Am dat azi pe lacul IOR peste lebăda care își clocea ouăle acum câteva luni aici:
E, acum cei șapte pui sunt niște tinerei cu tuleie gri, pufoși și fomiști. Tatăl se ține aproape, dar mai neimplicat. Doamna face toată treaba pe lac: îi învață pe ăștia mici să mănânce, îi adună pe lângă ea, îi cară de colo-colo în șir lebedesc. Tatăl oferă know how pentru cum se face toaleta proprie și se lasă urmărit de familie, luând blițurile admiratorilor în piept, bărbătește. Dacă vă uitați la video o să vedeți și cu ce grație flotabilă își lasă trupul durduliu să alunece în apa lacului. A fost o zi prea caldă și, surprinzător, deloc aglomerată în parc, așa că a fost o plăcere să-i urmăresc azi prin – cred eu – cel mai frumos parc din București.
Lacul e plin de pești mici, care plutesc în bancuri negre aproape de suprafața apei, devorând bucăți de pâine aruncate de trecători. S-au înmulțit incredibil în ultimii ani broaștele țestoase, iar lacul e plin de rațe și lișițe, și ele cu pui deja scoși din primele pufuri. Eu m-am concentrat pe lebede, deh, ca tot omul, sensibil la rasele mai elegante 😉
Sâmbăta asta „a la mama” a fost o plimbare în parc, cu o pungă cu cireșe de iunie între noi. Ceea ce vă dorim și vouă!
Frumoase fotograme, dnă Benezic!