Archive | La moșie RSS feed for this section

jurnal de moșiereasă în devenire

Cum se vând cartofii românești în epoca supermarket

cartofi romanesti supermarket

În timp ce supermarketurile ne îmbie cu cartofi franțuzești, spanioli, grecești sau egipteni, cartoful nostru național, de Lungulețu, se vinde cu duba, din sta în sat, ca pe vremea trocului.

Read More 15 Comments

România găurilor mici și dese

Vasile si putarii5

Cum alegi un puțar bun și de ce instituțiile responsabile ale statului nu vor să le spună oamenilor unde sunt straturile bune de apă în sol.

Read More 31 Comments

Nu se mai sapă șanțuri în România democrată

racord bransament lumina

și ENEL-ul a zis, în sfârșit: Să fie lumină! Și atunci se văzu că nu vrea nimeni să sape șanțurile ca să se tragă cablurile de alimentare. #laMoșie episodul despre lungul șanț către electrificare

Read More 28 Comments

De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești

rulota mea

Privați în comunism de vacanțele la rulotă, românii s-au transformat în ultimii 30 de ani în remat-ul Europei la auto. Se minte mult în anunțuri și se cere și mai mult pe niște rable din cimitirul de rulote din UK, de care englezii sunt bucuroși să scape cu câteva sute de lire. În țară, niște fraieri caută rulote ieftine, „fără hepatită”.

Read More 22 Comments

ENEL nu vrea să te branșeze legal, dar acceptă rețelele ilegale

fantana

Ca să mă branșeze la curent, ENEL îmi cere autorizație de construcție pentru pompa de apă din grădină, un act inventat pe care cică îl eliberează primăria. Arhitecta primăriei zice că ENEL face mișto de mine, că îmi va cere în curând și autorizație de construcție pentru bradul de Crăciun

Read More 42 Comments

Jurnal de moșiereasă: primul clenci cu vecinii

strada-dollo

Ne construim singuri rețele electrice pe care le cedăm gratis către ENEL, și ne certăm între noi pe bani în loc să-l luăm de gât pe primar și pe furnizorul de curent ca să-și facă datoria.

Read More 42 Comments

Latifundiară

teren

Cum s-a făcut de am cumpărat un teren dublu față de cât voiam inițial și alte povești de la țară

Read More 26 Comments

Case bătrânești, multe și nedorite

nea gheorghe fusaru

Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.

Read More 30 Comments

Cum îți construiești o casă la țară când n-ai bani

terenuri

Începem azi o nouă categorie de postări „Scrise pe buda din fundul curții”. Că de atât o să-mi rămână bani după ce reușesc să cumpăr terenul de casă 😉

Read More 43 Comments

Oldies but goldies

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român