Mă enervez de câte ori ajung la supermarket sau hypermarket și văd cum cartofii românești sunt expuși mai degrabă ca să fie făcuți de râs decât la vânzare. Un șir lung cu sortimente de cartofi din toată lumea – Egipt, Franța, Grecia, Spania – e etalat spre cumpărare, ambalat la saci, făcând alegerea facilă pentru oricine vede lăzile pline cu rebuturi murdare, românești. Știu teoria cu piața care le reglează ea pe toate, însă mi se pare că uneori mai au dreptate și naționaliștii ăia nesuferiți, când spun că există o conspirație împotriva producătorului român.
OK, știu că țăranul român nu poate oferi marfă cu acte, constant și în cantități suficiente. Știu și legea care obligă supermaketurile să vândă cel puțin x la sută marfă autohtonă și părerile care au considerat-o la vremea ei o ingerință nepermisă în economia de piață și în biznisul comercianților. Dar mi-e greu să înțeleg, totuși, cum poate fi mai ieftin să aduci cartofii de la mii de km depărtare în loc să-i iei de a câțiva km distanță de București, de exemplu de la Lungulețu, unde în fiecare an e supraproducție de cartofi, și să susții cu ocazia asta și comunitățile în care faci bani. (Apropos, dacă nu ați văzut filmul Varză, cartofi și alți demoni, musai să-l vedeți!)
Zilele astea, aflându-mă eu la moșia unde încă nu am cultivat cartofi, varză, ci doar mi-am exorcizat niște demoni săpând prima brazdă din viața mea, am fost intrigată de strigătul de muezin al vânzătorului ambulant de cartofi de la, ați ghicit, Lungulețu. Doi tineri cu inițiativă au luat o dubă, au încărcat-o cu saci cu cartofi și bat satele din jur ca să-i vândă. Au un megafon la care strigă, pe repeat: „Hai la cartofi, cartofi, cartofi, hai la cartofi, cartofi, cartofi”… care probabil pornește când bagă cheia în contact.
E posibil ca de fapt tinerii ăia să nu fi fost de la Lungulețu, ci doar încercau să facă și ei un ban din supraproducția acelor oameni, care așa cum s-a exprimat un personaj din film: „noi știm să-i făcem, dar nu știm să-i vindem”. Ăștia de au venit la poarta mea știu: 2 lei/kg aduși la poartă, e adevărat, cu un pic de pământ pe ei, dar întregi și mai ales românești.
E de altfel o rețetă veche de pe vremea trocului. Mamaie, când eram eu copil, nu cultiva în bătătură chiar orice, de exemplu nu avea mere, habar n-am de ce. Abia târziu au apărut niște pomi fructiferi la ea în curte. Însă an de an, vara, veneau muntenii cu căruțele pline cu roadele muncii lor (de regulă fructe, nuci) și le schimbau contra marfă care se făcea la câmpie: porumb, mălai, făină. Mama își amintește că și mai demult, când era ea copil, veneau bulgarii cu legume pe care, tot așa, țăranul român chiar în Bărăgan nu era obișnuit să le cultive. Doar că atunci aveau căruțe, nu dube, și strigătura era live, nu înregistrată la megafon. Așa că, ce să zic, se avansează și în Țara Românească, cu pași mici, dar siguri 😉
poate bunica ta nu avea pomi fructiferi pt că nu era zonă (teren, climă, etc) pt așa ceva. și chiar și pomii fructiferi, unii merg pt o anumită zonă, alții pt alta. plus modul de păstrare, cam greu să păstrezi peste iarnă, chiar și în beci, mere sau pere.
plus că omul, dacă n-a moștenit de la părinți, bunici, nu știe să îngrijească o anumită plantă și rar e țăranul care să se ducă să întrebe un specialist și mai ales să-l ia în seamă.
la mine în zonă, câmpia română combinat cu lunca dunării se fac legumele. la 2 pași chiar sunt câteva sate celebre pt producția de legume (nu prea vin ei în bucurești, se duc în alte zone), la bunică-mea e zonă de pomi fructiferi- meri, peri, pruni (dar nu foarte-foarte, în zona apropiată cei mai mulți au livadă pt consum propriu, a dus tata lupte mari să-și convingă părinții să stropească pomii ”prunii nu se stropesc, nu mă înveți tu pe mine care am avut pruni toată viața”, dar în zonă era vorbă ”un an faci prune, alți 6 nu se fac”; după ce au început să stropească, bunicii au făcut prune în fiecare an, de-au început și vecinii să facă asta).
în același timp, la câteva sate mai încolo, unde locuiește o soră de-ale bunică-mi, lumea are livezi pt vânzare. la un moment dat s-a dat tata în vorbă cu mătușă-sa, știa tanti toate bolile merilor, știa toate tratamentele, aveau magazin fito-sanitar în sat, erau anunțați dacă în zonă apărea vreo boală de pomi, mai că nu bătea clopotu’ la biserică când dădea mana.
acum mulți ani mă duceam acasă cu microbuzul, care are traseu și prin satele menționate anterior. și-n microbuz era și o țigancă, venea de la iași (firma are rute și-n moldova), era măritată acolo. pe la un 30 de ani, cu 2 fetițe gemene după ea, curată, aranjată și ultra-vorbăreață. povestea cum și-a învățat neamurile din moldova să pună și să îngrijească legume. în același timp învățase acolo și-i învățase și p-aia de-i lăsase acasă cum să pună și să îngrijească pomi fructiferi (ce merge în zonă, în general pomi cu sâmburele lemnos). zicea că începuseră și vecinii, în ambele zone, să vină să-i ceară sfatul. avea mâini și fizic muncit, nu era doar cu vorba.
până prin februarie-martie (s-au găsit mereu în ultimii vreo 2 ani) în super-marketuri am văzut/luat cartofi românești (harghita sau covasna, nu mai știu) la plasă, pe ”specialități: pt piure/copt, pt salată (ăștia erau și albi și roșii) și pt prăjit, în aceeași manieră în care sunt ăștia din străinezia. dar în general cartofii vrac românești în supermarket sunt jalnic. aceeași cartofi, la piață, arată super.
Ady, eu vorbeam de bătătura bunicii de acum 40 de ani și mai demult. În copilăria mamei chiar acum 70 de ani…
ce-s 40-70 la țară în România?! nimica toată!
Aici nici să cauți nu găsești cartofi altfel decât irlandezi!
Decent împachetați, aproape curați, mai multe rase, pentru diferite folosințe (nu vrei să încerci să faci piure din cartofii cu coajă roșie, se fac pulbere!).
Zici de 2 lei kg. Deci <50¢. O firmă ar putea să cumpere o mașină de spălat și una de împachetare și să-i vândă cu 1€.
Nu știu, doar întreb, 5 lei kg, când sunt frumoși, e mult pentru cartofi in supermarket in România?
Nu știu dacă există subvenții, dar sunt practicate masiv in țările din UE! E drept că aici bugetarii nu sunt plătiți regește 😭
Cartofii cumpărați de mine cu 2 lei sunt chiar frumoși, doar că mai au pământ pe ei, dar nu excesiv. Într-adevăr, dacă i-ar spăla puțin probabil ar bate la fund orice cartofi de import. Dar sunt sigură că oamenii ar cumpăra și așa dacă i-ar găsi în supermarket, văzând că sunt românești. Dar nu li se dă ocazia.
Din ce stiu cartofii nu se spală pentru ca nu rezistă mult, provin dintr-o zonă unde se cultivă cartofii si tin minte un an foarte ploios in timpul recoltarii, mama i-a spălat, deja de Crăciun se stricasera mai mult de jumătate dintre ei, noi cultivam doar pentru uz propriu ( bine cand mai veneau neamuri din alte zone luau si cate un sac de cartofi ).
Nu, nu se spala, dar nici nu ii cumperi ca sa-i pui la pastrare.
Daca producatorul sau asociatia de producatori are tehnologia necesara, ii poate pastra peste iarna plini de pamant, in conditii optime, si ii spala si ambaleaza pentru vanzare in ritmul in care i-o cere piata de desfacere.
Da’ stiu ca sunt scumpi cartofii in Romania, nu gluma. 4 lei 1 kg sa zicem pe alese (din foto nu prea ai ce alege) si 2 adusi la botu’ calului in sac, deci neselectionati.
Garantat ca daca ar fi lasati s-ar incepe organizeze s-ar organiza si pentru vinzare. se poate discuta enorm, pentru ca daca pretul de vinzare la client este 100%, producatorul nu primeste mai mult de 20%. (19% din pret e TVA…)
Probabil tipii ăștia cu dubă i-au luat cu 50 de bani din Lungulețu și îi dau cu 2 lei. I-am întrebat dacă își scot motorina și au zis ca le rămâne și lor ceva. Oricum totul e la negru, nu cred că plătesc tva.
Pai nu la ei ma refeream, ci in general, la comert.
ACum, trebuie sa ne referim la citeva nuante.
Daca mergi la magazin si ti-i alegi tu, bucata cu bucata, sunt spalati si sunt mai scumpi. Culmea e ca acestia sunt selectati cumva, banuiesc ca mecanic, caci sunt cam de aceeasi marime si forma. Daca ii iei la sac sunt mai ieftini. Si astia sunt selectati si si spalati, ca scrie pe sac. Exista si al treilea tip, la sac mare si nespalati, excelenti pentru iarna. Ei sunt cei mai ieftini.
Ironia face ca sa se gaseasca si cartofi relativi mici (cit sa-i iei dintr-o inghititura. Astia sunt chiar scumpi. Si sigur in romania ar fi dati deoparte.
Dar cum ai da-o, cum ai lua-o in Romania pretul e mare raportat la nivelul salariilor. De fapt ponderea mincarii in cheltuielile lunare este mare.
la piață au ajuns cam 4 lei kg. n-am mai văzut cartofi cu 2 lei de prin decembrie. 🙂
După scumpirile prin care ni s-a testat răbdarea cu morcovii, untul sau ouăle, a venit rândul cartofilor și verzei.
Bula verzei s-a dezumflat (ajunsese acum o lună două 7 lei kg la Carrefour, 5-6 prin alte hipermarketuri, acum e în jur de 2 lei) cred că urmează să ajungă și cartoful la prețuri normale.
Eu cumpăram înainte mereu din piața Obor, care are prețurile cele mai bune dintre piețele bucureștene. Mai nou mă mai prind doar cu câteva produse, de când ajung și prin hipermarketuri mai des și pot să compar. La același preț, cumpăr din hipermarket, dacă pot românești dacă nu aia e. Morcovii sunt de ani de zile mai scumpi la piață. Țelina la fel, pepenii sau ceapa roșie la fel. Când cartofii erau 4 lei la magazin atât erau și la Obor.
Și atunci de ce să-mi pună escrocii din piață stricăciuni în plasă printre produsele fără cusur expuse? De ce să fiu masochist și să accept tupeul golănesc din piață, să mi se vândă punga sau casoleta, să fiu refuzat dacă vreau să-mi aleg produsele sau dacă mă uit în spatele grămezii de fructe și să fiu mințit în față că marfa e românească, când văd în spate stive de cutii pe care scrie în grecește sau să cred că pot cumpăra pepene de Dăbuleni din mai? De ce să nu cumpăr civilizat, până la ora 10, la aer condiționat, cu loc de parcare, cu un cărucior curat, celor ce plătesc taxele și angajează oameni care se poartă frumos cu mine? Și unde pot să-mi aleg ce vreau și e declarată proveniența produselor.
Dacă asta este alegerea atunci e simplu, o să iau ceapă și țelină olandeză, cartofi egipteni și piersici și pepeni grecești. Le prefer pe cele românești, dar nu accept bătaia de joc, nici la preț nici la modul de vânzare.
Eu stiu un cultivator de cartofi din Lunguletu care nu maninca din cartofii pe care ii vinde – pentru ca stie ce substante baga in ei .
„Dollo, asta este oportunitate, este sansa ta!”.. ar zice un american. Si ar fi o oportunitate. La el acasa, in SUA.
Daca incerci tu sa faci o afacere din asta, sa inchiriezi spatii de depozitare, sa cumperi utilaje, sa inchei contracte cu producatori si supermarket-uri, vei descoperi rapid de ce nu o face nimeni – administratia publica din Romania este cea mai mare piedica a dezvoltarii economice. Vei falimenta rapid, intre 2 drumuri pentru a obtine hartiuta cu numarul 1000 (doar cu sina, nspe exemplare, copie legalizata dupa certificatul de nastere al bunicii) si alte 2 drumuri pentru a plati amenda obligatorie pe care ti-o va da fiecare control venit de la o institutie a statului. Amenda modica, daca ai dat si spaga de rigoare…
Cand pot, cumpar produse romanesti din supermarket. In pietele din Bucuresti e dubios. Nu poti sti daca nu cumva ai luat chiar cartofii aia din Egipt, vanduti la reducere seara la Kaufland. Si daca ii cumperi de la producator, sansele sa fie bio/eco sunt ZERO. Pe cat de incapabili sunt sa inteleaga cum functioneaza pietele moderne de desfacere, pe atat de nepasatori sunt cand vine vorba de aruncat cu otrava pe camp ca sa iasa productia optima.
am fost azi la piață, cartofii noi sunt 2 lei iar (1,99 🙂 ), cam prăfuiți, dar nu cu pâmântul glod pe ei, se vede cum se exfoliază pielița aia de cartof nou. s-au răzuit cu cuțitul, cum știam eu pe vremuri că se răzuie cartoful nou. 🙂
cam prea mari după gustul meu, dar cu niște ”bună-ziua”, ”vă-rog”, ”mulțumesc”, un zâmbet și-o adresare la persoana a doua plural tanti care vinde poate pune și mai mici. 🙂