Carte & alte arte

Archive | Carte & alte arte RSS feed for this section

Carte & alte arte 27/08/2016

Se mai încheie un club de carte, primim sugestii pentru altul

Decimat de emigrările în Australia și Africa, sau de lenea de a citit, clubul de carte merge mai departe și primește, luna asta, propuneri de noi lecturi pentru la anul.

Cine se simte pur să arunce primul cu piatra

Puritate, ultimul roman al lui Jonathan Franzen, despre impuritatea, minciuna, vinovăția și totuși dorința de puritate din noi.

Complexul bărbatului de 30 de ani

Complexul lui Portnoy, de Philip Roth – Să ridice mâna ăla căruia nu-i place sexul oral, nu visează la una mică cu o necunoscută agățată pe stradă, care nu vrea să fie liber și nu s-a masturbat vreodată

Conjurația imbecililor în vremea pokemonilor

Conjurația imbecililor, de John Kennedy Toole, cartea pe care Hollywood-ul n-a fost capabil s-o transforme în film, deși are toate ingredientele de succes.

În sunet de fanfară, spre o moarte banală

Pentru personajele lui Roth, Marșul lui Radetzky e precum coloana sonoră a sarmalelor pentru miri – le petrece spre moarte, dând vieții banale o poleială de grandoare.

Cu sânge rece, de ziarist

Nimeni nu poate ști de ce Perry a ajuns criminal, iar Capote, un scriitor faimos, deși amândoi au crescut ca niște scaieți purtați de vânt. Ca să ajungi la dilema asta trebuie să citești „Cu sânge rece” și să vezi filmul „Capote” 🙂

Erecții, alcool și întâlniri între oameni cu bucătării jegoase

Cronică la patru mâini (de femeie) despre cartea misoginului Charles Bukowski – „Povești despre nebunia obișnuită” – plus o replică masculină la final 😉

House of cards, părerea mea

Oamenii vor să fie mințiți. Cu cât știi să manipulezi mai ticălos, cu atât ai șanse mai mari să fii crezut. Iar dacă faci din asta un spectacol se cheamă campanie electorală americană 🙂

Cartea iluziilor, despre morți numai de bine

Dacă autorul dorește ca opera să-i fie distrusă după moarte, e un păcat să nu faci asta, cu scuza că opera aia era prea bună ca să fie distrusă? Dar dacă autorul se răzgândește înainte de moarte?

Copilul din Guantanamo, produsul fricii în lupta cu libertatea

Povestea lui Omar Khadr, un puști de 15 ani băgat de familie într-un război care nu era al lui, pedepsit de americani pentru că a încercat să-și salveze pielea. Cine a câștigat din războiul dintre frică și libertate, declanșat de americani după 11 septembrie 2001?

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Se mai încheie un club de carte, primim sugestii pentru altul

Cine se simte pur să arunce primul cu piatra

Complexul bărbatului de 30 de ani

Conjurația imbecililor în vremea pokemonilor

În sunet de fanfară, spre o moarte banală

Cu sânge rece, de ziarist

Erecții, alcool și întâlniri între oameni cu bucătării jegoase

House of cards, părerea mea

Cartea iluziilor, despre morți numai de bine

Copilul din Guantanamo, produsul fricii în lupta cu libertatea

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș