Carte & alte arte

Archive | Carte & alte arte RSS feed for this section

Carte & alte arte 25/02/2016

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

„Dimineața pierdută” a Gabrielei Adameșteanu este destinul unei națiuni care se încăpățânească să rămână blocată în șabloane păguboase, să se lase sedusă de lideri nepotriviți, să eșueze lamentabil înainte de finalizarea unor demersuri în care pornește cu entuziasm, dar pe care le abandonează inexplicabil pe parcurs.

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Ce cărți citim anul ăsta

Cele opt câștigătoare ale clubului de carte 2016. Următorul club de carte va fi sâmbătă, 27 februarie, când vom discuta cartea Gabrielei Adameșteanu – Dimineața Pierdută.

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Poezia și melancolia stepei din „Testamentul francez” al lui Andrei Makine pot fi apreciate cu niscai grade alcool la bord, așa că vă invit să-l „degustăm” sâmbătă, la clubul de carte.

Cărțile pe care vreți să le citim în 2016

Alegeți 12 din cele 42 de cărți propuse pentru club și puteți spune că v-ați făcut anul cu mâna voastră

Secolul cârtiței

Sfârșit de mileniu, de Radu Tudoran, o carte cât un secol de istorie trăită degeaba de un popor condamnat să-și repete greșelile

Două filme bune, bune și unul frumos

Ca să nu vi se pară goale zilele astea de vacanță fără zăpadă.

Ce cărți vreți să citim la anul?

Propuneți titluri citite sau dorite, până pe 5 ianuarie, ca să intrăm în noul an cu lista de lecturi pentru următoarele luni, la clubul de carte.

Eco – cum să scrii o carte cât un ziar prost

Dacă n-ați citit ultima carte a lui Umberto Eco – Numărul zero – nu e nicio pagubă. Trăiți asta de 25 de ani. Dar dacă nu veniți la ultimul club de carte de anul ăsta s-ar putea să fie o pierdere 😉

Despre popoare și nesăbuiții lor conducători

Sâmbătă, la clubul de carte, Memorialul mănăstirii, de Jose Saramago – despre cum au finanțat portughezii de la buget o megabiserică, acum 300 de ani, în timp ce poporul ardea pe rugul Inchiziției pentru diverse erezii

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Ce cărți citim anul ăsta

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Cărțile pe care vreți să le citim în 2016

Secolul cârtiței

Două filme bune, bune și unul frumos

Ce cărți vreți să citim la anul?

Eco – cum să scrii o carte cât un ziar prost

Despre popoare și nesăbuiții lor conducători

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Ce înseamnă să fii cioban

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu