamentele actuale (CET Vest, CET-Sud, Progresul) Dar eu vorbesc de grupuri de condensație pură.

În Oltenia se pot instala grupuri pe cărbune (lignitul oltenesc), iar la Deva încă 6 grupuri pe huilă.

De unde? Cel mai apropiat furnizor și cu multă experiență în arderea cărbunelui este Germania. Cu o condiție: să le trimitem eșantioane de cărbune ce va fi folosit cu adevărat, nu ce ne-am dori. Sau mai bine, chemați ei să-și extragă eșantioanele din zonele de unde se va exploata. Pentru cârcotași, este extrem de important ca să fie utilizat același tip de cărbune în cazan, pentru a se face un calcul cât mai bun al focarului, dar și al altor componente: moara de cărbune, arzătorul, evacuarea zgurii, etc. Nu poți pune cazane calculate să ardă huilă ca să ardă lignit și nici invers.

Primele care pot fi livrate și instalate sunt grupuri cu cazane pe gaz sau gaz-păcură pentru București. Celelalte mai târziu că trebuie urmat ciclul de proiectare și producție, că doar astea nu-s batoane de ciocolată ce sunt pe rafturile magazinelor peste tot. Nu se pot construi toate așa de repede, dar în orizontul a 5-10 ani s-ar putea vedea o reală îmbunătățire.

Apropos, care e motivul că nu se termină noua investiție de la Luduș?

Nu trebuie uitat că e nevoie de investiții și în partea de rețele și, mai ales un nou calcul teoretic privind echilibrarea fiindcă dispar multe puncte de injecție de putere.

Sunt unii care vorbesc de microcentrale nucleare, cu grupuri de 50-100 Mw. Tot pe amplasamente cu surse de apă e nevoie, că în loc de cazan ai reactor, dar ai turbină. Și încă mai rău, că dacă la cazanele clasice ai abur supraîncălzit și chiar cu supraîncălzire intermediară, aici ai abur saturat sau foarte puțin supraîncălzit. Adică debite mult mai mari de abur și deci debite de răcire mai mari. Tehnologia de la Cernavodă este una extrem de securitară, în sensul că circuitul de răcire al reactorului este separat de circuitul de abur din turbină, iar riscul de accident este minim. CANDU este renumit pentru numărul extrem de mic de incidente și foarte puțin grave. Dacă cele de care se vorbește sunt de tip Fukushima… Am ceva dubii, dar n-aș merge sub nici o formă pe tehnologie rusească sau chinezească. Cea americană ar fi singura pe care aș lua-o în discuție.

 

Ce facem cu fotovoltaicul și cu noua teorie a prosumatorilor?

Dacă se menține în limita a maxim 2-3% din necesar, se poate discuta. Peste aceste valori, problemele ivite vor fi mult mai mari decât cele pe care le rezolvă. Adică în limita a 160-250 Mw, producția de curent din fotovoltaice este relativ ușor de scos și băgat în sistem, mai ales că ai niște ore când se intră și se iese (noaptea panourile nu produc nimic). Cei care discută uită că un sistem energetic trebuie să păstreze niște parametri constanți, iar unul din ele este frecvența, mai ales că România este acum interconectată cu alte sisteme.

Acum mulți ani, când încă lucram în centrală, un coleg m-a provocat să facem calculele cam cu cât ar trebui să vindem gicacaloria, dacă noi am lua în locație de gestiune un punct termic și l-am echipa cu cazan cu motorină. Provocarea a venit în urma discuțiilor că prețul gigacaloriei e mare și că subvenția este uriașă și că ascunde alte chestii neperformante. Ei bine, luând-o invers, am constatat că de fapt ar trebui să vindem Gcal de peste patru ori mai scump decât se vindea. Asta la prețul motorinei la pompa, cu un minim de personal.

Atunci colegul mi-a aruncat o altă provocare. În cât timp se amortizează niște panouri solare. La vremea aceea (jumătatea anilor 90), informațiile erau relativ puține, dar la prețurile de atunci, pentru o durată de viață de 25 de ani, rezulta că de fapt ar trebui o durată de viață de vreo 40 de ani. Deci practic nu se amortizează niciodată.

Iată aici o ofertă de pe Emag. Luând numai prețul în calcul, la 0,68 lei/kw, pentru amortizare e nevoie de peste 55.000 kw, adică vreo 12.000 de ore de funcționare. Din 8.760 de ore ale anului, jumătate sunt nopți. Apoi mai iei în calcul zilele noroase și cele cu ploi și ninsori, ajungi la un teoretic 3.500 de ore bune, deși nu-i chiar așa, căci la răsărit și apus intensitatea e mai mică. Eu aș face calculul cu maxim 2.000 de ore pe an de iluminație maximă. Deci instalația s-ar amortiza în 6 ani. E bine? Da.

Hai sa mai punem încă 2 ani de amortizare, incluzând aici costul de instalare. Ceea ce nu e rău dacă instalația are o durată de viață de 15-20 de ani. Altfel? Problema cu ele e că reclama este extraordinară, dar nu îți dă nici o referință să mergi să vezi unde au mai instalat.

Despre tarife și alte avantaje nu știu și nu mă bag. Eu v-am oferit calculul făcut de mine și cu argumentele mele, care garantat, nu bat cu ale vânzătorilor, că deh, reclama…. Nu știu dacă poziția de prosumator nu include costuri suplimentare. Normal așa ar trebui, că trebuie alt tip de contor, care să înregistreze ce produceți și să fie capabil să facă soldul, un tarif de accedere la rețea, în calitate de producător, și câte alte taxe nu mai pot fi inventate, dacă ai bască sau fes. Ba mai mult, această politică se poate schimba, și atunci ce produci în plus nu ai unde livra și deci trebuie să iei o baterie și un invertor și alte chestii ce vor dubla investiția, făcând-o poate inutilă. Că doar România este renumită pentru caracterul imprevizibil legislativ.

text de Stelian Cristea

Absolvent de Energetică – centrale termoelectrice, 1989. Am lucrat la CET Giurgiu (nu mai există acum) până la emigrarea în Canada, ocupând diverse posturi (funcții) operative în centrală pe tot parcursul carierei. Am trăit din centrală decăderea industrială a orașului, în paralel cu decăderea centralei. În momentul emigrării, centrala mergea câteva luni pe an (final de octombrie-debut de aprilie) pentru încălzirea orașului, consumatorii de abur industrial dispărând sau instalându-și propriile surse de abur. Se funcționa cu un cazan transformat să meargă pe huilă și o turbină. Celelalte două cazane și o turbină erau retrase din exploatare. Mai erau două cazane de abur industrial mutate de pe vechea locație și modernizate pe la mijlocul anilor 90. Din anul 1999 sau 2000, asemeni surorilor de la Iași, Suceava, Arad și altele ca ea, centrala a devenit societate comercială trecând sub oblăduirea consiliului județean.

Etichete: , , , , , , ,

31 comentarii la “Energia electrică și termică din România – văzute din Canada” Subscribe

  1. aloopeegoos 17/01/2023 at 11:45 #

    Multumim pentru detalii. In tara in care de 80 de ani asteptarile oamenilor sunt „sa ni se dea” nu cred ca se poate schimba ceva. Multi, da’ prosti. N-ai cum sa schimbi asta.

    Asta lasind la o parte averile pe care le fac „baietii destepti” din energie.

    Solutia cu centrale de bloc nu e viabila. Tehnic ar putea probabil functiona, dar nu ia in calcul intretinerea/suportul de zi cu zi. Un „administrator” de bloc care are 70-80 ani, n-o sa stie sa apese un buton de reset, sau sa citeasca un meniu, pe langa ca o sa „dea caldura” tot cand vrea el.

    In plus, poluarea produsa de gazul ars n-a fost luata in calcul. Nu stiu daca ar fi mai mare sau mai mica decat poluarea produsa de CET-uri, ar trebui evaluat. As spune ca o unitate centralizata/CET, care produce energie pentru 100 blocuri, polueaza mai putin decat 100 de unitati locale, care produc fiecare pentru un bloc, dar nu stiu sa spun daca e asa sau nu.

    In ceea ce priveste fotovoltaicele – prostie mai mare decat asta a fost doar introducerea repartitoarelor pentru calorifere. Legislatia e praf si singurii care au de castigat din asta sunt cei care le vand si cei care le „citesc”/intretin.

    Singura varianta ok pentru fotovoltaice e daca instalezi un sistem hibrid, cu baterii, ca sa poti beneficia integral de curentul pe care-l produci. Costurile pentru un sistem hibrid, cu tot cu subventie, sunt prohibitive si nu s-ar amortiza pe durata de viata a casei. Ca sa nu mai spun ca bateriile alea ar trebui inlocuite la vreo 10 ani…

    Iar legea, care compenseaza virtual nimic din energia pe care o produci, e facuta doar pentru castigul statului si al actorilor din energie. Foamea de bani a aparatului de stat este enorma, iar „inventiile” generatoare de orice plus la bugetul statului au intrecut de mult orice limita a bunului simt. Mai sunt de pus taxe pe ploaie, pe respirat si pe mersul pe jos, si s-au rezolvat toate non-problemele…

    Numai bine

    • Adrian 17/01/2023 at 14:35 #

      „As spune ca o unitate centralizata/CET, care produce energie pentru 100 blocuri, polueaza mai putin decat 100 de unitati locale, care produc fiecare pentru un bloc, dar nu stiu sa spun daca e asa sau nu.”
      În ambele situații trebuie produsă aceeași cantitate de căldură utilă, pentru că trebuie încălzite aceleași 100 de blocuri. Adică trebuie arsă aceeași cantitate de gaz, deci se produce aceeași cantitate de reziduuri poluante. Teoretic, poluează la fel. Practic, ținând cont că CET-ul trebuie să acopere și pierderile de căldură prin transport, rezultă că arde mai mult gaz și poluează mai mult. Singurul avantaj al CET-ului este că gazele de ardere sunt aruncate în atmosferă la o înălțime mai mare.

    • Dollo 17/01/2023 at 18:03 #

      Cred că ați rămas cu imaginea învechită a administratorului de 70-80 de ani. Nu neg că mai există, dar sunt tot mai prezente firmele de administrare sau administratorii „de meserie”. La mine în bloc la București avem un astfel de administrator care se ocupă de mai multe blocuri din cartier, împreună cu soția, și le întreține excelent. Sunt printre cele mai îngrijite imobile.
      De asemenea, în materie de taxe, taxa pe ploaie există deja, se numește apă pluvială care se plătește în întreținere, cumulată cu canalizarea 🙂

    • Stelian 17/01/2023 at 18:48 #

      O astfel de centrala este automata. Cu un automat programabil bun n-ai nevoie decit la oprire vara sa schimbi filtrele de aer si poate reglat arzatorul din cind in cind. Porneste singura. Mai nou, noile automate sunt asa de bune ca n-au nevoie nici de ajustarea orei. Problema este intelegerea intre vecini ca trebuie sa plateasca gazul. Asta n-am priceput, cum in Romania nu se pot respecta regulile si legile, dar odata depasita granita imensa majoritate o fac imediat.

  2. M 17/01/2023 at 12:57 #

    @aloopeegoos – da, 100 de centrale de bloc ar polua mai mult decat un CET, dar pe de alta parte ar polua mai putin decat 10,000 de centrale individuale.

    Hai sa luam doar exemplul ansamblurilor noi, construite peste tot in Bucuresti. Nu am inteles niciodata de ce s-a optat pentru centrale individuale, cu cosurile alea complet inestetice scoase pe balcoane de cele mai multe ori, cu costuri pentru fiecare apartament, in locul unor centrale de bloc. Ala ar fi fost locul ideal pentru un asemenea aranjament. Oricum au costuri de intretinere mai mari (landscaping, bariere de garaj, etc) deci nu cred ca era o chestiune de cost sa adaugi si un part time care sa vina sa faca intretinerea si lucrul la centrala.

    Din pacate cred ca mentalitatea romaneasca e impotriva unei centrale de bloc comune. Daca tot instaleaza ceva, omul vrea sa fie la el, sa controleze el temperatura, nu administratorul.

    • Dollo 17/01/2023 at 18:04 #

      Da, individualismul ăsta se vede și în aspectul unei scări de bloc mai vechi, nu trebuie să ajungi la centrală.

    • Stelian 17/01/2023 at 18:55 #

      Aerul are 78% azot, 21% oxigen si abia 1% restul. Iar la rest incepe cu 0.93% Argon (am vazut instalatii de separare a argonului din aer. Sunt tare faine.) CO2 si restul sunt de la 0,07% in jos. Si se exprima in ppm. Pe cine am intrebat nu mi-a dat un raspuns clar ca in anul cutare erau Xppm de CO2 si ca in 2020 erau Y ppm. Ca nu-s capabili de asa raspunsuri. Cind respiri poluezi, ca elimini CO2.
      Oamenii nu stiu sa vietuiasca in comun.
      Eu consider ca 21-22 de grade in casa ar fi in regula. Dar altcineva vrea 24, iar altul zice ca 20. O optimizare intre cost si confort e cea mai buna.

  3. Motanul 17/01/2023 at 17:30 #

    Foarte optimist consumul de 50 de kWh de energie termică la un block de locuințe pe time de iarna. Ii sugerez autorului sa-si refacă calculele. Si unde pui centrale acum in blocurile gata construite fără a fi prevazut asa ceva?
    Cât despre eoliene, cel putin la nemți sunt astfel plasate pe teritoriul țării încât furnizează continuu 80% din puterea instalată. Câteodată unele sunt oprite chiar daca e vânt ca sa nu fie nevoie de variații de producție in celelalte tipuri de centrale. Cred ca si la romani, cel putin 60% funcționează continuu.
    Cât despre generare de energie ar trebui luate in calcul centrale pe deșeuri si chiar crematoriile ar putea fi adaptate sa furnizeze agent termic.

    • Dollo 17/01/2023 at 18:08 #

      Majoritatea blocurilor au locuri suficiente la subsol, cele vechi au boxe pentru diverse murături, cele noi au și ele tot felul de spații tehnice. La cum s-a miniaturizat tehnica nu cred că locul e greu de găsit pentru amplasarea centralei. O problemă pe care o văd eu la blocurile vechi este mai degrabă starea jalnică a infrastructurii de transport a agentului termic și nu numai. Când te apuci să schimbi un robinet într-un bloc mai vechi de 30-40 sau 50 de ani e jale. Sigur, sigur crapă ceva mai mult și gospodărește vorbind ar trebui ca în programele astea de anvelopare să fie inclusă și înlocuirea țevilor de apă și căldură. Altfel fiecare își schimbă câte ceva la el în casă, dar tot mai des vor crăpa țevile comune.

      • Motanul 17/01/2023 at 23:20 #

        Dollo, eu n-as recomanda improvizații la subsolul unui bloc! Flăcările au prostul obicei de a urca in sus! In vest nici nu e voie sa pui chestii inflamabile SUB blocuri de locuințe!

    • stelian 17/01/2023 at 19:08 #

      Eu am plecat de la acele 6,12 Gcal consumate de un apartament de 2 camere, mergind spre un bloc ipotetic de 30 de apartamente.
      Stiu ca sunteti amestecati in unitati de masura, dar 1 Gcal are 1162 de Kwh. Iar venind la un sezon de incalzire de 6 luni de cite 30 de zile a 24 de ore ajungi la ce am spus. Saturati de centrale de apartament de puterile astea cind cineva va face corectii asa de dure e greu de acceptat. Cind te apuci de o treaba faci inventarul in bloc la ce e instalat si te apuci de treaba. Ca sa fie efiecienta o centrala trebuie sa mearga cam la 80-85% din putere, adica in zona de randament maxim.
      Se pot pune centralele in subsolul blocurilor ca nu ocupa loc mult, sau chiar sub scara. Iar daca nu e posibil, o mica cladire alaturi cit un garaj…

      Cit despre eoliene, sunt bune, dar cu masura.

      • Motanul 17/01/2023 at 22:52 #

        Pai daca 1 Gcal are 1162 de KWh si un apartament consuma 6.2 GCal, cum pot fi suficienți 50 de KWh la un bloc de 20 de apartamente?:))

        • Stelian 18/01/2023 at 01:26 #

          Un apartament consuma asta in 6 luni, iar aia este energia centralei pentru o ora. Ce este atit de complicat? SUnt niste calcule de inmultire/impartire si lucrat cu aceleasi unitati de masura.
          Si nu aveti dreptate deloc. EU am locuit in bloc unde centralele (ca erau 3) erau la subsol. O centrala trebuie sa mearga 75% din timp.
          Hai sa o iau babeste.
          6,12 x 30 = 183.6 Gcal
          183,6x 1162=213343 kwh consumati in 6 luni
          6 lunix30 de zilex24 de ore= 4320 de ore
          213343 kwh: 4320 ore=49.385 kw intr-o ora. Adica 50, iar eu am zis sa se ia 2 centrale de 35, ca primavara si toamna e nevoie de mai putin si merge una la maxim, iar iarna cind e frig pleaca si a doua. E un calcul orientativ, ce da ordinul de marime. Ajustarile nu pot depasi 15%. SI e vorba de un bloc ipotetic cu 30 de apartamente cu 2 camere. Asta va spune si ca centralele ce vi se vind sunt mult, mult supradimensionate, ca merg prea putin in conditii proaste (camera focara rece, ardere incompleta si alte d-astea) ca asa vor vinzatorii si reclamele…

          • Motanul 18/01/2023 at 16:00 #

            Deci 30 de apartamente se incalzesc cu o centrală de de “ 49 kWh. Rotund 50.”?

            https://mathaus.ro/blog/centrale-termice-apartament-Art37
            “ Centrala de 40 kW

            Centrala de 40 kW poate incalzi cu usurinta un apartament de 3 camere sau o suprafata ce depaseste 350 mp. Aceasta atinge temperatura optima intr-un timp scurt, indiferent de agentul termic: lemn, gaz, GPL sau electricitate.”
            Centrală de 40 de KW genereaza 40 de KWh intr-o ora.

            Tu esti numai bun de instalat centrale termice in Canada! Daca îngheață aia de frig, nu mai poluează.

  4. Prometeu 17/01/2023 at 18:09 #

    Foartă bună analiza cu gigacaloria însă extrapolarea ca energia nucleara e cool e eronată. A fost de un imbecilism rarisim în anii ’60 să se accepte energia nucleara știindu-se că nu există solutie de anihilare a energiei radioactive în caz de meltdown. Natura (care incluse si devastatoare prostie) e peste orice poate produce omul. Asadar nu conteaza cît de ‘buna’ e tehnlogia americană, ci ca orice tehnologie nucleară nu este fail-safe. Poate nu se stie însă la Fukushima s-a pus batista pe țambal si au început să arunce apa contaminată în ocean.

    Ar trebui ca prostimea (inclusiv aia iresponsabilă de la conducere) sa înteleaga ca centralele clasice bazate pe gaz în special si filtrare avansată este solutia unică. Am fost într-o centrală în Coreea de Sud acum ceva ani si furnalele erau vopsite în alb, imaculat, deci să lăsăm vrajelile progresiste cu poluare si cu încălzirea globală ca se pare ca creierasile sunt deja topite de prostie abisală.

    Astept o analiză despre moristile de vînt, alea care s-au facut printr-o fraudă tehnologică inimaginabilă si care vor duce la avarii majore fiindca pur si simplu nu respecta legile fizicii pe care le respectă celelalte echipamente din sistem.

    • Stelian 17/01/2023 at 19:27 #

      In goana dupa profit, s-au construit centrale nucleare in care racirea reactorului se face cu agent ce trece prin turbina, deci toata centrala e contaminata. Ceea ce nu e cazul tehnologiei CANDU. Reactoare mici sunt pe submarine si alte nave maritime si nu au fost incidente, dar depinde ce tehnologie au. Si eu am spus ca am indoieli fata de cele tip Fukushima.
      Eolienele sunt mult supraevaluate, fara a se tine cont ca nu produc 24 din 24 si ca depind de vint.

    • Motanul 17/01/2023 at 23:16 #

      Pai stați liniștiti ca omenirea a fost contaminata radioactiv din 60 încoace dupa peste 2000 de teste nucleare la suprafata. Se știe ca in momentul asta nu mai exista oțel neradioactiv decat cel produs inainte de 1950.
      https://en.m.wikipedia.org/wiki/Low-background_steel
      Si cel mai grav accident a fost la Cernobîl, Fukushima a fost mic copil pe langa Cernobîl din toate punctele de vedere!

  5. dbdb 17/01/2023 at 19:22 #

    Mmm, ce sa zic…pe de-o parte explica de ce Canada n-a optat pentru un sistem centralizat – inafara de hidro- și mai degrabă pentru producerea localizata unde e și consumul, atât la curent cât și la încălzire, pe de alta parte, abordarea solutiilor pentru Romania tinde tot pe centralizat și ca politica de stat și de nivel local, prin administratia locală. Ce e clar si eu zic ca se stia deja e ca mai mult hidro n-avem cum sa mai stoarcem din retelele hidrografice existente, ca nici nuclear pe CANDU nu se mai poate forța mult peste ce avem – nivelul Dunarii nu mai e ala din vremea comunismului si apa aia are si alte cerințe de întrebuințare, la care nu se.poate renunta (navigatie pe canal, irigatii, alimentare cu apa), ca n-avem carbune de suficienta putere calorica a.i. sa obtinem un randament bun și ca singura speranță e pe zacamintele de gaz si petrol offshore, unde nici acolo n-avem in realitate speranță ca au compozitia chimica potrivita. Am vazut ca a dat ca exemplu de capacitate de productie activa in comunism, centrala pe sisturi bituminoase de la Anina. Aia nu mai funcționează din vremea comunismului, sisturile erau sărace în bitum și nu produceau un randament bun. Ca sa dreagă busuiocul, comunistii au ajuns sa foloseasca cărbune sa le ardă, dar și la asta au renunțat, ca era o spirala de costuri infernala. O sa recitesc textul după nițică pauza, poate voi găsi ceva care chiar schimba paradigma prezenta.

    • Stelian 17/01/2023 at 19:57 #

      Anina era in construcite in anii comunismului si imediat s-a oprit. Asta am zis.
      Da, din ce stiu eu exista sisteme centralizate in mai toata lumea pentru un pret unic sau citeva tipuri de preturi pentru toti. Si toate au profit. Si toate au bani de reparatii si investitii, ca peste tot se investeste pe masura ce un grup imbatrineste. Numai in Romania s-a ajuns ca-n poezia cu racul stiuca si cu broasca, sa se puna sa concureze energia hidro cu cea termo pe carbune si cu cea termo pe gaz si pacura. Si s-a ajuns si mai rau. Ce am incercat sa va spun este ca nu mai sunt capacitati de productie tinere si nici investitii nu sunt. Daca incepeti azi primele noi capacitati vor fi poate in 3 ani cel mai devreme. Ca asa cum vorbiti de autostrazi, tot asa trebuie sa vorbiti de centrale cu productie continua, nu fofeze si panouri solare.
      Peste 5 ani 700 de Mw vor iesi din sistem pentru minim 2 sau 3 ani. Cernavoda 1. Ca n-au incotro. Face 30 de ani.
      Da, peste tot in lume necesarul de caldura (apa calda, vapori) e in apropierea locului de consum. Numai mintile bolnave ale centralismului si controlului au transformat centralele de cartier in puncte termice.

      • dbdb 20/01/2023 at 19:13 #

        Anina fusese facuta, nu s-a oprit din constructie – a si functionat cum-necum cativa ani, s-a oprit pentru ca nu era rentabila. De fapt, mai rau, era iremediabil nerentabila. https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/anina-un-esec-de-miliarde-de-rares-nastase-galerie-foto-10647395 Dramatica declaratia sotiei inginerului proiectant, ca omul ala, sotul ei, a sperat toata viata ca combinatul va fi functional, in ciuda tuturor evidentelor ca n-avea cum. Functional! de rentabilitate deja nu mai nutrea nimeni speranta. Am inteles chestiunea reparatiilor si, intradevar, e important sa tii capacitatile de productie intr-o stare corecta de functionare continua, ceea ce, probabil, nu s-a facut deloc coerent pana acum si nici nu se prea intrevede a se face. Da’ce-am comentat eu e ca mie mi se pare prezentarea tot ca un talmes-balmes romanesc, de unde nu reiese vreo solutie. E clar ca statul se mobilizeaza greu sa faca ceva si ca orice discutie despre investitii – dezvoltare sau reparare – pe hidro, termo si nuclear, de anvergura, in Romania intra in/prin parohia statului de facut. De ce? pentru ca doar statul are acces deplin la resursele si doar statul poate misca ceva in hatisul ala de legislatii si tampenii, multe facute sa tina privatii inafara domeniilor astora. S-au facut mici hidro-chestii pe cursuri de apa – prin privati cu sprijin si spate politic – ele fiind in sine un dezastru ecologic – apa din izvoare trasa pe teava de beton, tot cursul de apa merge prin teava. De ce s-au facut fofeze si campuri de panouri solare? Nu le face statul. Pentru ca astea au fost singurele dezvoltari posibile prin privati care sa nu depinda 1000% de politic. Si ca oamenii obisnuiti sunt din ce in ce mai interesati sa-si gaseasca alte solutii, ca variante, inafara de topor sau captivi. In fine, am zis ca o sa recitesc textul, mai pe indelete. O s-o fac in weekend.

        • Stelian 22/01/2023 at 04:48 #

          Punind in functii de decizie politicieni totul a ajuns un dezastru. DIn ce stiu eu si ce citesc, mai peste tot in lume exista sisteme energetice nationale sau macar in state federale, in asa fel incit sa se poata conduce unitar, sa se raspunda la comanda de dispecer, sa ai un sistem de preturi unitare aplicabile pe tot teritoriul deservit.
          Solutia am dat-o ca fiind un sistem unic, fiindca asa a fost gindit si conceput. Dar si fiindca asa am fost educat. Sii cam asa este mai peste tot in lume.
          Fofezele si solarele tot politic s-au facut si tot de politic au depins si tot de politic le depind si subventiile. Ai sa ramai perplex cine are interese. E suficient sa privesti prin presa pe cei ce intervin in favoarea fofezelor si solarelor… Priveste numai ce se intimpla in limbaj. Nu mai spun energie termica, ci termie. Cauta sa vezi cine conduce ELCEN sau CE Oltenia. Cu asemenea personaje nu poti discuta fiindca nu ai ce. Relativ de curind a fost publicat un plan de afaceri al CE Oltenia. Plan de afaceri cu grupuri de peste 40 de ani. Cum sa iei in serios un asa plan?
          M-am straduit nu suficient de mult sa iasa ceva inchegat si pe intelesul a cit mai multi. N-am reusit, si pentru asta imi cer iertare.
          Politicienii nu stiu gindi decit in termen de 4 ani. Ce depaseste asta este neinteresant pentru ei. Cum sa inceapa PNL o investitie acum si sa taoe panglica PSD peste 7 ani? (sau invers.) Mai bine cumparam curent 365 de zile pe an.
          Sora centralei de la Cernavoda din Coreea de sud are de mult instalate mai multe grupuri, fiecare grup respectind graficul de construcite de 60 de luni.
          Guvernele Romaniei au luat tot soiul de decizii contrare fata de grupul 1 de la Cernavoda, unii ca vor prelungirea duratei de viata, altii ca nu-i intereseaza. Cam despre asta vorbim, plus minciunile tipice ce au ramas de pe vremea ailalta.
          Oricum, multumesc de comentarii si pentru dialog.

  6. Do Re Lu 17/01/2023 at 19:44 #

    sper ca dl energetician activeaza in Canada in domeniul montajului faiantei si nu cel energetic

    in 2023 AD, o centrala de 35kw se monteaza la un apartament de 3 camere sau o casuta ca la „mosie” si 2 astfel de centrale nu ar face fata unui bloc cu 30 garsoniere

    matematica dl energetician ia in considerare media gcaloriilor.dintr-un an, asta ar functiona daca ar curge apa la picatura 365 zile, nu la variatii obisnuite – oameni la serviciu = consum 0, oamenii intorsi de la serviciu fac dus = wxyz%

    • Stelian 17/01/2023 at 20:15 #

      Pentru ca vi se vinde asa ceva nu-s eu de vina.
      Ea functioneaza cite 4-5 minute si sta 10. Sau pe acolo. Ori nu asta este scopul.
      De apa calda n-am vorbit. Iar la apa calda se poate pune un rezervor tampon si o conducta de recirculatie.
      Cit despre incalzire sunt programatoare super istete care incep sa incalzeasca cu 2-3 ore inainte de a te destepta dimineata si cu tot atita timp inainte sa vii acasa.
      Da, stiu ca fata de 2020 gazele au crescut de multe ori. N-am raspuns la asta. Luati la intrabari pe altii, nu pe mine.

      Si va astept cu un contracalcul nu cu insulte. Tot binele din lume va doresc

  7. Emanuel 17/01/2023 at 20:46 #

    Acum pretul gazul este de 10 ori mai mare fata de 2020 si nu stiu daca mai sta in picioare calculul de rentabilitate cu centrala de bloc.
    Nu am inteles totusi care ar trebui sa fie pretul corect pentru romani, ca asta care e acum sigur nu ni-l putem permite intr-o iarna normala, nu cum a fost asta, si mai mult nesubventionat ca la un moment dat sigur statul va spune ca gata, nu mai poate sustine…
    Atfel, foarte bun articolul, mi-ar placea sa scrieti mai mult pe tema asta.

  8. Stelian 17/01/2023 at 23:25 #

    O cautare mi-a dat ca in conf cu OUG 192/2022, pretul la gaze este de 0.31 lei/kwh. Adica 360.22 lei Gcal din gaze.
    Pentru o centrala cu randament intre 0.7 si 0.8 pretul la Gcal ar fi intre 450.75 (0.8) si 515 lei (0.7)…. Puteti adauga un 5% pentru intretinere care la un bloc mare devine o suma serioasa ce nu va fi folosita.
    Tot pe net am gasit ca bucuresteanul va plati tot 350 lei Gcal, dar subventia va urca de la 550 la 880 lei /Gcal.
    Deci Termoenergetica vinde Gcal cu 350+880=1230 lei adica mai mult deci dublul la un randament de 70% produsa in bloc.
    Deci pentru mine (ca primar, daca as fi) ar fi mai avantajos sa discut la guvern un mecanism prin care sa va platesc subventia pentru un an daca din primavara va apucati si va luati centrala blocului ce va fi gata pina in toamna. Dar apoi trebuie gindit un mecanism la finante care sa poate ajuta cu un retur de impozit mai mare sau mai mic in functie de venitul pe anul trecut si care sa fie mai mare pentru cei cu venituri mici si mai mic pentru cei cu venituri mari sau deloc de la un venit de familie de sa zicem 120000 de lei net pe an.
    Dar nu mai va caciuliti la primar, nu mai e problema de batut cimpii la tembeliziuni, nu se mai dau rotunzi sfertodoctii ce de lene nu mai spun energie termica ci termie. Si puneti ministerul de finante la treaba si-l obligati sa va dea inapoi din impozit. Bani intrati in gura lupului. Aiasta nu se poate in Romania, dar merge la altii.
    Bine, trebuie pusa de personal specializat, trebuie facut un calcul corect pentru fiecare bloc, puse 3 centrale, 2 pentru incalzire si una pentru apa calda ca toate sa mearga in zona de randamente maxime si sa fiti de acord sa va platiti partea de gaz ce va revine sa nu incepeti sa va certati ca X consuma mai mult si ca Y foloseste mai multa apa calda. Adica sa invatati ca gazul este o marfa, ca trebuie platit imediat ce l-ai consumat. Se mai poate discuta cu vinzatorul de gaz ca acest consum a fie impartit uniform pe toata durata anului cu o ajustare la fiecare 6 luni. Asa ati plati sume egale in fiecare luna. Ceea ce e bine pentru toti.

  9. Vlad Slăvoiu 18/01/2023 at 05:07 #

    Aveam impresia că “ideea de centrală nucleară” n-a apărut chiar “târziu”, ci prin anii ‘60 ai secolului trecut (ceea ce, pentru noi cel puțin, nu mi se pare târziu…) și mai cred că “materializarea” ei a fost mai întâi în 1996, apoi în 2007 – aceasta din urmă ca urmare a activităților desfășurate în perioada 2000-2004.

    Altfel, interesant textul.

    Cât despre comentatorul care se plânge că nu-i compensează legea “virtual nimic” din energia produsă cu fotovoltaicul, remarc faptul că se plătește fix energia activă consumată (Ce să se plătească altceva: TVA, transport?…), dar mai cu seamă remarc că plângerea că legea “nu-i dă” vine la finalul unui comentariu care începe cu observația că suntem în țara în care oamenii nu știu altceva decât să ceară să li se dea…

  10. Liviu 18/01/2023 at 08:43 #

    Salut,
    Am se relatez experienta mea
    Am avut un apartament intrun bloc cu centrala de scara, pe gaze. Centrala avea un singur termostat, cand termostatul era la un locatoar de pe o coloana A de apartamente, ceilalti locatari, de pe cealalta coloana de apartamente B se plangeau ca le era frig, cand termostatul trecea la locatarii de pe coloana B, locatarii de pe coloanal A spuneau ca e prea cald in apartamente. Era o permanenta cearta. Dupa 2-3 ani, cand diverse subansable ale centralei trebuiau inlocuite, si cheltuiala aproape ca dubla administratia lunara, locatarii au inceput sa se debranseze si sa si monteze centrale individuale !
    Acum 10-15 ani in blocul in care locuiesc, racordat la sistemul centralizat, intrun oras mare, am montat repartitoare de costuri si robineti termostatati pe caloridere. Am spalat caloriferele, si am inceput sa platim caldura dupa noul system, citirea repartitoarelor se facea prin tehnologie fara fir. Plateam putin, aveam caldura cand eram acasa, implicit cei care stateau intreaga zi cu robinetii deschisi plateau mai mult. Firma care citea repartitoarele si ne facea o fisa cu consumul pe luna a crescut costul citiri si listarii acelor fise de cateva ori, astfel incat in 3 sau 4 ani am renuntat, si am platit la suprafata incalzita (toti la fel)
    Incetul cu incetul nemultumirea fata de sistemul centralizat s a acumulat, si am inceput sa punem centrale individuale. Eu mi am pus ultimul, asa ca in perioada de tranzitie, am avut tensiune de 220v pe apa rece de la baie, cineva fura tensiune, apa calda pe teava de apa rece, centrala instalata fara supape de sens. La final am instalat centrala individuala, moment in care vecinul de la etajul I si a scos un calorifer pe hol !!
    Aste experiente imi spun ca trebuie sa gasim solutii individual, statul nostru nu face si nu va face nimic, sau va face foarte tarziu, vezi constructia de autostrazi. Cand ma gandesc la stat ma gandesc la clasa politica votata de noi, cu toti bugetarii aferenti din institutii publice (institute de cercetari, politehnici, academii, primarii, servicii locale,…)
    D.Pacuraru are niste pozitii corecte pe net, vezi si comentariile
    PS trec in fiecare dimineata pe langa un punct termic al pietei centrale din oras, au niste cazane pifatti vechi cam de acum 10-15 ani, langa care vegeteaza 2 tipi, uneori li se alatura un pp inginer cu o Toyota eco. Pe inginer il stiu de cand avea in anii 90 un magazine de piese Oltcit.

    • Dollo 18/01/2023 at 22:15 #

      Mda, trist!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.